Categorized | Cultură

Teatrul Regina Maria îi răsplăteşte pe orădeni cu o premieră de răsunet de ziua tuturor românilor

Joi 1 Decembrie, de la ora 18:00, Teatrul Regina Maria anunţă o nouă premieră: comedia „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, în regia artistică a lui Cristian Ioan. Orădenii sunt invitaţi să sărbătorească în cel mai pur stil românesc, alături de actorii, cântăreţii şi dansatorii colectivului artistic al teatrului orădean Ziua Naţională.

Anul 2012 a fost declarat „Anul Caragiale”, deoarece România sărbătoreşte un secol de la moartea marelui dramaturg şi 160 de ani de la naşterea acestuia.

Pentru a-l celebra cum se cuvine pe faimosul autor, Teatrul Regina Maria pune în scenă cunoscuta farsă electorală, „O scrisoare pierdută”.

În regia artistică a lui Cristian Ioan, Teatrul Regina Maria pune în scenă spectacolul cel mai cunoscut al lui Caragiale ce demonstrează, fructificând valenţele hilarului, că disputa antrenează în fapt nu diferenţe de principii ideologice, ci doar de meschine interese personale; de îndată ce acestea sunt acoperite, conflictul se aplanează.

Ca-n vremea noastră

Intriga surprinde un eveniment în aparenţă minor, dar care e gata să clatine siguranţa tuturor: Zoe Trahanache pierde, din nebăgare de seamă, o scrisoare de amor primită de la prefectul judeţului, Ştefan Tipătescu.

Ajunsă în mâinile lui Nae Caţavencu prin turmentarea alegătorului anonim, scrisoarea devine obiect de şantaj. După ce agită toate spiritele, scrisoarea revine în posesia Cetăţeanului Turmentat, care, fost „împărţitor la poştie“, o restituie „andrisantului“, adică lui Zoe.

Criticul Pompiliu Constantinescu apreciază în „Scrieri alese“ că „simetria clasică a intrigii e molierescă“. Există în piesă două scrisori similare: cea a lui Tipătescu către Zoe, cu sens circular şi cea a unui „becher“ de la o persoană importantă, cu sens unic.

Scrisoarea devine ea însăşi o prezenţă, un obiect animat, dar şi un simbol al puterii, al imoralităţii ascunse, al conştiinţei neliniştite.

 Conflictul politic al piesei este motivat de împrejurările în care e plasată acţiunea: în anul 1883, când s-a pus problema revizuirii Constituţiei şi s-au organizat alegeri pentru deputaţi. Organizaţia locală a partidului guvernamental, prezidată de Zaharia Trahanache sprijină candidatura avocatului Tache Farfuridi.

Având alături exponenţii instituţiilor cheie: prefectura – prin Ştefan Tipătescu şi poliţia – prin Ghiţă Pristanda, partida are şansa de a câştiga. La polul opus se află grupul independent (dizident), condus de Nae Caţavencu.

În final, când scrisoarea este regăsită, Caţavencu, ameninţat, după o umilitoare cădere în genunchi, recunoaşte că a plastografiat; mai mult, el este nevoit să conducă festivitatea organizată în onoarea alegerii ca deputat al lui Agamemnon Dandanache, trimis de la centru, amalgam de prostie, şiretenie şi ipocrizie.

Regizorul Cristian Ioan, din nou la Oradea

Cristian Ioan nu este necunoscut Oradiei, fiind director în perioada 1993 – 1994. A mai montat spectacolele „Comedie pe-ntuneric” de Peter Schaffer şi „Dublă rezervare” de Ray Cooney – comedii care s-au bucurat de succes în rândul publicului orădean.

O noutate a acestui spectacol este colaborarea cu actorii Radu Botar (de la Teatrul de Nord Satu Mare) şi Sebastian Marina (de la Teatrul „Andrei Mureşan” – Sfântu Gheorghe), care vor avea roluri importante în acest spectacol: Nae Caţavencu, respectiv Ştefan Tipătescu. Pentru fiecare dintre cei doi prestigioşi actori, aceasta este prima colaborare cu teatrul orădean.

56 de ani de la înfiinţarea secţiei române a teatrului orădean

Tot în preajma zilei de 1 Decembrie, teatrul orădean aniversează 56 de ani de la înfiinţarea Secţiei Române. Într-un context istoric deloc favorabil, în 1955 colectivul artistic reuşea totuşi să-nceapă repetiţiile pentru o primă stagiune românească la Oradea.

Sub îndrumarea directorului Molnar Ioan a fost realizat primul colectiv artistic format din actori din teatrele particulare din Bucureşti şi din alte teatre din ţară, sau actori amatori din grupele orădene.

Prima premieră cu „O scrisoare pierdută” a lui I.L. Caragiale (în regia artistică a lui Corneliu Zdrehuş) a avut loc la 26 noiembrie 1955 – o zi de istorie culturală pentru Bihor şi nu numai (această zi coincide şi cu inaugurarea Muzeului memorial Ady Endre) – şi indiscutabil, un succes enorm pentru proaspătul şi tânărul teatru orădean.

Ichim Vasilică

This post was written by:

- who has written 4363 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Cum să iei de proști 200.000 de orădeni!

Un oraș de proști. Asta cred despre orădeni atât miticii de la Tarom cât și conducerea Aeroportului, incompetenți puși acolo pe un singur criteriu, carnetul de membru de partid! Un oraș de proști pe care poți să îi duci de nas distribuind presei un fake news pe care să-l rostogolească în ziarele lor și pe rețelele de socializare.
Aeroportul din Oradea este la un pas de a deveni un fânaț pe care să mai pască doar vitele și oile țăranilor din zonă. Din marea realizare a alianței UDMR-PSD-ALDE care conduce județul a mai rămas doar o rută de zbor spre București pe care cei de la Tarom au scumpit-o atât de tare încât nu va mai zbura nici dracu din Oradea. În acest context, cei vinovați, atât marionetele politice cât și cei care le-au pus acolo, în loc să explice cum s-a ajuns la situația de față și ce fac pentru a schimba lucrurile, trimit presei fake-news-uri în care se ceartă cu primarul Ilie Bolojan.

Citește mai mult