Weekendul a fost unul plin de emoții pentru studentul-doctorand Anca Oltean, care și-a susținut public, în fața unei comisii naționale, teza de doctorat. Studiul a fost axat pe istoria evreilor din România și Ungaria în perioada 1945 și 1953, folosindu-se de lucrări științifice importante, dosare din arhive și interviuri cu supraviețuitorii Holocaustului sau rudele acestora.
Lucrarea „Istoria evreilor din România şi Ungaria (1945-1953) în istoriografia română şi maghiară” l-a avut ca și conducător științific pe prof. univ. dr. Mihai Drecin și a fost evaluată de o comisie formată din președintele prof. univ. dr. Ioan Horga și referenții prof. univ. dr. Liviu Rotmann – Școala Națională de Studii Politice și Administrative din Bucuresti, dr. Lucian Nastasa-Kovacs – Institutul de Istorie Cluj-Napoca, și conf. univ. dr. Gabriel Moisa – Universitatea din Oradea.
Studiul este rezultatul unor cercetări minuțioase (peste o sută de documente găsite în arhive, plus chestionarea supraviețuitorilor Holocaustului sau urmașilor acestora), are 273 de pagini și este strucurată pe patru capitole.
Pentru prezentarea lucrării, studentei-doctorand i-au fost acordate 20 de minue.
„Evreii din România și Ungaria au sperat că instalarea comunismului va pune capăt discriminărilor pe care ei au trebuit să le îndure în trecut, discriminări care au culminat cu Holocaustul.
În câțiva ani ei au realizat că comunismul nu le va îmbunătăți situația si o parte a lor a ales să emigreze în Israel, în special din România. În Ungaria, mai mulți evrei au ales să se integreze în statul comunist și să nu emigreze”
a spus Anca Oltean, argumentând una dintre concluziile lucrării.
Și totuși, lucrarea șchioapătă…
Inedită a fost comparația celor două situații, modul în care au fost tratați evreii în România și în Ungaria. Conform Ancăi Oltean, în timp ce maghiarii au văzut în intrarea forțelor rusești în țara lor o înfrângere, evreii din Ungaria au perceput acest eveniment ca o eliberare, ceea ce a dus la păstrarea unui oarecare scepticism cu ptrivire la evrei și în perioada comunistă (n.r. o posibilă explicație a derapajelor antisemite ale vecinilor maghiari, derapaje amendate de Occident în zilele noastre).
În România, comuniștii au înființat mai întâi niște structuri pentru a controla minoritățile (atât pe cea evreiască cât și pe cea maghiară), iar apoi, le-au desființat (mascând actul drept autodizolvare) și au încercat să asimileze ambele minorități (fără a se strădui să le înțelegă sau să le respecte drepturile).
Deși a concluzionat că lucrarea este bună iar Anca Oltean merită titlul de doctor în istorie, prof. univ. dr. Liviu Rotmann de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din Bucuresti a criticat faptul că autoarea nu cunoaște limba maghiară, toate lucrările din bibliografie fiind traduceri din limba maghiară, adică o documentare a lor în mod indirect, la a doua mână.
Tot în ceea ce privește bibliografia, Rotmann a mai spus că aceasta cuprinde lucrări inegale ca valoare și că autoarea are prea multă stimă și respect față de lucrările citate, lipsindu-i aproape în totalitate criticismul.
În ceea ce privește studiul comparativ, profesorul bucureștean a spus că lucrările citate cu privire la evenimentele care s-au petrecut în țara vecină nu sunt cele mai concludente, că studiul șchioapătă din acest punct de vedere.
Toate aceste considerații, au fost notate cu atenție de doctorand care va încerca să le rezolve într-o lucrare mai consistentă pe care speră să o poată publica în următorii ani.