Categorized | Cultură

Lucrare unică în peisajul românesc. Despre chinurile îndurate de deţinuţii politici de la Penitenciarul din Oradea

La eveniment au participat peste 80 de orădeni

Mai mult de 80 de persoane au asistat, sâmbăta, la un eveniment de înaltă ţinută academică, găzduit de Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionle, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării. Jurnalista Cristina Puşcaş, de la cotidianul Crişana, a prezentat rezultatele unei munci de câţiva ani, concretizată într-o teză de doctorat intitulată „Sistemul concentraţionar comunist. Studiu de caz: Penitenciarul din Oradea (1945-1977)”.

Demersul ştiinţific al autoarei, a urmărit restituirea în spaţiul istoriografic a unor realităţi necercetate până acum: Penitenciarul Oradea în perioada comunistă, cu tot ce a însemnat istoricul acestei unităţi concentraţionare, cu miile de deţinuţi politici şi de drept comun care au îndurat frigul, foamea şi frica, cei 3 F  ai acestui univers al grobianului, cu „caralii” buni şi răi care au contribuit la salvarea şi coborârea din, şi în, Iad a celor trimişi aici să-şi ispăşească o vină reală sau imaginară, cu poveştile de viaţă a martirilor acestor vremuri peste care stă să se aştearnă uitarea.

Evenimentul a fost prezidat de şeful Departamentului de Istorie, Florin Sfrengeu, cel care a dat primul cuvânt autorului tezei de doctorat.

„Proiectul aduce o investigare nouă în condiţiile în care până în noiembrie 2010, data pătrunderii noastre în arhiva recluziunii orădene, nimeni nu a mai întreprins un astfel de demers ştiinţific având ca obiect puşcăria de pe Crişul Repede”

a subliniat Cristina Puşcaş.

Arsenie Boca şi Iuliu Hirţe în lanţuri

 

Cercetarea Penitenciarului Oradea Mare a vizat o perioadă foarte lungă, din 1945 până în 1977, când acesta a fost desfiinţat, urmând să redevină funcţional în 1983.

Au fost identificate de către cercetător peste 60 de registre şi oprise. Printre figurile de seamă ale rezistenţei anticomuniste au fost enumerţi: cel mai mare duhovnic al României, părintele Boca I. Zian Arsenie, care a fost adus la Penitenciarul Oradea pe 17 decembrie 1955, fiind eliberat de aici pe data de 7 aprilie 1956, Episcopul Greco-Catolic Iuliu Hirţe, care în prima arestare a stat la Oradea din 24 octombrie 1947-12 februarie 1949, Episcopul Romano-Catolic, Schubert Joseph, Episcopul Greco-Catolic, Justin Paven, canonicul Coriolan Tămâianu, protopopul ortodox de Vaşcău, Terebenţiu Aurel, liderul Mişcării „Oastei Domnului”, Traian Dorz, Arllet Coposu, soţia lui Corenliu Coposu, soţul Elizabetei Rizea, Gheroghe Rizea, alături de alţi martiri din Munţii Făgăraşului.

Lucreţia Jurj şi cumantul acesteia Roman Oneţ, executat la Oradea, pentru apartenenţa la Grupul Şuşman, Maria Cenuşă, soţia lui Constantin Cenuşă care a făcut parte din rezistenţa din Bucovina, Marina Chiriţescu, iubita lui Golea Ion, respectiv Maria Muscalu, concubina lui Samuilă Ion (ultimii doi făcând parte din grupul paraşutiştilor) ofiţerul de Artilerie al Armateri Regale, Marin Ţucă, executat la Oradea, după ce a evadat de la Valea Nistrului, Ion Ioanid, Ion Pantazi, George Sarry, care au evadat de la Cavnic etc., cărora li se adăugă zeci de membri ai organizaţiilor locale anticomuniste: Organizaţia România Independentă, G4, Lotul Beiuşenilor, „Vlad Ţepeş II”, dar şi mii de ţărani arestaţi pentru neplata cotelor etc.

Poveşti în lacrimi

 

O astfel de cercetare nu ar fi fost complexă, fără a recurge la o abordare nouă care a cucerit şi spaţiul fost comunist: istoria orală. Experienţa personală de jurnalist a ajutat-o pe autoare, în prima etapă, pentru a demara, la nivel local, o campanie de prezervare a memoriei foştilor deţinuţi politici care nu s-au bucurat de atenţia unei societăţi ce nu s-a putut elibera de amnezia inoculată în cei 50 de ani de comunism, dar nici în cei 20 de ani de aşa-zisă „democraţie”.

„Mărturiile oferite, chestionarele completate, memoriile puse la dispoziţie, documentele din arhiva personală furnizate de către foştii deţinuţi politici m-au ajutat să-mi creionez o imagine asupra amplorii represiunii comuniste din judeţul Bihor, dar şi din alte regiuni”

a precizat Cristina Puşcaş.

Cercetătorul a reuşit, astfel, să scoată la lumină şi a creionat portrete ale unor martiri, aflaţi încă printre noi sau care au pierit de curând: Domocoş Ştefan, Haiduc Iosif, Popovici Ileana (căsătorită Suciu), Petri Iosif,  Brazdă Ioan, Sarca Eugen, Puşcaşu Ioan, Robu Alexandru, Rusu Vasile, Pârvu Mircea, Onaca Cornel, Popa Maria (căsătorită Tarcea), Şimoca Alexandru, Pleş Anton, Luscan Traian-Romulus, Bodea Traian, Budar Leontin, Ille Aurora (căsătorită Dumitrescu), părintele Bordaşiu Nicolae, Sarry George din Canada, Moica Niculina.

Lucrarea s-a bucurat de aprecierea generală atât a coordonatorului lucrării de doctorat, prof.univ.dr. Mihai D. Drecin, dar şi a celor trei referenţi: prof. univ. dr. Doru Radosav – Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Sorin Liviu Damean, – Universitatea din Craiova şi prof. univ. dr. Ion Zainea de la Universitatea din Oradea.

„Cercetătorul şi-a concentrat atenţia spre un segment deloc cercetat. Are un consistent discurs istoriografic şi este o lucrare valoroasă pentru istoria orală”

a remarcat Sorin Liviu Damean. După mai multe minute de deliberare, comisia a decis acordarea titlului de doctor in Istorie, cu calificaticul „Excelent”.

O parte din foştii deţinuţi ai Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România Filiala Bihor, prezenţi la eveniment, au decis, prin vocea preşedintelul asociaţiei, Lucian Silaghi, acordarea titlului de membru de onoare al AFDPR – Filiana Bihor, jurnalistei Cristina Puşcaş.

Ichim Vasilică

 

This post was written by:

- who has written 4371 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Iranul, butoiul cu pulbere al Orientului!

Modul de acțiune al Iranului pare a fi copiat după cel rusesc. Deși știau clar că au încălcat legea încercând să livreze petrol unui stat care se afla în embargou, au reacționat violent sechestrând o navă britanică și punând în pericol întreaga securitate a strâmtorii Ormuz pe unde tranzitează o treime din petrolul transportat pe cale maritimă în toată lumea. Atacul cu drone s-a făcut prin intermediari, neasumat, la fel cum a făcut Putin când a anexat Crimeea, utilizând militari „anonimi” fără însemnele țării. Retorica internațională a ministrului Iranian de externe, Mohammad Javad Zarif, și a președintelui Hassan Rouhani pare a fi copiată după cea utilizată de Vladimir Putin și Sergey Lavrov.

Citește mai mult