Categorized | Editorial

Ce au în comun Ioan Mang şi Elena Ceauşescu

Săptămâna trecută am participat la o conferinţă de presă organizată de PSD Bihor şi ţinută de Ioan Mang, profesor universitar şi senator. A vorbit, în cea mai mare parte a conferinţei, despre Legea Educaţiei şi despre cum a muncit comisia de învăţământ chiar şi în weekend pentru această Lege pe care Guvernul ţine neapărat, cu neruşinare, să îşi asume răspunderea. În cea mai mare parte, observaţiile pe care le-a făcut Mang au fost întemeiate şi nu ai cum să nu fii de acord cu ele. Legea Educaţiei este una prea importantă pentru a fi asumată de un Guvern care s-a dovedit a fi, până acum, unul dintre cele mai incompetente pe care le-a avut România. Este o Lege capitală pentru destinul acestei naţiuni şi ar trebui discutată cu toţi factorii sociali cărora li se adresează. Ce m-a deranjat însă pe mine a fost subiectul legat de autonomia universitară. Senatorul social-democrat susţinea sus şi tare că prin noua Legea a Educaţiei această autonomie este, pur şi simplu, călcată în picioare. Domul Mang a gândit aici exact ca şi judecătorii care şi-au propus singuri o mulţime de sporuri şi apoi şi le-au aplicat prin decizie judecătorească. Să nu cumva să existe un organ superior în faţa căruia universităţile să trebuiască să dea socoteală.

Dacă statul finanţează, cu bani grei, numărul de studenţi atraşi de aceste „fabrici de idioţi”, statul nu are dreptul să verifice şi să impună nimic (nici măcar pe palier calitativ). El trebuie doar să pompeze bani în vilele, maşinile şi afacerile profesorilor universitari, decanilor şi rectorilor, mulţi dintre ei, îngropaţi în diplome, dar care nu ar fi în stare să predea nici măcar într-un gimnaziu din ţările occidentale.

Din aceeaşi categorie de „aberaţii universitare” face parte şi discursul (de factură comunistă, în accepţiunea mea) pe care l-am auzit debitat la TVR 1. Domnul Mang susţinea acolo, cu tărie, că nu este nicio problemă ca un rector sau un profesor universitar să fie şi parlamentar. Adică, să ia de două ori salariu şi să nu îşi facă niciuna dintre meserii aşa cum trebuie.

Nimeni nu se îndoieşte de faptul că unii profesori universitari sunt capabili să fie şi parlamentari şi invers, dar eu am mari îndoieli cu privire la posibilităţile lor fizice de a face acest lucru.

Dacă eşti profesor universitar trebuie să predai aproape zilnic (asta dacă vrei să îţi faci meseria aşa cum trebuie), trebuie să fii autodidact să îţi aduci contribuţia la latura ştiinţifică a disciplinei pe care o predai, sunt o mulţime de lucruri în fişa postului pe care, dacă vrei să ţi le faci ca lumea, nu îţi mai rămâne timp pentru a merge la şedinţele parlamentului, la şedinţele comisiilor din parlament şi, eventual, la şedinţele partidului politic din care faci parte.

Probabil că domnul Mang a fost educat în spiritul pur românesc în care democraţie înseamnă să faci o mulţime de jumătăţi de lucruri, la repezeală şi de proastă calitate. Sau să fie la mijloc tendinţa, de-a dreptul totalitaristă, de a considera că unui conducător i se cuvine totul, el putând fi, academician, chimist, meteorolog, inginer, preşedinte, parlamentar tată şi soţ iubitor? Un fel de Elena Ceauşescu în exerciţiu?

Sau se gândeşte doar la propriul interes (nu ar fi de mirare) şi la faptul că la un moment dat, cineva ar putea să îi impună să facă treabă aşa cum trebuie şi nu pe jumătate, aşa cum face acum. Sunt convins că dacă întrebaţi studenţii pe care (cică) îi pregăteşte o să vă spună că îl văd mai des pe la televizor decât la cursuri. Dar când e zi de salariu, sunt convins că nu uită să dea pe la Universitate.

Este foarte clar că un astfel de lucru nu este normal, indiferent de cât de multe conferinţe de presă ar face politrucii din România care stau cu fundul în două luntrii şi de cât de multe argumente ar aduce. Este, probabil, una dintre multele cauze pentru care învăţământul la nivel universitar din România este praf.

Nu este de mirare că nicio Universitate din România nu este între primele 400 din lume iar nume, odată importante în învăţământul universitar internaţional, cum este Babes Bolyai din Cluj sunt în spatele unor universităţi ca cea zulusă din Durban.

This post was written by:

- who has written 4360 posts on Presa Oradea.


Contact the author

2 Responses to “Ce au în comun Ioan Mang şi Elena Ceauşescu”

  1. ion spune:

    http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-1/psd-istul-ioan-mang-crede-ca-sefii-administratiei-bazinale-ape-crisuri-au-risipit-aiurea-banii-pentru-amenajarea-malurilor-crisului-91559.html

    ce parere aveti despre acest mang? adica amenajarea malurilor crisului e una dintre cele mai bune idei in ceea ce priveste infrumusetarea oradiei si omul zice ca e inutil, deoarece va costa intretinerea mult. e ca si cum as zice de ce sa-mi cumpar un costum nou, ca oricum se va strica. acest individ e un politruc ieftin si ar trebui ca acest lucru sa-l reliefeze jurnalistii.

  2. Dap, aveti dreptate. Si pe mine ma deranjeaza criticile cand nu sunt intemeiate, indiferent de la cine vin si am incercat, aproape intotdeauna, sa amendez aspectele astea. Jurnalistii, daca isi respecta meseria, nu au insa voie sa fie partizani (parerea mea). Eu incerc sa critic ceea nu mi se pare corect in materialele de opinie, cum este acest editorial. In restul materialelor ma straduiesc sa relatez ce a spus persoana (nici nu stiti ce greu e sa faci asta, cand stii ca nu are dreptate sau cand identifici un sofism). Oricum, oradenii care citesc presa locala sunt oameni inteligenti si inteleg ei si singuri ce e deplasat sau ce e intemeiat din ce spun acesti oameni, fie ei din PSD, PNL sau PDL.

Trackbacks/Pingbacks


Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Cum să iei de proști 200.000 de orădeni!

Un oraș de proști. Asta cred despre orădeni atât miticii de la Tarom cât și conducerea Aeroportului, incompetenți puși acolo pe un singur criteriu, carnetul de membru de partid! Un oraș de proști pe care poți să îi duci de nas distribuind presei un fake news pe care să-l rostogolească în ziarele lor și pe rețelele de socializare.
Aeroportul din Oradea este la un pas de a deveni un fânaț pe care să mai pască doar vitele și oile țăranilor din zonă. Din marea realizare a alianței UDMR-PSD-ALDE care conduce județul a mai rămas doar o rută de zbor spre București pe care cei de la Tarom au scumpit-o atât de tare încât nu va mai zbura nici dracu din Oradea. În acest context, cei vinovați, atât marionetele politice cât și cei care le-au pus acolo, în loc să explice cum s-a ajuns la situația de față și ce fac pentru a schimba lucrurile, trimit presei fake-news-uri în care se ceartă cu primarul Ilie Bolojan.

Citește mai mult