Categorized | Religie/Culte

Domnule Elie Wiesel, cei ce bârfesc Holocaustul ne dau lecţii

Dragă domnule Elie Wiesel, vă scriu din România, ţara aceea mohorâtă, care nu ştie să intre în rândul lumii cu multe. Ştiţi dumneavoastră despre ce vorbesc. Vă scriu să îmi cer scuze că încă îl avem pe Dan Şova, cel cu negarea Holocaustului, ca ministru.

Chiar de voi publica aceste rânduri, îmi închipui ce scriu aici în primul rând ca o scrisoare între noi doi. Între un ziarist român şi un om care a ajuns simbol al rezistenţei împotriva aberaţiilor istoriei, şi al neuitării. Pentru că ceilalţi tac. Pentru că cineva trebuie să spună, uneori, ceva, ca lucrurile aberante să nu devină normalitate. Pentru că am nişte frânturi de poveşti pe care vreau să vi le trimit, acum, când tocmai a trecut Ziua Internaţională a Comemorării Holocaustului.

Ce-a fost cu declaraţiile ministrului redau de pe Hotnews din martie 2012: “Romani CRISS şi Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea AntiSemitismului în România au depus miercuri plângere penală împotriva senatorului Dan Şova, pentru afirmaţiile acestuia cu privire la Holocaust. În plângerea penală, depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se susţine că a fost încălcat articolul 6 din OUG 31/2002 privind interzicerea negării Holocaustului, care se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit unui comunicat al Romani CRISS şi MCA România, citat de Agerpres, în data de 5 martie, senatorul Şova a făcut următoarele afirmaţii: „pe teritoriul României niciun evreu nu a avut de suferit şi asta se datorează lui Antonescu”; „la Pogromul din Iaşi au murit 24 de evrei”; „armata germană este responsabilă pentru evenimentele din Iaşi”, în cadrul emisiunii TV ‘Oameni şi oameni’, pe postul The Money Channel.

„Dl. Dan Şova a ignorat faptele istorice şi concluziile Comisiei Internaţionale pentru cercetarea Holocaustului Evreilor din România cu privire la faptul că, în perioada respectivă, au fost ucişi sau au murit din cauza regimului de exterminare din Transnistria între 280.000-380.000 de evrei români şi ucraineni. Au fost exterminaţi 155.000 de evrei cetăţeni romani şi circa 115.000 evrei localnici, cetăţeni ucraineni din Transnistria. Astfel numărul evreilor exterminaţi sub guvernarea Antonescu totalizează 270.000 de suflete. În România, victime ale Holocaustului, ca urmare a deportării în Transnistria în perioada 1942-1944, au fost şi 36.000 de romi, dintre care în jur de 6.000 de copii”, se afirmă în comunicat.”

Acum o jumătate de an am fondat un grup pe Facebook, de amiciţie cu evreii din România şi de pretutindeni. Pare o joacă: aducem poze vechi şi noi cu sinagogi, articole, ale noastre, ale altora, gânduri despre cultura evreiască, istorie, idei. Suntem o mână de oameni din România şi nu numai: ziarişti, teologi, medici, ingineri, artişti, activişti în domeniul drepturilor omului, evrei şi ne-evrei. Dar nu e o joacă. E o identitate colectivă a unor oameni care gândesc la fel.

Am strâns aceşti oameni pornind de la două idei mari: era timpul revoltei faţă de numirea lui Dan Şova, cel care negase Holocaustul, cum s-a văzut mai sus, ca ministru în Relaţia cu Parlamentul, şi faţă de declaraţiile antisemite ale unui cunoscut, pe un alt grup de pe Facebook, cu membri predominant catolici, care, evident, nu împărtăşeau ideile acestea revoltătoare, unii chiar vorbind deseori cu deosebit respect despre sf. Maximilian Kolbe.

Marcel Tolcea, publicist, profesor universitar, directorul Muzeului de Artă din Timişoara, prieten al Comunităţii Evreilor din România (cu titlu primit oficial, precum şi cu inima, ca noi, ceilalţi), membru al grupului meu de pe Facebook şi, pe lângă toate acestea, fostul meu profesor la Facultatea de Jurnalistică din Timişoara scria, atunci, pe blogul său:

“Numirea Domnului Șova în Guvernul României este o palmă dată comunității evreiești din România și memoriei Shoah-ului.

În loc să fie trimis la Washington, la Muzeul Holocaustului, D. Șova ar fi trebuit trimis într-o seară de Șabath la Templul Coral să asculte și să vadă suferința unei seminții. Poate că așa D. Șova va înțelege durerea mută a unor evrei români leali și patrioți care au supraviețuit unui regim criminal!


Nu știu cine a avut ideea aducerii sale în actuala formulă cacofonică de guvernare, dar nu e exclus ca vechile reflexe pesediste ale xenofobiei să fi reapărut.”

Vedeţi, de asta e fantastic să poţi să-ţi respecţi şi iubeşti profesorii, cei care te-au format!

Pe blogul său, ministrul (!) Dan Şova scria, în 28 ianuarie a.c., următoarele:

“Pentru că ieri, de Ziua Internaţionala de Comemorare a Holocaustului, am fost plecat din ţară şi nu mi-am putut exprima gândurile şi compasiunea faţă de cei care au murit şi au suferit în lagărele de exterminare naziste, doresc ca astăzi să transmit un mesaj despre trecut, dar cu gândul la viitor.

Pe 27 ianuarie s-au împlinit 68 de ani de la momentul când lagărul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau a fost eliberat, punându-se astfel capăt unui genocid inimaginabil, care a lăsat o rană adâncă în istoria noastră europeană. Asemenea acte îngrozitoare ilustrează cât de mult rău pot face oamenii atunci când sunt orbiţi de ideologii pervertite, corupte de ură şi intoleranţă.

Comemorarea victimelor Holocaustului trebuie să ne sensibilizeze faţă de tragedia şi suferinţa a milioane de oameni, dar în aceeaşi măsură, să ne responsabilizeze şi să ne oblige să respingem cu fermitate orice manifestări xenofobe.

Rememorarea acestor evenimente, educarea tinerilor în spiritul toleranţei şi cunoaşterea corectă a istoriei trebuie să fie obiective cardinale pentru orice societate, astfel încât asemenea orori să nu mai aibă loc niciodată.

Am vizitat muzeul Holocaustului de la Washington, am citit documente despre realităţile crude ale Holocaustului şi am discutat cu organizaţii importante din România şi din lume. Deşi ceea ce am văzut şi am aflat reprezintă doar o modestă imagine a ceea ce s-a petrecut cu adevărat, a fost o experienţă care mă va marca toată viaţa.

Tocmai de aceea, îmi exprim deplina compasiune faţă de victimele şi familiile celor care au avut atât de mult de suferit de pe urma regimului nazist şi rămân implicat cu hotărâre în demersurile privind combaterea antisemitismului.”

Ne dă lecţii domnul Şova. Lecţii încropite cu un google de care nu s-a ştiut folosi înainte de a se lansa în afirmaţii idioate. S-a transformat în mare cunoscător după ce a vizitat un muzeu al Holocaustului, unde fusese trimis drept pedeapsă pentru declaraţiile sale. “N-a ştiut” iar acum ştie. Cum spuneam după răsucirea lui, dacă postul de ministru ar presupune să spună că mă-sa e curvă, probabil ar face-o. Nu mă interesează dacă mama lui mai trăieşte sau nu – probabil aş putea afla din acelaşi google. Nici el nu l-a dat la timpul potrivit.

Nu cred că e cazul să mă tem de cuvintele tari. Actorul Mircea Albulescu vorbeşte despre evrei atârnând în cârlige, pe care i-a văzut cu ochii lui, la abator. Nu e loc de mânuşi. Dan Şova e ministru şi acum, precum e şi curvă sau idiot. O curvă ce schimbă preţul prestaţiilor sale, din mers, sau care nu poate recunoaşte că, atunci când “n-ai ştiut”, din poziţia înaltă pe care o ai, laşi pe altul, pentru că aşa e decent. Demisionezi. Pleci. Te ascunzi. Taci.

Nu l-a schimbat nimeni pe Dan Şova din scaunul ministerial. A făcut o excursie de documentare la Washington şi acum pozează în bun de angajat la Yad Vashem. Dar voiam doar să vă spun, domnule Elie Wiesel, că nu toţi românii uită curvăsăriile sau idioţenia. Şi noi, cei din grupul de care vă spuneam, am avut multe postări legate de comemorare, în 27 ianuarie. Dar am discutat şi despre anti-semitism, despre Şova, despre negarea Holocaustului.

În grupul nostru s-au legat prietenii, s-au adus idei de acţiuni, s-au împărtăşit informaţii. O mână de oameni care gândesc împreună pot şlefui mai bine ideile decât cineva care ar face-o de unul singur. Tot aici, în grup, spunea cineva, zilele trecute, despre unul dintre liceele bine cotate din Bucureşti, unde, la materia opţională despre Istoria Holocaustului, profesorul de istorie, într-o clasă cu câţiva elevi evrei, declara că “în România nu a fost Holocaust, că la noi nu au fost omorâţi cine ştie ce evrei şi că se exagerează”.

Un fapt întâmplat anul trecut, după care se pare că directorul liceului a “rezolvat amiabil” cu părinţii elevilor evrei să nu se depună vreo plângere… Tot acolo s-a lansat şi această idee: „Holocaust a fost doar pentru evrei, în Germania, la ţigani şi restul a fost doar deportare”

Ideea de a vă scrie mi-a venit citind comentariile de la această informaţie, ale colegilor de grup: “Din moment ce miniştri antisemiţi pot face astfel de afirmaţii şi să scape neatinşi, de ce să ne mirăm la treptele de jos? Cine are curiozitatea să se uite pe ghidul ăla de pe edu.ro aprobat de centrul pentru curriculum o să vadă că este o traducere a unor chestii de bază, nu are nimic adaptat pentru România. Şi atunci de ce să ne mai mire că există astfel de profesori, culmea – de istorie, care dau verdicte de Holocaust de la ei putere, pe baza numărului de evrei ucişi? Pentru oameni ca ei, Holocaust e atunci când omori milioane, nu câteva mii de oameni. (…)

Azi chiar am avut multe discuţii pe tema asta şi cu evrei şi cu ne-evrei. Dacă se făcea ceea ce era correct, adică să fie demis şi pedepsit conform legii, domnul ministru senator, poate astăzi aceşti profesori şi directori numiţi politic nu ar mai avea curajul nici să facă astfel de afirmaţii, nici să muşamalizeze cazurile. (…)


Halucinant! Dacă traiam într-o lume normală, Şova ar fi trebuit demult să iasă definitiv din politichie, dar la noi ca la nimenea! Să fi rămas la bară, ca şi avocat poate avea ce opinii vrea, dar nu ca om politic. Ruşine întregii clase politice. (…)

Părinţii evrei, din nefericire, au slujbe, trebuie să-şi întreţină familia… Şi mulţi greco-catolici evită să-şi declare credinţa de frică, chiar în 2013! Aşa că minorităţile fac „ciocu’ mic” de teama represaliilor, nu toţi sunt la fel de „nebuni” ca noi. (…)

Asta e exact fază gen Isus ia bâta pe lângă templu. Pe bune, trebuie sparte oalele astea scălâmbe…”

Exact pentru că oalele scălâmbe trebuie sparte, dar nu o face nimeni, vă scriu. Isus nu apără templul. Noi trebuie să o facem. Dacă vom tăcea mereu, nedreptatea, idioţenia şi curvăsăria vor ajunge normă. Ele sunt, în mare parte, normă în România. Şi totuşi, să vorbim, să încercăm să salvăm ce se mai poate salva, măcar pe plauri mici de idei!

Apropo de Isus, de templu, de toate… În toamnă eram în Lido, lângă Veneţia, cu Aldo Izzo, un evreu trecut de 80 de ani, care îmi povestea cum a trăit anii prigoanei, cum s-a ascuns, cum a fost cu evreii deportaţi, ai Veneţiei, apoi cu puţinii, extrem de puţinii reveniţi, cum a fost cu colegii lui de şcoală antisemiţi, cu tot. Mă purtase prin Vechiul Cimitir Evreiesc, din Lido, de regulă încuiat, acum eram la cel Nou, adică cel de doar două sute şi ceva de ani.

Era seară, venise şi Ioana, o româncă greco-catolică ce stă aproape, în Mestre, Aldo Izzo ne plimba pe la vechile morminte, era crepuscul, era mirosul acela domol de conifere crescute la malul unei mări calde, erau frunze uscate şi muşchi pe jos, mi-am lepădat pantofii undeva pe unde ştiam că ne vom întoarce şi mergeam în urma fostului căpitan de navă care povestea molcom despre trecut, mă simţeam acasă aşa cum rar te simţi în viaţă “acasă” undeva.

Şi atunci Aldo Izzo a vorbit despre credinţă, despre speranţă, despre Dumnezeu. Nu e o discuţie în care să intru cu adevărat cu mulţi oameni, nu are sens să o fac. Dar atunci şi acolo avea. L-am întrebat cum poate crede în o forţă supremă, bună şi legiuitoare, când este evreu, când a trăit prigoana, când cunoaşte Holocaustul. Mi-a spus că nici dumneavoastră nu puteţi crede din acelaşi motiv, domnule Elie Wiesel. Dar că el crede. Totuşi.

A nega existenţa lui Dumnezeu e una. E ceva între etică, filosofie, astrofizică, civism şi multe altele. A nega Holocaustul e a te pune în faţa unor dovezi, a anula cetificatele de naştere şi de deces ale milioanelor de evrei, ţigani, homosexuali sau handicapaţi decimaţi. Oameni ce au trăit, iubit, visat, sperat şi mai ales au suferit. Oameni cu nume înscrise pe toţi marii pereţi ai Shoah-ului. Cât timp Dan Şova rămâne ministru în România, orice amputat sufleteşte şi intelectual, de aici, poate nega existenţa Holocaustului, indiferent că e profesor sau bişniţar.

Niciodată nu ştim destul, niciodată nu am găsit cele mai bune metode pentru a nu se uita relele trecutului, pentru a le face cunoscute. Locuiesc în Timişoara, unde pot fi ghidul sinagogilor de la noi, despre care am scris de mai multe ori. O fostă colegă de clasă de la facultate, Luciana, e cea care conduce Comunitatea Evreilor din oraşul meu, şi e şi ea alături de noi, în grupul de pe Facebook.

Dar public la Oradea şi, până în seara asta, nu ştiam că acolo, în locul de care mă leagă munca, a fost cel mai mare ghetou din Ungaria, în afară de Budapesta. Am aflat acum, în timp ce vă scriam, graţie unei postări a unui cunoscut din acelaşi grup.

Vă scriu uitându-mă la pozele pe care le-am făcut în noiembrie, la Muzeul Holocaustului din Paris, la cele cu Zidul Plângerii din Ierusalim, lângă care avea loc o ceremonie militară, acum o săptămână. Conserve cu Zyklon B, arme, steaua lui David. Mă gândesc la cei care spun că acestea nu s-au întâmplat, că nu se întâmplă acum, că nu există antisemitism. Domnule Elie Wiesel, nu toţi românii sunt curve sau idioţi. Şi, cândva, punctele acestea de aglutinare, ca micul nostru grup de pe Facebook, se vor mări şi se vor apropia. Pentru ca toate acestea să nu se mai întâmple.

Ramona Băluţescu

This post was written by:

- who has written 4375 posts on Presa Oradea.


Contact the author

22 Responses to “Domnule Elie Wiesel, cei ce bârfesc Holocaustul ne dau lecţii”

  1. lulu spune:

    Stimata – Un Ardeal s-au intamplat multe pe vremea cand tine de Ungaria lui Horty . Domnul Wiesel a fost inchis de hortisti ( a se verifica anii – nu-i chiar greu). Din cite stiu eu se platesc bani greu pentru toate ba mai mult negationistmul este interzis in Romania – in Franta sau Israel nu . Pina la urma Tesu Solomovici avea dreptate sau nu in cartea aia ?

  2. nick spune:

    o porcarie de articol….ieri ungurii azi everei ,miine tiganii…dar romanii,pt ei se mai zbate cineva in tara asta?

  3. Cristi spune:

    @lulu: Ardealul tinea de Ungaria, da, asa e. In teritoriile care compuneau atunci Romania a fost Holocaust. Cele doua afirmatii nu se exclud, se completeaza… din pacate.
    @nick: Daca nu ti-a placut, puteai sa nu-l citesti pana la capat si sa nu-l comentezi. Iti voi raspunde totusi la intrebare cu un raspuns si o intrebare: Da, se mai zbat multi, daca nu ii vezi, uita-te mai bine, dar tu, tu, ce faci ?

  4. Izzidor spune:

    @lulu 0are Tesu Solomovici este o sursa infailibila de adevar? Este oare singura sursa despre Antonescu si Holocaust? Intreb si eu asa, sa ma aflu in treaba. Dati pe Sfantul Goagal si aflati cate cele despre Tesu…si de bune si de rele.

  5. Cristian Borza spune:

    Domnișorică, presupun că ai fost o studentă eminentă la Facultatea de Jurnalism. (…) Te adresezi prin acest articol (…) unei persoane extrem de controversate pe plan mondial,(în rândul celor care cunosc adevărul istoric și nu înghit istoria fabricată în laboratoarele khazare, răspândite în toată lumea) unui farsor, unui Elie Wiessel, care nu este Elie Wiessel. Este un escroc internațional, care a furat identitatea adevăratului Elie Wiessel. Trebuie să mulțumim și tovarășului Ion Ilici Iliescu pentru că a însărcinat o asemenea persoană decerebrată să studieze „holocaustul” din Transnistria,alături de încă un khazar înverșunat și veninos precum Radu Ioanid. Dar așa a primit și Domnia sa ordin și s-a executat. Chiar nu dorea să iasă din istorie ,,pe coș”.
    Este posibil să mă cataloghezi imediat ,,nazist”, „de dreapta”, „hitlerist”, „halitor de evrei”, pentru atitudinea mea, în nota caracteristica celor în a cărui avocat te erijezi, când vreun ,,popor neales” se manifestă ostil în fața îndobitocirii sistematice și a minciunii ridicate la nivel de lege în toată lumea, dar mai ales în România. Te avertizez că ai face o mare eroare. Studiez de mai bine de 20 de ani documente autentice, care vizează așa-numitul „holocaust” din Transnistria (profesia îmi permite acest lucru), care spun cu totul altceva, decât ceea ce spune Raportul Wiessel/Ioanid, fabricat din timp, la ciudata dorință a fostului chiriaș de la Cotroceni. Domnișorică, Domnilor, vorbim aici despre un eveniment care nu a existat în istorie, el a fost creat artificial, urmărindu-se alte scopuri decât stabilirea adevărului. Adevărul nu poate fi stabilit prin minciună. Acum despre Dl. Wiessel: Scriitorul american de origine română, Elie Wiesel, a fost dat în judecată de un supravieţuitor al Holocaustului, Grüner Miklos, pe motiv că purtătorul Premiului Nobel din 1986 şi-ar fi însuşit identitatea deţinutului A-1773.
    Grüner Miklos, stabilit în localitatea suedeză Malmo, susţine că are dovezi certe că Elie Wiesel nu este persoana cu care a petrecut aproape un an la Auschwitz. „În 1986, după decernarea Premiului Nobel, presa suedeză a început să caute supravieţuitori ai Holocaustului. Aşa m-au găsit pe mine, la Malmo. M-au întrebat dacă vreau să mă revăd cu colegul meu de lagăr, Elie Wiesel. Numele de Elie nu îmi suna cunoscut. Mi-au spus că pe vremea aceea figura sub numele de Lazar Wiesel. Timp de un an am fost închis cu Lazar în aceiaşi baracă la Auschwitz. Apărem amândoi pe acea fotografie făcută în lagărul de la Buchenwald pe 16 aprilie 1945, care a făcut înconjurul lumii, Wiesel cu Haft-Nr.123565 (n.r. foto. al 7-lea din al doilea rând), iar eu cu Haft-Nr. 120762 (n.r primul în colţul din stânga). Îl ştiam foarte bine, dar de atunci trecuseră 40 de ani. Întâlnirea organizată de suedezi a durat 10 minute şi a avut loc pe 14 decembrie 1986. Normal că eram doi oameni schimbaţi, dar el refuza să vorbească cu mine în ungureşte, deşi în lagăr doar limba aceasta am folosit-o. Mi-a vorbit într-o engleză cu accent franţuzesc şi în momentul în care nu a vrut să îmi arate tatuajul (A-7713), căpătat de toţi deţinuţii din Auschwitz, am început să am dubii mari că acesta ar fi Lazar Wiesel. La finalul întâlnirii mi-a dedicat cartea sa „Noaptea”, despre care susţine că el a scris-o, dar eu am spus tuturor că omul acesta nu este Lazar Wiesel”, spune Grüner Miklos.
    Grüner: „Lazar Wiesel mi-a salvat viaţa”
    De la întâlnirea cu Wiesel, Grüner Miklos nu a mai avut o zi de linişte. Timp de 25 de ani a căutat dovezi, care să confirme ipoteza sa, pe care le-a publicat într-o carte.
    „În luna mai a anului 1944, am fost deportat, de la Nyiregyhaza la Auschwitz Birkenau. Imediat mi s-a tatuat pe antebraţ un număr de înregistrare. În câteva zile mi-am pierdut toată familia, atunci am ajuns‚ în grija fraţilor Wiesel, Lazar şi Abraham. Cei doi proveneau din Sighetul Marmaţiei (nr. judeţul Maramureş, România). Lazar era născut în 1913 şi avea numărul de înregistrare A-7713, în timp ce Abraham, în 1900 cu numărul de înregistrare A-7712. Ei m-au luat sub aripa lor şi au avut grijă de mine, pe cât se putea în astfel de condiţii. În momentul în care nemţii au început să se retragă, au luat şi oamenii din Auschwitz. Eu am fugit cu Lazar, asta ne-a legat şi mai mult. Am ajuns în localitatea Glivice, pe timpul iernii năprasnice din ianuarie 1945. Foarte mulţi au murit pe drum. Ne-au băgat în vagoane supraîncărcate şi până am ajuns la Buchenwald, mulţi au decedat, printre ei şi fratele lui Lazar, Abraham. Aici am stat până pe 8 aprilie 1945, când ne-au eliberat americanii, de atunci nu mai ştiu nimic de Lazar Wiesel. Am ajuns într-un sanatoriu din Elveţia, apoi în Australia”, îşi aminteşte Grüner despre perioada petrecută cu Wiesel.
    “Noaptea” a adus consacrarea lui Elie Wiesel
    Grüner Miklos susţine că la Auschwitz nu a existat nici un deţinut cu numele de Elie Wiesel. „În 1955, bunul meu prieten Lazar Wiesel a publicat cartea -Lumea tace-, la Paris, sub numele de Eliezer Wiesel. În 1958, cartea a fost rescrisă în franceză şi engleză sub denumirea de The Night (La Nuit- Noaptea) de Francois Mauriac. Cartea iniţială avea 250 de pagini, acum avea doar 115 şi era semnată de Elie Wiesel. Această carte a devenit un bestseller cu peste 10 milioane de exemplare vândute, Wiesel primind şi Premiul Nobel în 1986, plus alte distincţii, în timp ce s-a pierdut orice urmă a prietenului meu Lazar”, spune Grüner.
    Acesta s-a deplasat în America, la Oficiul pentru Evidenţa Populaţiei, dar nu a găsit nici un act care să ateste existenţa pe teritoriul american al unei persoane cu numele de Lazar Wiesel sau Elie Wiesel. Grüner l-a denunţat pe Wiesel şi la FBI- Aceştia i-au cerut un răgaz de 14 zile înainte de a-i oferi un răspuns, însă au trecut anii fără un semn de la autorităţile americane.
    „Primesc constant telefoane de ameninţare că voi fi împuşcat dacă mai continui investigaţiile, dar eu am trecut deja prin moarte, nu mă mai sperie nimic. Înainte să mor vreau ca toată lumea să ştie că Elie Wiesel este un impostor. Lazar Wiesel, A-7712, cu care am fost la Auschwitz, care apare în fotografie, s-a născut la data de 4 septembrie 1913, în timp ce pe certificatul de naştere a lui Elie Wiesel, scrie 30 septembrie 1928”, a spus Grüner, autorul cărţii „Povestea unui premiu Nobel furat cu identitate falsă”
    Cazul se judecă la Budapesta
    În plângerea depusă, Grüner Miklos susţine că Abraham Wiesel (A-7712) a fost fratele lui Lazar şi nu tatăl, aşa cum declarase Elie. „Din documentele obţinute din România, reiese că tatăl lui Lazar Wiesel a fost Salamon Wiesel. Eu vreau ca instanţa să spună clar dacă Elie Wiesel a fost vreodată încarcerat la Auschwitz, fiindcă eu mă îndoiesc”, a încheiat Grüner.
    Avocatul acestuia Dr. Bősze Ferenc a declarat că procesul ar putea începe chiar în toamna aceasta. „Este interesant că Grüner este cetăţean suedez, Wiesel american, dar cazul va fi judecat în Ungaria de Judecătoria Budapesta. Grüner Miklos a adunat o sumedenie de dovezi, unele concludente, ca de exemplu lista cu pasagerii care au călătorit de la Paris la New York în 1957, când Elie Wiesel susţine că a ajuns în America, certificatul de naştere al lui Lazar Wiesel din România, acte de la Muzeul Auschwitz, cât şi certificate de la comunitatea evreiască Yed Vasem din Jerusalim”, a declarat Bősze Ferenc
    Nu existat doi de Lazar Wiesel la Auschwitz?
    Cazul Wiesel a intrat în atenţia mai multor supravieţuitori ai Holocaustului. În 1986, Eva Kor a trimis o scrisoare către Muzeul Auschwitz în care solicită informaţii despre deţinutul A 7713. Kazimierz Smolen, directoarea Muzeului Auschwitz i-a răspuns într-o scrisoare datată la 15 martie 1987:
    „În lagărul de concentrare Auschwitz, cu numărul de identificare A 7713 figurează domnul Lazar Weisel, născut la data de 4.09.1913. Este un evreu din Ungaria, născut la Marmarossziget (Sighetul Marmaţiei). El a sosit la Auschwitz în data de 24 mai 1944. A stat închis până la finalul anului 1944 în KL Auschwitz III – Monowitz. În momentul evacuării lagărului a fost transferat la KL Buchenwald, fiind înregistrat în ziua de 26.01.1945”.
    În data de 7 iulie 2003, Muzeul Auschwitz i-a trimis o scrisoare lui Grüner Miklos în care apar următoarele date de identificare: „A-11104 Grüner Miklos, evreu din Ungaria, născut la data de 6 aprilie 1928 la Nyiregyhaza, A-7712 Wiesel Abraham, născut la 10 octombrie 1900 la Marmarossziget (Sighetul Marmaţiei), A-7713 Wiesel Lazar, născut la 4 septembrie 1913 la Marmarossziget (Sighetul Marmaţiei).
    Într-o anchetă paralelă dusă de Carlo Mattogno, scriitorul italian a ajuns la concluzia că atât la Auschwitz, cât şi la lagărul Buchenwald, unde s-a realizat fotografia, a mai existat un Lazar Wiesel, dar scris Lázár Wiesel.
    „În data de 22 aprilie 1945, Lázár Wiesel a completat un formular al armatei americane la Buchenwald. La data naşterii, el a scris: 4 octombrie 1928, iar la locul naşterii: Marmarossziget (Sighetul Marmaţiei). A scris că a fost arestat în data de 16 aprilie 1944 şi deportat la Auschwitz-Monowitz. El s-a născut în acelaşi an cu Elie Wiesel, dar nu în aceiaşi zi.
    Conform site-ului memorial Buchenwald Gedenkstatte, Lázár Wiesel a fost trimis la Paris în data de 16 iulie 1945, într-un convoi de supravieţuitori copii. Dovada clară că vorbim de doi oameni diferiţi este faptul că în registrele de la Buchenwald apare Lazar Wiesel, deţinut politic, născut la 4 septembrie 1913, cu numărul de înregistrare Haft-Nr 123565, dar şi Lázár Wiesel, născut la data de 4 octombrie 1928, cu numărul de înregistrare Haft-Nr 123165.
    Nu se ştie ce număr de înregistrare a avut Lázár Wiesel la Auschwitz şi nici nu apare pe lista persoanelor care au fost transferate de la Auschwitz la Buchenwald, dar în nici un caz nu putea fi A-7713, fiindcă acesta aparţinea lui Lazar Wiesel născut în 1913”, susţine Carlo Mattogno.
    În 2008, la procesul lui Eric Hunt, cel care l-a atacat pe Wiesel într-o cameră de hotel, aflat sub jurământ, în calitate de parte vătămată, Elie Wiesel a dat următoarele răspunsuri la întrebările judecătorului”: M-am născut în Sighet, România, la data de 30 septembrie 1928. Am fost deportat la Auschwitz, iar pe antebraţul stâng mi s-a tatuat A 7713, în timp ce tatăl meu a primit A 7712”.
    Acesta este distinsul Domn Wiessel, continuați Domnișorică să-i ridicați osanale în ale prostiei. Presupun că o asemenea maculatură, publicată aici v-a rotunjit veniturile, dar cu siguranță și numele în penibil.

  6. Ramona Băluţescu spune:

    Cool, ştii să dai goagăl şi ai găsit ceva despre un proces nefinalizat. Mare brînză. Te aşteptăm după sentinţă. A, şi adresează-i-te mă-ţii cu „domnişorică”. În rest, numai bine. :))

  7. Cristian Borza spune:

    Asa este ,,madam” băluțescu. Modul tau de a te adresa probabil ti l-ai insusit din ,,talmud”, sau poate este modul reciproc in care interactionati in acel ,,grup de lucru” savant in ale dezinformarii continue. Ori poate asa va adresati tuturor celor care nu va mai inghit ,,galustele” otravite si nu accepta sa fie circumcisi cerebral. Cert este insa, ca intre noi doi, exista o mare distanta si aceasta consta in km de carti citite. Ma vad obligat sa te informez, cartile sunt scrise pentru a informa, a instrui, a cultiva si nu pentru a se aprinde focul in ,,kibitz”. Invinsii sunt considerati intotdeauna criminali si dictatori, iar criminalii invingatori devin peste noapte eroi, pacat ca unii, asa-zis dictatori, nu au reusit sa-si desavarseasca opera (luata tot de pe Google). Ar fi bine sa ne vedem in Palestina, vizitand impreuna un muzeu (din nefericire de aceasta data adevarat, nu unul de mucava), dedicat victimelor Holocaustului palestinian si nu dupa un proces pe care nu-l vor finaliza ,,cozile de topor” niciodata. Dar stiu un lucru, istoria obisnuieste sa finalizeze procesele, iar pedeapsa este una singura. O stii si d-ta ,,duduitza perciunata”, iar daca nu, cauta pe ,,goagal” ca nu-i ,,mare branza”. Shalom!

  8. Cristian Borza spune:

    Apropo… mi-a placut exprimarea ,,conserve cu Cyclon B”. Ai putea sa ma informezi si pe mine unde erau fabricate? Erau aditivate sau eco? Nu de altceva, dar cunostintele mele ,,limitate” de istoric, nu imi permit sa aprofundez limbajul jurnalistic cu specific holocaustologic si intentionez sa achizitionez si eu cateva asemenea ,,conserve”. Herr Wiesel ar fi foarte bucuros daca i-as oferi una de ziua lui, dar sa o desfaca doar cand este singur acasa si in camera sunt peste 21 grade Celsius. Poate incerca si o alta modalitate (mai sigura) nu doar pelerinajul interminabil la ,,santurile cu foc” Sa fiu sincer, daca un student de-al meu ar avea in ,,arsenal” asemenea exprimari l-as trimite inapoi acolo de unde a venit, adica la Facultatea de jurnalistica holocaustologica si exterminationista din Timisoara. Norocul meu este ca la Heidelberg lipsesc cu desavarsire creierele expuse prea mult la ,,focurile din santuri” si atinse de acidul cianhidric generator de fabulatii.

  9. Ayal spune:

    Pt. Dl. Cristian Borza.
    D-le Cristian, tia spus cineva pana aku ka esti un mizerabil? Daka nu, iti spun eu. In acest fel se vorbeste ku o femeie? Cei aia domnisorika? De unde stii tu ka Ramonikka nu are un bornau ka distinsa Golda Meir si nu areo varsta identika ku a lui Moshe incendiatorul de tufisuri. Dak e asa o jiknesti dei spui domnisorika si pe buna dreptate, a protestat.
    Beeeeei Ramonikka, askulta la mine, kati spune Moshu Rabbin un adevar. Krezi ca pe Eli il intere skrisorikutzele tale, sau de tine, de mine, de circumcishii ori iehovistii kareo sukombat ori ba prin lagare? Il doren borurile de la palaria lui neagra. Pt el totui un ,,gheseft”. Punkt.
    Ramonikkaaaa, mai krezi kumva ka pe tinerii de azi ii intere kati barbosi ku ale lor neveste si odrasle purtatori de stelutze galbene pe spate siau donat grasimea pentr prosperitatea industriei de kosmetice nazista? Sau de sinagogile tale? Beeeei Ramonikkaaa, eu shtiu ca aeru si ,,vanturile” kare le respiram vine ku toate de la Jerusaleem, dapoi prea gogo le faceti. Unde perciunii mei inkirliontzati ii ghettou ala oradean din Ungaurika ka ma fakusi kurios. Unde puneti piciorushu si identifikati kiteun ghetto siun lagar ku milioane de ,,gazati”. Inseamna ka domnii din SS au fakut sapun toata populatia evreiaska naskuta in Evropa pan in 1966 dak le adunam toate.
    Beeeei Ramonikka, esti ziarista buna, artikolui numa de doi bani, da nu te supara prea tare ka teajuta Rabbinu tau kun sfat. Lasalen traznet treburi la kare esti paralela (tu nu vez ka rade unu ka Cristian de tine) ka nu intere pe nimeni de lagare, sinagogi, skrie si tu ceva despre kum se gateshte Hummusul ku masline verzi sau Dorada cu rodie, cholent, Karpas, Haroseth, etc . Lumeai intere de distraktie, minkare, mashini, bautura shi femei nu de skelete gazate si boshorogi wiselieni din sekolu trekut. Te vad tinerika zglobie shi fashneatza, lasa sinagogile in grija evreicutzelor zbarcite, konsumate, ku par pe piept, kare seamana ku tanti Golda. Ramonikka, te rugam nu mai skrie asha ceva ka ne faci pe toti de ras shi ma obligi, asha ovreu casher, slujitor a lu Yahve kum is, sa mapuk sa ma indop cu alge, frukte de mare shi file de rekin de marea roshie. Kol tuv.

  10. ALINA spune:

    Citind lamentările, ploconismul (nu vreau să folosesc alt termen mai puțin elegant) și obediența dusă la extrem de autorul (autoarea)articolului, mă gândesc cu groază că este identic cu cele fabricate în urmă cu 30 de ani în laboratoarele de propagandă de la ,,Ștefan Gheorghiu”. Citind și ,,lecția” oferită de Profesorul Cristian Borza, chiar cred că disputa Domniei Sale cu autoarea articolului este una disproporționată, dintre un Profesor și un ,,bișnițar”, dintre un Profesor, specializat pe istoria celui de-al doilea război mondial, la Berlin, Heidelberg și Oxford și un gazetăraș de țară unicelular, flămând și pauper în ale scrisului, dar avid de recunoaștere și apreciere, prin abordarea unor subiecte care-i depășesc cu mult frontierele propriei cunoașteri. Mai apoi, înșiruirea activităților și ,,realizărilor” personale în cadrul comunității locale, te trimite imediat cu gândul că se cerșește ceva apreciere și, de ce nu, ceva ,,arginți”. România este și sper că va fi pentru încă multă vreme acea ,,țară mohorâtă” (știți la ce mă refer), când este vorba de măsluirea adevărului istoric și ori vă place, ori nu, cetățeanul român de rând, vă va trata cu dispreț în continuare, chiar dacă ,,elita politică” românească ,,vă face jocul”. Și asta doar în anumite circumstanțe. În anul 2007 s-a introdus în școlile din România studiul obligatoriu al Holocaustului. Fiind profesor de istorie, am considerat că trebuie să respect întocmai aria curriculară, asta până când câțiva elevi mi-au spus direct: ,,Doamna profesoară, chiar trebuie să ne însușim toate minciunile istoriei?” Ce puteam să mai fac? Să-i dau afară, ori să-i ameninț cu OUG 31/2002, pentru că nu se lasă târâți în minciuna care pare că nu mai are limite, să-i trimit obligatoriu ,,la vizitat” pseudo-muzeul Auschwitz, cum a pățit Dl. Șova? Din discuțiile mai mult private cu colegii de ,,breaslă” mi s-a sugerat să folosesc acel timp cu ,,alte activități didactice”, cu adevărat educaționale, constructive, pentru că ,,și noi așa facem”.
    Am asistat în august 2012 la prelegerile Profesorului Borza (are câteva comentarii pertinente și de bun-simț postate și aici), susținute în cadrul cursurilor de vară ale Universității Heidelberg de la Istanbul, unde Domnia Sa, a demontat rând pe rând, acuzațiile aduse României pentru ,,holocaustul din Transnistria”, folosind în acest scop ca suport bibliografic documente de arhivă ale epocii, care efectiv demolează rușinosul și infectul ,,raport Wiesel/Ioanid” și-l reduce la un morman de maculatură ieftină și puturoasă, identică cu caracterul celor care l-au comandat dar și produs. Am consultat și alte surse despre acest eveniment din Istoria României, care m-au convins definitiv, iar acum nu mă mai prezint în fața elevilor mei cu frica că voi fi catalogată o ,,mincinoasă”, o ,,impostoare”, lucrările Profesorului Borza (,,Lucrarea lui Iuda în România”, ,,Fiziologia minciunii”, ,,Marea minciună universală”), fiind un excelent material bibliografic care susține ,,lecția” mea de descoperire și de promovare a adevărului istoric. Mă bucură faptul că mulți colegi, profesori de istorie, au urmat aceeași cale și, de asemenea, că ,,ora de istorie” nu mai este considerată de elevi o ,,oră de chiul” ci una de dezbateri și reflecții. Acest lucru i se datorează și Profesorului Borza, căruia ,,eminenta” ziaristă, autoarea acestei ,,beșini intelectualiste” cu iz de ,,pârț academic”, îi aduce aminte de Mama Domniei Sale, decedată în închisoarea Târgșor, la 25 decembrie 1980, înfometată și snopită în bătaie de torționarii bolșevici, aduși la putere în România de ,,înmiresmata” și ,,curata” evreime, despre care voi spune de acum încolo: ,,Evreilor, mințiți, mințiți, mințiți!” dar și: ,,Israelul ucide, ucide, ucide!” Și nu mi-e teamă că greșesc, chiar dacă perfida ordonanță de urgență, elaborată de cel mai corupt premier din istoria contemporană a României, ,,Bombonel” Năstase, mă (ne)pândește la fiecare colț pentru a asana dreptul la gândire, exprimare, libertate. Adevărul stabilit prin legi coercitive, instrumente de represiune ale statului, intimidări și amenințări, trebuie să fie și este locat, acolo unde merită: în derizoriu, în indiferență, în ,,incineratorul” (fără trimitere la evrei)ideilor false și toxice, care invadează și sfidează inteligența umană în ultimii 68 de ani.

  11. Heinrich spune:

    Fugi-și cu pâra Ramonika? Fii sigură ca românii vor spune tot ce vor despre Holoca$h și asta e foarte bine.
    @ ALINA, se pare că n-ai citit ultimele cărți ale Prof Borza: ,,Wie$$eliada”, apărută la ceva editură din Ottawa (2012), dar într-un tiraj mic (1000 ex) și este în limba germană și ,,Turnirul struților” (ianuarie 2013), în limba română. Lucrările nu sunt mediatizate și știe toată lumea de ce. La fel ca și în cazul Prof Irving și prof Borza a fost ținta borfașilor. I-a fost incendiat apartamentul din Zurich și de mai multe ori mașina, amenințat, intimidat, amendat, interdicții peste interdicții, etc. Dacă nu ar spune adevărul, nu ar fi jidanii atât de ,,grijulii” cu el.
    @ Ayal, m-am distrat teribil, dar spui acolo multe adevăruri, sper că vor fi văzute de cei vizați. Mai aștept postări.
    Cât despre pupincuritatea de mai sus … o penibilă spoială a unui cadavru moral și intelectual. Apă de ploaie. ,,Mare brânzică”, nu-i așa ,,Ramonikko”? Apropo, îți place ,,brânzica” sau numai ,,cașul”? Atât îți trebuie să nu-ți placă, că ajungi și tu ,,în cuptor”, cu toate că articolașul nu face ,,nici o brânză”.

  12. Sorin Wexter spune:

    Salut Bălu! ***Te-am rugat cu ceva timp în urmă să nu mai salivezi ca un autentic dragon de Komodore pe net. Măcar nu mai împroșca cu ,,bacterii”. Din nefericire unii oameni nu știu a se opri la granița cu penibilul, dar, nu poți opri pe cineva din tendința de a se face de râs. Când mai *** vreun articol din acesta măcar folosește un pseudonim. Mulți fac asta, din diverse motive, iar tu îndeplinești toate condițiile să fii foarte motivată în a îmbrățișa urgent această idee. Aș putea să mai spun multe, dar imediat vei fi interesată de „mămicuța” mea, în cel mai original stil gazetăresc de periferie. Constat că au mai pățit-o și alții pe aici, doar pentru că nu au ingerat cu rapiditate agresivitatea (aș putea spune otrava) mesajului tău. Te rugăm nu ne mai intoxica cu articole în care îți demonstrezi limitele nu numai în calitate de ,,ziarist”, dar și de ființă umană. Uite, prin asemenea exprimări, se dă apă la moară negaționiștilor, care sunt din ce în ce mai mulți, prin atitudinea voastră, vă cereți singuri din nou la cuptor, deși norma de 6 milioane pt inființarea Israelului, v-ați făcut-o, chiar dacă doar teoretic. Oamenii se trezesc dimineața și deja se văd zorile, când sună deșteptarea. Ceasurile care înregistrează scurgerea istoriei nu pot fi date înapoi nici măcar cu o secundă, dar cu 70 de ani? Lasă Bălu, ceasurile să ticăie liniștite, nu te avânta la ele cu ciocanul. Unele pot exploda înainte de termenul la care au fost setate să facă acest lucru. Respectă-le ciclicitatea. Știi tu de ce.

  13. Bună ziua la toată lumea. Mă simt nevoit, în calitate de moderator al acestor discuţii, să vă atrag atenţia că modul dumneavoastră de a comenta întrece cu mult buna cuviinţă. Acest material nu este un atac la adresa nimănui dar văd că mulţi dintre dumneavoastră găsiţi de cuviinţă să atacaţi autorul articolului. Autorul nu a scris un material despre propria persoană ci a tratat, în manieră proprie, un subiect. Prin urmare, orice observaţie care nu va privi subiectul şi care se va putea traduce ca un atac la persoana autorului, va fi ştearsă. Nu ne interesează titlurile şi preocupările dvs, facultăţile la care predaţi, pe cine veneraţi sau urâţi, ne interesează să vă exprimaţi opinia cu privire la subiectul abordat. Şi asta se poate face şi cu bun simţ.

  14. Sorin Wexter spune:

    @ Ichim Vasilica
    Ramona Băluţescu Says:
    March 8th, 2013 at 2:25 PM
    ,,Cool, ştii să dai goagăl şi ai găsit ceva despre un proces nefinalizat. Mare brînză. Te aşteptăm după sentinţă. A, şi adresează-i-te mă-ţii cu “domnişorică”. În rest, numai bine. )”

    După părerea moderatorului, exprimarea de mai sus se încadrează în regulile bunei cuviințe sau a bunului simț? Dacă este așa, atunci măcar știm cu cine avem de-a face. Dacă nu este așa, atunci ar cam trebui să fii mai atent, in calitate de moderator, unde aplici ,,guma de șters”. Chiar dacă vei fi automat considerat ,,nazist” ori ,,antisemit”, o analiză mai profundă a polemicii de aici, te va ajuta să-i percepi punctul de plecare.
    Dacă cineva urăște ceva, aceea este ticăloșenia și minciuna ridicată la rang de lege, fără a uita neobrăzarea. Că articolul de mai sus este ce este (probabil la nivelul publicației care îl promovează), nu permite nimănui, nici măcar celui (celei) care l-a produs să expună un comportament nepotrivit, periferic, altor idei, altor principii, care s-au exprimat pe marginea subiectului. Cu excepția limbajului ,,de maidan” al comment-ului mentionat mai sus, chiar nimeni nu a folosit expresii marginale și decadente. Personal, consider că D-na (D-ra) Băluțescu este datoare cu niște scuze, unei persoane care a postat aici. Asta dacă vrea să demonstreze ,,bun simț” ori ,,bună cuviință”, deși sunt sigur că asta nu se va întâmpla vreodată. Este în gena speciei acest lucru și istoria o confirmă. În calitate de moderator, poate o ajutați să perceapă diferența existentă între grobianism (primitivism)și eleganță, cel puțin la nivelul exprimării. Cu stimă, Sorin.

  15. Domnule Sorin

    Comentariul meu privea pe toata lumea, inclusiv pe autor. Cat despre cine a inceput, aici nu suntem in curtea scolii. Nici atitudinea domnului Borza nu este una demna de titlul pe care afirma ca il are. Oamenii cu o anumita pregatire nu se lanseaza in presupuneri pe care le fac „tatele” la colt de strada, gen „o asemenea maculatură, publicată aici v-a rotunjit veniturile, dar cu siguranță și numele în penibil”. In fapt este o atitudine de tip nedemocratic, oricine gandeste si se exprima altfel decat cum gandesc eu, fie a luat spaga fie este prost. Putea foarte bine sa isi exprime punctul de vedere, prezentand argumntele la care a facut recurs fara sa acuze sau sa foloseasca cuvinte jignitoare, gen „domnisorica”. Asta, evident, nu scuza comentariul autoarei. Cat despre calitatea publicatiei care posteaza un astfel de material, aici luati locul domnului Borza. Va erijati in judecator al muncii celor care fac treaba pe acest portal de stiri. Este dreptul dumneavoastra de cititor sa emiteti judecati de valoare dar daca le emiteti pornind de la o singura postare atunci, vorba dvs, stim deja cu cine avem de a face.

  16. Andrei Esen spune:

    Ce discutii sterile pe marginea unui subiect total neinteresant. Articol la fel. Erau mai interesante articolele cu porumbeii din Timisoara sau cele legate de marirea de penis ori implantul de silicoane, iar cel in care autoarea ii „ridica poalele-n cap” Patriarhului Daniel este genial. Vroia oare sa se convinga daca si Prea Fericitul a trecut pragul vreunui cabinet de chirurgie estetica? Sau sa vada cu ochii ei daca e circumcis? Greu de elucidat misterul. Cert este ca a primit instructiuni de la Vatican cum sa procedeze. Recompensa? Inca vreun premiu probabil, din acela de care nu a auzit nimeni.
    Personal, vroiam doar sa mai citesc ceva despre Holo, dar… mai interesanta e polemica de aici decat informatia. Aceeasi poveste ponosita care te face sa crezi ca „ai mancat ceva stricat dimineata”. Dl. Sorin are dreptate. Mi-am exprimat doar opinia, care va fi probabil catalogata ca „lipsa de buna cuviinta”. Asa ca Dl. Moderator, stiti vorba: „(…) între ceea ce știi și ceea ce nu știi este ceea ce presupui (…)”
    Respecte D-nei profesoare Alina Ligia Simion pentru comment. Ati fost cea mai „cool” profa pe care am avut-o in liceu. Ne-ati invatat sa cautam adevarul si daca il gasim, sa stim cum sa-l pretuim.

  17. Damaschin spune:

    Domnisorica este cuvint jignitor??
    Scuze pentru crunta necunoastere.
    Probabil de aici provine faptul ca am banuit ca ar fi diminutiv.Inca o data scuze stimate domnule „moderator/administrator”

  18. Gabriel spune:

    Sper ca la fel de mult te preocupa si holocaustul copiilor nenascuti. In caz ca nu, articolul dumitale e bun atunci cand nu mai e hartie la toaleta.

  19. ghiula spune:

    Acuma, mno, cine neaga holocaustul si industria germana de exterminare in masa sau n-a citit mai mult de doua carti ori s-a nascut dupa ’90. In general, la ora actuala, exista o mare frustrare legata de evrei, deorece daca acum 70 de ani erau ciuca batailor, putandu-se dispune lejer de viata lor, in ziua de azi impotriva evreilor nu poti decat sa dai din gura cel mult, deoarece au o tara, mica cum e ea, au o armata cum romanii n-au avut niciodata si se pare ca nu vor avea, au un intelligence service cel putin eficient si redutabil si so societate in care justitia nu e dispusa defel la glume proaste. Iar, spre deosebire de romani, evreii si-au vanat cu disperare calaii si le-au aplicat lectia pe care au meritat-o.

    Asa ca, majoritatea comenteaza cam din spatele gardului, frustrarile si invidia e serios vizibila, iar intoxicarile ating uneori culmea penibilului, vezi viralul creat in jurul saracului Gruner Miklos. Mai simplu e sa dati o fuga la Sighet sa vorbiti cu batranii pe-acolo, poate va iau aia la fuga.

    • Adrian spune:

      ghiula, mai pune un pic mâna pe carte, lasă la dracu ,,Fabrica morții” și ridicola ,,Le Nuit”. Iar despre Statul Israel știm toți cum a fost creat și mai ales ce este în prezent. De ,,holocaustul roșu” sau ,,holocaustul palestinienilor” ai auzit? Sunt convins că nu. Iar dacă ai fi un pic mai capabil ai face diferența între evrei și ,,jidani”. Îți jur că nu sunt același lucru. Istoria oficială o confirmă. Un adevăr nu trebuie niciodată să-l susții cu forța și cu justiția. Statul Israel chiar nu este un exemplu pozitiv, dimpotrivă. Este un stat terorist. Acum despre articolul de mai sus: o tembeleală. Fără cap și fără coadă. În Mureș a fost descoperită recent o groapă comună, nu au dat oare fuguța – știm noi cine – să stabilească dacă erau circumciși ori ba? Așa… să mai pună de o ,,intoxicare penibilă”. :)))))

  20. Mirica spune:

    E vorba de 2 miliarde de Euro, promisi de tatuca Ion (Ilici) Iliescu celor asa-zisi…!!! De aceea, atata zbatere. Nu bine le mai face Ungaria ca-i pune la zid, ba mai mult le face in ciuda inaltand tot felul de statuete si monumente, incercand acum chiar si reabilitari (a se vedea mai nou cazul Horty). Si la nou, vezi Doamne, daca negi ar fi in stare sa te traga in teapa, si nu cred ca suntem noi mai europeni decat Ungaria sau chiar alte state vest-europene. Dar ce spuneam mai sus: banul ochiul dracului, de-asta au inceput toti sa se dea atei si sa ridice osanale celor experti in dibuirea…

  21. Calin spune:

    Slab. E patetica lipsa de date exacte, dar banuiesc ca superficialitatea e o caracteristica a jurnalistilor. Elie Wiesel sau Radu Ioanid chiar sunt in masura sa vorbeasca de Transnistria? Radu Ioanid care e si el un mare prieten al Romaniei dupa jaful din 1959 si executarea lui Alexandru si Paul Ioanid. De ce nu se intelege ca situatia din Ardealul de Nord si Romania era atat de diferita? Nu se vrea. Istoria nu e scrisa cinstit si pare mai mult facuta pentru emotionatii de evrei. Sunt un popor ca oricare altul, nu sunt cu nimic mai speciali. Sunt atatea sute de tragedii si in istoria altor popoare in care au murit mai multi oameni. E regretabil, dar sa distorsionam istoria doar pentru a nu-i leza, a nu-i emotiona prea tare?

    Recent am luat contact cu fiica unei supravietuitoare a Auschwitz-ului, care se grabea sa arunce noroi in Antonescu, ca dupa 20 de minute sa spuna ca de ce nu au trecut evreii din Oradea granita in Romania? Ar fi fost scapati, spunea dansa, chiar daca ar fi stat un pic la Arad, poate la Targu-Jiu, unde oricum nu era chiar atat de rau.

    Un adevar spus doar pe jumatate este o minciuna.

Trackbacks/Pingbacks


Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Iranul, butoiul cu pulbere al Orientului!

Modul de acțiune al Iranului pare a fi copiat după cel rusesc. Deși știau clar că au încălcat legea încercând să livreze petrol unui stat care se afla în embargou, au reacționat violent sechestrând o navă britanică și punând în pericol întreaga securitate a strâmtorii Ormuz pe unde tranzitează o treime din petrolul transportat pe cale maritimă în toată lumea. Atacul cu drone s-a făcut prin intermediari, neasumat, la fel cum a făcut Putin când a anexat Crimeea, utilizând militari „anonimi” fără însemnele țării. Retorica internațională a ministrului Iranian de externe, Mohammad Javad Zarif, și a președintelui Hassan Rouhani pare a fi copiată după cea utilizată de Vladimir Putin și Sergey Lavrov.

Citește mai mult