Categorized | Editorial

Comuniştii nu şi-au uitat trecutul. Instituţiile de cultură se închid pe capete

Nu avem nevoie de o altă cultură decât cea care ne vorbeşte despre „oţel şi pâine” spuneau în urmă cu două-trei decenii comuniştii. În seculul XXI aceleaşi lichele, îmbrăcate în haine de mari democraţi, ne explică faptul că România nu are nevoie de cultură, că se poate trăi şi fără ea şi că unele instituţii de cultură ar trebui închise. Aşa s-a întâmplat în cazul închiderii Operei din Constanţa, a bibliotecii din acelaşi oraş (unde angajaţii au intrat în şomaj tehnic) sau în cazul Corului Filarmonicii din Arad. În judeţul Dâmboviţa  Actorii Teatrului Tony Bulandra, împreună cu angajaţii Filarmonicii Muntenia au ieşit în stradă încă de la începutul anului să-şi ceară drepturile şi să protesteze împotriva reducerilor de personal. Şantierele de reabilitare ale unor monumente istorice se închid subit de către domnii de la Minister.  Peste tot unde se vorbeşte de disponibilizări, comasări, reduceri de cheltuieli sau de personal, primele care sunt trecute pe listă sunt instuituţiile de cultură. Ca în perioada instalării comuniştilor, începe prigonirea intelectualilor, artiştilor şi a tuturor celor care îndrăznesc să contureze harta României pe mapamondul culturii. Politicul a declanşat o nouă prigoană la adresa identităţii noastre naţionale, pentru că, fără cultură, nu mai poţi vorbi de identitate naţională. Ajunge doar să vă întoarceţi cu câteva decenii în urmă, să deschideţi manualele şcolare ca să înţelegeţi că o mare parte din ce aţi învăţat în şcoală, aproape toată cultura acestui popor s-a făcut într-o perioadă foarte scurtă, între cele două războaie mondiale. După al doilea război mondial au venit comuniştii şi spălătorii de creiere ca Adrian Păunescu sau Vadim, lingăi ai fostului regim care credeau că fac cultură şi toţi intelectualii adevăraţi au ajuns în puşcării. Tovarăşul parlamentar de Dolj şi „euro-comunismul” Vadim au înţeles să facă cultură în România scriind osanale soţilor Ceauşescu şi înfiinţând un Cenaclu în care tinerii erau îndoctrinaţi ca animalele. Pe lângă un cântec de dor şi jale mai băgau şi câte un „trăiască Ceauşescu” şi pe lângă o poezie „aşa-zis” tinerească, mai recitau şi câte o odă pentru tovarăşa academician care nu ştia să scrie corect româneşte. Aceşti groteşti „oameni de incultură” au ţinut România în loc patru decenii. După 1989 ne-am redescoperit ca un popor înapoiat din punct de vedere cultural pentru că, în timp ce în Occident minţile luminate creau, în România, puţinele minţi dotate (e cam greu să ajungi să ai o minte dotată mâncând zilnic „adidaşi”, salam cu soia şi unt la raţie) erau trimise ba la Jilava ba la Poarta Albă. Dacă vă întrebaţi de ce suntem atât de înapoiaţi ca mentalitate, aveţi aici unul dintre răspunsuri. Distanţa la care s-a depărtat occidentul de noi este mare dar avem încrederea şi puterea că o vom recupera. Am avut şi noroc devenind parte a marii familii Europene, o situaţie care ar trebui, practic, să ne ajute să recupăram distanţa. Din păcate, constatăm cu tristeţe că aceiaşi comunişti nenorociţi, sau progeniturile lor idioate (care nu au înţeles niciodată rolul culturii într-o societate democrată) tind să ne întoarcă la situaţia din primii ani ai instalări comunismului. De această dată nu o mai fac mână în mână cu miliţia, securitatea, torţionarii şi turnătorii de serviciu ci cu lichelele lor comuniste de pe plan local, ajunşi consilieri sau directori peste noapte şi nu o mai fac în numele înaltelor virtuţi comuniste spre propăşirea neamului ci din cauza crizei economice mondiale. Tovarăşi, vă dau un sfat: idioţi şi inculţi fiind ştiu că nu aveţi nevoie de cultură, dar lăsaţii pe cei care o iubesc, o admiră şi îi înţeleg utilitatea, să se bucure de ea.

This post was written by:

- who has written 4398 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Iranul, butoiul cu pulbere al Orientului!

Modul de acțiune al Iranului pare a fi copiat după cel rusesc. Deși știau clar că au încălcat legea încercând să livreze petrol unui stat care se afla în embargou, au reacționat violent sechestrând o navă britanică și punând în pericol întreaga securitate a strâmtorii Ormuz pe unde tranzitează o treime din petrolul transportat pe cale maritimă în toată lumea. Atacul cu drone s-a făcut prin intermediari, neasumat, la fel cum a făcut Putin când a anexat Crimeea, utilizând militari „anonimi” fără însemnele țării. Retorica internațională a ministrului Iranian de externe, Mohammad Javad Zarif, și a președintelui Hassan Rouhani pare a fi copiată după cea utilizată de Vladimir Putin și Sergey Lavrov.

Citește mai mult