Categorized | Editorial

Universităţile vor fi finanţate după cum vrea Pricopie nu după evaluările ARACIS!

În ajunul Crăciunului, când toată lumea avea prea multă treabă ca să stea cu ochii pe ce face Guvernul, acesta a dat o Ordonanţă de Urgenţă care aduce modificări importante în învăţământul universitar. Cea mai importantă priveşte finanţarea sistemului, acolo unde toate universităţile, indiferent de rezultatele evaluărilor ARACIS, vor fi la mâna ministrului Educaţiei.

Încă din 2012, pe vremea ministrului interimar al Educaţiei, Liviu Marian Pop, Guvernul îşi făcea publică tendinţa discreţionară în modul în care avea să împartă banii adunaţi din taxele şi impozitele românilor pentru universităţile din ţară. În Ordonanţa de Urgenţă nr. 21/2012, se specifica negru pe alb că „pentru anul universitar 2012-2013, cheltuirea fondurilor publice în universităţi se face independent de evaluare şi clasificare”, cu referire directă la ARACIS.

În 2013 a urmat o cascadă de modificări ale Legii Educaţiei, ultimele chiar înainte de Crăciun când Guvernul a dat o nouă lovitură universităţilor serioase în detrimentul celor mici, cele care au emis sute de diplome de master sau doctorat pentru oamenii la costume din guvernele, ministerele şi parlamentul României, din 1989 încoace.

„Decât” cine vreau eu!

 

Prima modificare importantă se referă la posibilitatea ca ministerul Educaţiei să sancţioneze universităţile care nu respectă legea, nu asigură un standard de calitate necesar sau nu sunt transparente. Articolul 125, prin care ministerul putea

„reduce sau elimina temporar sau definitiv accesul la finanțările din surse publice, la propunerea Consiliului de etică și management universitar”

este abrogat, ceea ce înseamnă că pot primi bani şi universităţile neperformante, cele care nu respectă legea sau cele care nu le permit cetăţenilor de rând, cei care prin taxe şi impozite le bagă banii în buzunare, să se informeze cu privire la ce se întâmplă în instituţie.

Pentru sprijinirea „fabricilor de diplome”, aşa cum au fost numite universităţile mici din ţară care s-au remarcat prin tot felul de scandaluri, Guvernul a modificat articolul 160 şi alineatul 10 din articolul 193 din Legea Educaţiei.

Despre ce este vorba. Orice universitate din România va putea avea acces la fondurile publice pentru masterat şi doctorat indiferent de calitatea cercetării. Până acum, instituţiile de studii superior erau clasificate ca centrate pe educație, pe educație și cercetare științifică sau artistică, şi centrate pe cercetare avansată și educație.

Astfel, conform acestei clasificări, universitățile centrate pe educație puteau finanța din fonduri publice doar programe de licență, cele de nivelul doi și programe de masterat, iar cele avansate și programe de doctorat. Această ierarhizare stimula, într-o mare măsură, calitatea cercetării, fiecare universitate luptând să ajungă la cel mai înalt nivel pentru a dobândi, pe de o parte, faimă şi pe de altă parte, bani.

Potrivit ministrului delegat pentru învăţământ superior, Mihnea Costoiu

„dupa clasificare şi ierarhizare revenim la indicatorii de calitate pe care i-am experimentat din 1998 pana în 2010, asupra cărora nu există niciun fel de dubii, toată lumea a fost de acord cu ei, toate universităţile au primit deja machetele cu privire la aceşti indicatori”.

Cu alte cuvinte, sistemul care a fost aplicat în România timp de un deceniu, imediat după 1989, acela care a adus învăţământul superior românesc pe picior de egalitate cu cel al unor ţări ca Bangladesh sau Sri Lanka, va reveni în actualitate, în detrimentul celui european propus de ARACIS.

Dacă acestui aspect i se mai adaugă şi faptul că granturile doctorale se vor aloca prin decizie a Ministerului Educației, în locul competiției organizate de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, aveţi imaginea clară a întregii situaţii. Orice „fabrică de diplome” anonimă va putea organiza doctorate pe bani publici iar acestea se vor aloca după bunul plac al lui Remus Pricopie.

Pensionarii la putere, tinerii la coadă la şomaj!

 

Nu spune nimeni că universităţile nu au nevoie de cadre didactice cu experienţă dar, în acelaşi timp, instituţiile de studii superioare ajung în pragul falimentului din cauza acestora. Una este să plăteşti salariul unui profesor cu vechime şi alta al unui tânăr cu ambiţie, care abia îşi începe cariera.

Dar cum Guvernul este populat şi cu „dinozauri” şi cu sute de politicieni care îşi datorează cariera (nu cunoştinţelor sau pregătirii) ci unor astfel de oameni, acesta a mai încercat o modificare a legii în acest sens, după ce Curtea Constituţională o respinsese în 2013 pe prima.

„Reîncadrearea în funcția de personal didactic a personalului didactic pensionat se face anual, cu menținerea drepturilor și obligațiilor care decurg din activitatea didactică desfășurată anterior pensionării, cu aprobarea senatului universitar, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiția suspendării pensiei pe durata reîncadrării”.

Cu alte cuvinte, ceea ce a încercat Ecaterina Andronescu în 2012 prin introducerea unui nou alineat (7) în Legea Educaţiei, înceracă acum actualul Guvern, în frunte cu ministrul Remus Pricopie, şi anume păstrarea în sistem a „pensionabililor”.

Evident, toate aceste modificări legislative au fost anunţate, înainte de publicarea lor în Monitorul Oficial, doar printr-un comunicat selectiv şi neclar (nici măcar nu au fost subliniate aspectele cele mai importante), fără ca Guvernul să considere că aceste lucruri ar trebui supuse unei dezbateri publice serioase.

Ichim Vasilică

This post was written by:

- who has written 4189 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

advert

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult