Categorized | Politică

Iohannis redivivus!

După ce în primul tur Klaus Iohannis s-a clasat la aproape 10 puncte în spatele candidatul Victor Ponta, în turul II, a reuşit performanţa să îşi depăşească contracandidatul cu nu mai puţin de 9 procente. În Bihor, Iohannis a câştigat cu 63,48%, Victor Ponta obţinând doar 36,51% din sufragii. Cum a fost posibil acest lucru? Oradea Press vă propune o analiză, cu menţiunea că orice alt punct de vedere este bine primit.

Conform Biroului Electoral Judeţean (BEJ) Bihor, în turul doi s-au prezentat la urne, la nivelul judeţului, 315.908 alegători, adică 62,54% din cei 505.102 cetăţeni cu drept de vot înscrişi pe listele permanente. 63,48% dintre participanţi (198.393 persoane) au votat pentru Klaus Iohannis, iar 36,51% (114.124 persoane) l-au preferat pe Victor Ponta.

La nivel naţional, Klaus Iohannis a câștigat, cu 54,5% din voturi, față de Victor Ponta, care a avut 45,49%, potrivit datelor furnizate de Biroul Electoral Central, după numărarea a 99,07% din voturi.

Vorbim aici de o diferenţă de 9%, nesperată nici de cel mai înfocat fan al preşedintelui Iohannis, după ce, în primul tur, acesta pierduse în faţa lui Victor Ponta cu o diferenţă de 10,07 procente.

Cum a fost cu putinţă?

După răsturnarea spectaculoasă a situaţiei, au apărut foarte multe păreri cu privire la prestaţia lui Victor Ponta, dar au existat analişti care au anticipat încă după turul I faptul că Victor Ponta va pierde alegerile. Asta pentru că reprezentantul alianţei conduse de PSD nu mai avea de unde „creşte” între cele două tururi, în timp ce candidatul ACL avea de adunat voturile dreptei româneşti, care se împărţiseră între mai multe partide mici.

Gafa care a înclinat balanţa a fost însă modul în care au fost organizate alegerile în diaspora acolo unde oamenii au rămas pe afară sau au fost alungaţi de la urne cu bastoane şi gaze lacrimogene. Vizita la Vântu care l-a făcut pe Mircea Geoană să piardă fotoliul de preşedinte a fost echivalată de această dată de imaginea românilor împiedicaţi să voteze de un Guvern rigid şi incapabil să se mobilizeze.

Că a fost vorba de intenţie sau de lipsă de profesionalism e o altă discuţie, dar în termeni de „imagine” situaţia s-a tradus prin „Guvernul Ponta nu ne lasă să ne exercităm un drept garantat de Constituţie” (mai ales că diaspora vota în masă cu candidatul dreptei). Iar românii l-au făcut pe Ponta să plătească acest lucru. Televiziunile de casă, Antena 3 şi România TV au fost spulberate de imaginile postate pe facebook, trimise pe telefoanele mobile acasă, imagini care arătau „cum îşi bătea Guvernul Ponta joc” de părinţii, copiii sau bunicii celor plecaţi la muncă în străinătate.

Înaintea turului decisiv au apărut în marile oraşe manifestaţii de solidaritate cu românii din diaspora împiedicaţi să voteze, manifestaţii în care se striga şi la adresa guvernului. Degeaba a încercat PSD-ul să le contrabalanseze cu manifestaţii ale organelor proprii de partid, că numărul acestora a fost mult mai mic decât al celorlalţi.

Nici pomenile electorale date de Guvern nu au mai contat, ba chiar unele, cum au fost banii daţi brusc pentru material didactic şi haine profesorilor, i-au înrăit făcându-i să se simtă jigniţi. Cum să le acorzi oamenilor ceea ce li se cuvine cu două zile înainte de alegeri, după ce doi ani i-ai ignorat pur şi simplu? La fel a fost şi cu studenţii care s-au simţit folosiţi pentru că li s-au dat zile libere, doar ca să voteze.

Retorica cu accente naţionaliste şi coloratură şovină, atacul la adresa religiei contracandidatului sau la faptul că nu are copii, au contribuit şi ele la îndepărtarea unei categorii importante de oameni de Victor Ponta. Tinerii în special, au fost învăţaţi în şcoli sau au văzut în Occident că nu contează culoarea, naţionalitatea, religia ci intenţia şi dorinţa de a face bine iar discursurile care nu s-au axat pe aceste lucruri au fost şi ele taxate. Pentru că, da, pentru prima dată după 1989, tinerii au ieşit în masă la vot.

Toate aceste lucruri au demonstrat că PSD-ul trebuie să caute alte mijloace, să găsească alte căi pentru a câştiga adepţi, cele folosite fiind total depăşite.

„Sa fii corect, aşa cum e Iohannis, a devenit dintr-odată ceva cool”

Mai merită menţionat un aspect care spune multe despre maturizarea românilor. La 25 de ani de la Revoluţie, într-o ţară îndoctrinată sistematic de comunism, cu patru decenii de instorie furată, patriotism şi naţionalism deşănţat, în proporţie de 90% ortodoxă, românii nu au avut nicio problemă să aleagă un protestant care aparţine unei minorităţi.

Lucru care a fost sesizat, de altfel, şi de presa internaţională. Ziarul german Die Welt a scris, printre altele, că „în decizia alegatorilor a fost mai mult decât o dorinţă ca puterea politică sa fie ţinută sub control. A fost dorinţa de a-şi schimba ţara din temelii. „Mândru că sunt român” a fost sloganul de campanie al lui Ponta. Dar mulţi români nu sunt chiar atât de mândri când văd ce se întamplă în ţara lor. Sărăcie în masă, economie şubrezită şi scandaluri de corupţie în care sunt implicaţi acoliţii lui Victor Ponta.

Iohannis a militat pentru corectitudinea germană şi pentru singura poveste reală de succes a României – creşterea economică şi administrarea impecabilă din Sibiu. (…) Victoria sa ar putea însemna un punct de cotitură în cultura politică din România. Să fii corect, aşa cum e Iohannis, a devenit dintr-odată ceva cool”.

Scrisoarea de susţinere trimisă de cancelarul Germaniei Angela Merkel, a contat şi ea, mai ales pusă în contrat cu urările adresate de Victor Ponta Partidului Comunist Chinez.

Una peste alta, înfrângerea lui Victor Ponta ar trebui să fie un semnal pentru PSD că trebuie să se adapteze la un nou mod de a face politică, de a câştiga voturi şi a convinge oameni. Nu mai ajung voturile de la sate sau ale persoanelor vârstnice (dependente de asistenţă socială, sub toate formele ei), mijloace mass-media partizane sau discursurile cu tentă naţionalistă. Este nevoie de altceva.

Ichim Vasilică

This post was written by:

- who has written 4273 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Needucați, indolenți sau complici? Cum ar trebui să ne raportăm la PSD-iști?

Nu toți sunt condamnați pentru fraudă electorală, nu toți merg la vânătoare cu Țiriac, nu toți înjură ziariști sau debiteză obscenități în fața femeilor. Nu toți se laudă că au mitraliere acasă, nu toți vin la muncă cu mașini de zeci de mii de euro, nu toți truchează licitații. Alături de ei, într-o țesătură fină, sunt vârstnici vulnerabili și copii neștiutori, tineri plini de elan și medici cu halate rupte în coate pe băncile universităților. Exact cum militanții Statului Islamic își făceau „cuiburi” în școli și grădinițe ca să nu îi poată găsi rachetele inamice fără a face victime nevinovate. Cum poți tu, univeresitar cu lucrări științifice de valoare să nu vezi că Daea sau Dăncilă sunt, după toate defenițiile, analfabeți funcționali? Asta este meritocrația în care îți dorești să trăiască copiii tăi? Cum poți să nu vezi clar că legile justiției sunt modificate ca să servească unui om sau unui grup de oameni? Și nu o lege, ci mai multe legi, cu același target? Cum poți să te mulțumești cu 60 de km de autostradă pe an? Și dacă continui să faci parte din așa ceva, cum ar trebui eu și ceilalți care vrem să trăim într-o țară condusă de oameni competenți, cu legi care să îi bage pe cei care fură în pușcărie și în fața cărora să fim toți egali și cu drumuri decente pe care să putem circula, cum ar trebui să ne raportăm la tine?

Citește mai mult