Categorized | Editorial

Asumarea Legii educaţiei, un nou scuipat în ochii românilor

Despre Emil Boc şi vajnicii conducători ai patriei s-a tot scris în ultimul timp, aşa că ce voi face eu nu este deloc nou. Sper să fie nouă măcar abordarea pe care vreau să o folosesc în acest editorial. Este foarte clar că în România este nevoie de reforme aproape în toate domeniile. Nimeni nu contestă acest lucru şi toată lumea susţine că ele ar trebui făcute cât mai repede cu putinţă dacă vrem să prindem din urmă măcar ţările din linia a treia a Uniunii Europene. Pentru acest lucru, românii au trimis aproape 500 de oameni la cel mai înalt nivel, oameni care să decidă, împreună, cum ar trebui făcute aceste lucruri şi care sunt priorităţile de care ar trebui să se ţină seama în cadrul acestor reforme. Din păcate, de o bună perioadă de timp, România pare condusă de un grup al acestor 500 de politicieni, un grup care refuză dialogul şi ia decizii după bunul plac. Care, în loc să discute cu oamenii obişnuiţi, sau cu reprezentanţii lor, caută portiţe legislative în mod sistematic pentru a-şi impune propriile reforme. Da, spun bine, propriile reforme pentru că dacă ar fi „ale românilor” aceste reforme ar fi judecate, cântărite şi stabilite împreună cu toţi românii sau cu toţi reprezentanţii acestora.

Până la un punct, este de înţeles şi atitudinea democrat-liberalilor care preferă să-şi asume (mie termenul de asumare îmi echivalează cu responsabilitate, lucru de care, sunt convins, nu este în stare acest Guvern) legi, decât să le discute în cele două camere ale Parlamentului. Asta pentru că cele două caricaturi de lideri ai opoziţiei sunt atât de populişti încât este imposibil să îţi mai dai seama când propunerile lor sunt bine intenţionate sau când sunt aberaţii populiste menite să le crească cota electorală.

Aici şi PNL şi PSD au greşit mereu crezând că românii, disperaţi de austeritatea impusă de Guvernul Boc, vor îmbrăţişa orice discurs populist şi fără noimă, orice sofism de trei parale îngânat de vreun îmbuibat pe la televiziuni la care politica editorială se face de mogul prin telefon. Efectul, în cele mai multe situaţii, a fost o reacţie de scârbă generală şi un nou motiv pentru a detesta politica românească şi pe făuritorii acesteia. Dacă nu credeţi ce spun, încercaţi să mergeţi, ca pralamentari, pe stradă şi sunt convins că oamenii din jur vă vor urî la fel de mult, indiferent de partidul din care faceţi parte.

Chiar dacă această opoziţie se dovedeşte şi s-a dovedit a fi întotdeauna la fel de incompetentă ca şi actuala Guvernare, cred că tot este mai bună decât un sistem totalitar cum a fost cel experimentat pe părinţii noştri de Ceauşescu. Proşti, deştepţi, buni, răi, urâţi sau frumoşi, parlamentarii sunt reprezentanţii noştri ai tuturor şi atunci când în România se dă o lege care ne va afecta pe toţi este o jignire, o lipsă de democraţie sau o dovată de tendinţe totalitariste să iei decizii fără să îi consulţi.

Eu nu sunt un animal pe care îl închizi în cuşcă şi căruia îi decizi de unul singur soarta, sunt un cetăţean european care are drepturi şi căruia trebuie să îi ceri opinia atunci când vrei să îi dai sau să îi iei ceva. Nu îmi pasă dacă decizia pe care tu vrei să o iei pentru mine este bună sau rea, dar am tot dreptul să îţi cer să nu mă jigneşti, să nu mă scuipi sau să mă tratezi ca pe un animal, atâta timp cât eu te-am trimis acolo să mă reprezinţi, să lupţi pentru bunăstarea noastră, a tuturor.

This post was written by:

- who has written 4385 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Iranul, butoiul cu pulbere al Orientului!

Modul de acțiune al Iranului pare a fi copiat după cel rusesc. Deși știau clar că au încălcat legea încercând să livreze petrol unui stat care se afla în embargou, au reacționat violent sechestrând o navă britanică și punând în pericol întreaga securitate a strâmtorii Ormuz pe unde tranzitează o treime din petrolul transportat pe cale maritimă în toată lumea. Atacul cu drone s-a făcut prin intermediari, neasumat, la fel cum a făcut Putin când a anexat Crimeea, utilizând militari „anonimi” fără însemnele țării. Retorica internațională a ministrului Iranian de externe, Mohammad Javad Zarif, și a președintelui Hassan Rouhani pare a fi copiată după cea utilizată de Vladimir Putin și Sergey Lavrov.

Citește mai mult