Categorized | Sport

O înfrângere în Bosnia şi o victorie cu Luxemburg arată neputinţa unei generaţii fără rezultate

România îşi continuă campania de calificare la Campionatul european de anul viitor din Ucraina şi Polonia la fel cum a terminat-o pe precedenta, şi anume, modest. Din păcate pentru noi, lipsa de valori în echipa naţională şi faptul că jucătorii nu au meciuri în picioare, ne face să credem că ai noştri sunt departe de fotbalul viitorului. Ca de fiecare dată, rămânem cu speranţa că vor veni vremuri mai bune şi generaţii care să ne scoată din nou în stradă şi să ne facă să uităm de nerealizările de pe toate planurile.

Sâmbătă, la Zilinia în Bosnia, Mutu & co. au cedat, scor 1-2, în faţa gazdelor, la capătul unui joc în care au fost dominaţi autoritar. Ceea ce este cel mai dureros a fost modul în care atât selecţionerul, total neinpirat, cât şi jucătorii au abordat partida, diferenţa la nivel mental între cele două representative, fiind enormă.

Nu putem să nu remarcăm pozitiv bijuteria de gol a lui Marica din minutul 29, atunci când, după o preluare pe piept în careul advers, a catapultat mingea dintr-o mini foarfecă în vinclul porţii adverse. A fost doar un simplu foc de paie, bosniacii apăsând pe accelerator atât cât a fost nevoie pentru a se impune în urma a doua faze fixe. De altfel, în fotbalul modern, orice echipă de club sau naţională care se respectă, exploatează la maximum acest gen de faze care pot face diferenţa într-un joc.

La doar trei zile distanţă, marţi, la Piatra Neamţ, tricolorii au primit replica celor din Luxemburg, un adversar abordabil în Europa pentru oricine. Atmosfera a fost una tensionată înaintea partidei, numele lui Florescu, Cociş sau Alexa neregăsindu-se pe foaia oficială, după dezastrul din Bosnia. De asemenea, nu s-a mai apelat nici la serviciile lui Deac sau Râpă, jucători limitaţi valoric.

După un debut de joc echilibrat, cei care deschid scorul, spre surprinderea tuturor, sunt vizitatorii care profită de o eroare de marcaj în tabăra tricolorilor.

În timp ce tribunele striga vehement DEMISIA, după doar 100 de secunde, acelaşi Adrian Mutu iese din nou la rampă marcând pe lângă portarul advers. După ce a fost renegat mai mult timp de selecţionerul Răzvan Lucescu, „briliantul”, cum le place românilor să-i spună lui Mutu, îi salvează scaunul antrenorului după ce reuşeşte dubla cu capul.

Jocul curge modest, cu faze la ambele porţi, Mureşan  se sperie de portarul advers şi nu-l poate învinge, în timp ce Gabriel Torje este egoist la o fază pe care scria 3-1. Totuşi, diferenţa de două goluri o reuşeşte, aproape de final, Ianis Zicu care punctează cu capul din şase metri.

Victorie normală a românilor în dauna unor adversari semiprofesionişti care aşteptau liniştiţi finalul jocului, resursele lor fiind terminate.

Cu doar cinci puncte în cinci jocuri ai noştri mai pot spera la o minune pe data de 1 aprilie, când Bosnia poate fi exclusă din competiţiile UEFA, ceea ce ar duce la eliminarea unui adversar direct, fotbaliştii naţionalei urmând a lupta pentru un loc de baraj cu Albania şi Belarus.

S-au dus acele vremuri când România era cap de serie la un turneu final sau realiza calificare cu nouă victorii şi un singur rezultat de egalitate. E normal să nu trăim din amintiri şi să fim optimişti în ceea ce priveşte viitorul, dar totodată trebuie să fim şi realişti, acest viitor este unul dezamăgitor.

Lucian Popa

This post was written by:

- who has written 4205 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult