Categorized | Politică

The Oxford Analytica: Cooperarea între politicienii din partide diferite, pentru binele României, este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire!

Schimbările politice din Români au fost analizate pe larg şi de cunoscuta platformă americană „The Oxford Analytica”. Într-un material intitulat „Romania’s premier struggles to hold on after election”, analiştii americani vorbesc despre viitorul actualului premier Victor Ponta şi despre noul preşedinte ales, Klaus Iohannis.

Analiza a fost făcută de Ziua Naţională a României iar subiectul ales a fost premierul Victor Ponta şi ce-i rezervă viitorul în urma pierderii alegerilor.

Prim-ministrul Victor Ponta a anunţat pe 27 noiembrie că intenţionează să rămână în funcţie, după demisiile şi concedierile din partid. Înfrângerea liderului social-democraţilor (PSD) în alegerile prezidenţiale din România a răsturnat planurile pentru o dominaţie a partidului în instituţiile de guvernământ. Un procent mare, de 64%, şi mobilizarea votanţilor din diaspora au adus o victorie clară „outsiderului” Klaus Iohannis.

Ameninţările că investigaţiile corupţilor de nivel înalt vor fi oprite se vor diminua. Împărţirea puterii ar putea îmbunătăţi calitatea Guvernului după ce Ponta a avut rezultate atât de slabe în alegeri. România ar putea fi văzută ca un partener de încredere şi pe termen lung de aliaţii occidentali, şi asta mulţumită lui Iohannis. Victor Ponta trebuie să implementeze bugetul pentru 2015, mai ales după ce a cheltuit foarte mult în cursa electorală.

Atâta vreme cât baronii locali ai partidului rămân loiali, e posibil ca Ponta să reuşească să respingă încercările de îndepărtare făcute de veteranii PSD. Preşedintele ales va avea nevoie să decidă dacă va fi o figură nepartizană, numind personal cu experienţă din rândurile PSD, sau dacă va continua să se identifice cu partidele de centru dreapta.

Problema sensibilă dintre Ponta şi Iohannis e corupţia

Scrisorile de felicitare şi telefoanele către Iohannis făcute de liderii unor state occidentale importante arată uşurarea pe care o resimt Washingtonul şi majoritatea capitalelor europene când au auzit de înfrângerea lui Ponta. Amintirile despre suspendarea preşedintelui în exerciţiu din 2012 erau încă proaspete pentru Vest. Realizările lui Iohannis ca primar al Sibiului, din 2000, au dat speranţe că va fi mult mai capabil în această nouă poziţie.

Vizita sa din Moldova, înaintea unor alegeri parlamentare cruciale de acolo, este văzută ca pe un semn că este gata să susţină valorile liberal-democratice atunci când acestea sunt ameninţate. O vizită la Washington înainte de a fi pus în funcţie indică şi că este văzut ca un jucător regional NATO capabil care nu va cădea în orbita Rusiei atât de volatile (spre deosebire de liderii câtorva vecini ai României). Forţa principală a lui Iohannis stă în relaţiile externe şi în securitate.

Iohannis pare un om predictibil şi cu un stil modest de conducere. Totuşi, pe 29 noiembrie, el a solicitat ca oricine este găsit vinovat de împiedicarea procesului electoral să suporte pedepsele legale. Acest lucru sugerează că îi va fi greu să coabiteze cu Ponta, care acum se confruntă cu acuzaţii de malpraxis electoral. Într-o campanie prezidenţială înverşunată, Ponta l-a numit pe Iohannis un provincial fără experienţă, complet nefamiliarizat cu politica naţională.

Cea mai sensibilă problemă dintre Ponta şi Iohannis e posibil să fie sistemul juridic. Pe 18 noiembrie, într-o confruntare de putere, Iohannis a convins Parlamentul dominat de PSD să renunţe la o lege a amnistiei care ar oferi multor figuri ale elitei, aflate în închisoare din cauza corupţiei, eliberarea înainte de vreme. Ponta se plânge de multă vreme de o „vânătoare de vrăjitoare” realizată de oficialii Justiţiei împotriva partidului şi aliaţilor săi şi orchestrată de preşedintele în funcţie, Traian Băsescu.

Oxfordtext

Şi totuşi, numeroase figuri ale opoziţiei au fost condamnate pentru corupţie sau se confruntă cu acuzaţii serioase. Chiar fratele lui Băsescu se află în arest din iulie. În octombrie, chiar dacă sondajele îl indicau câştigător pe Ponta, figuri proeminente din partidul său şi din opoziţie au fost reţinute şi interogate privind un caz de fraudă care, susţine presa, ar fi costat statul sute de milioane de euro.

Acuzat de haosul de la votul din diaspora

Aşteptările privind victoria lui Ponta şi ocuparea fotoliului prezidenţial au fost înnăbuşite. Existau îngrijorări despre faptul că Ponta, ca preşedinte, ar revitaliza tradiţiile autoritare ale ţării şi că s-ar fi comportat ca un om ce nu poate fi tras la răspundere. Aceste temeri poate că au fost exagerate. Dar stilul executiv al lui Ponta câteodată a fost aleatoriu şi haotic. Schimbări majore, chiar şi cele de pe urma cărora beneficia PSD, cum ar fi descentralizarea puterii, au fost amânate.

Ponta a avut numeroase ministere, iar aliaţii cheie din Guvern sunt afacerişti ce uneori afişează nu doar un standard etic scăzut, dar şi o incompetenţă evidentă. Oficialii de stat de la nivel central şi-au arătat deseori teama de PSD, iar presa a fost informată cu regularitate de mişcările clandestine ale partidului. Ponta se confruntă cu o provocare din partea veteranilor PSD care ar putea fi susţinuţi la rândul lor de nou-numiţii în stafful lui Iohannis.

Atâta vreme cât Ponta se poate asigura că baronii locali, care domină consiliile judeţene din sudul subdezvoltat şi estul ţării, sunt finanţaţi de stat şi lăsaţi să conducă în pace (deseori într-o manieră arbitrară), poate rămâne încă la putere. Totuşi, de când a devenit prim-ministru în aprilie 2012, el a fost incapabil să reducă investigaţiile criminale despre abuzuri de putere şocante la nivel local. Pe 28 noiembrie, un membru senior al PSD, expulzat din partid cu câteva zile înainte, a declarat că Ponta a fost cel responsabil de haosul din diaspora când numeroşi români nu au putut să voteze. Procurorii investighează deja frauda electorală, iar această măsură e posibil să forţeze plecarea lui Ponta de la putere.

Profilul multor figuri din PNL corespunde cu norma PSD

Statusul slăbit al opoziţiei este ceva normal pentru Ponta şi PSD. Ani întregi de certuri şi multiple coaliţii au condus la o debandadă în cazul alegerilor parlamentare din 2012. Cei doi principali componenţi ai dreptei s-au unit sub egida Partidului Naţional Liberal (PNL). Totuşi, PNL duce lipsă de un program orientat spre corectarea anilor de neglijare şi de conducerea proastă a statului, dar şi de membrii cu aptitudini şi experimentaţi. Profilul multor figuri din PNL corespunde prea bine cu norma PSD. Îngrijorarea unor observatori este că prea mulţi îşi doresc întoarcerea la guvernare pentru a se bucura de un asemenea sistem.

Specialiştii de la „The Oxford Analytica” susţin că UE vede acum România ca pe o rară rază de speranţă într-o regiune unde problemele Bruxelles-ului sunt nenumărate. E posibil ca UE să mărească presiunile asupra lui Ponta pentru a îndepărta piedicile unei reforme demult necesare şi să-şi concentreze eforturile pe un proces legislativ economic de lungă durată. Şi totuşi, strategia de modernizare a UE pentru România a fost neîndemânatică şi nepotrivită condiţiilor de acolo.

Ţara a primit, proporţional, mult mai puţine fonduri decât Polonia şi Ungaria. Anumite reglementări UE, în special deschiderea ţării către o competitivitate economică completă, au înnăbuşit industria locală. Ponta şi Iohannis ar putea colabora pentru o strategie UE personalizată, concentrându-se pe nevoile specifice ale ţării. Totuşi, cooperarea peste graniţele politice a fost, până acum, remarcabilă prin absenţa sa.

Oxford Analytica este o firmă internaţională care se ocupă cu analize ale celor mai importante evenimente din lume. A fost fondată în 1975 de David Young, un angajat al Consiliului Naţional de Securitate al SUA, în timpul administraţiei lui Richard Nixon. Clienţii Oxford Analytica sunt guverne, instituţii internaţionale şi ale sectorului public, instituţii financiare, corporaţii şi ale organizaţii private din diferite sectoare de activitate.

Compania are o reţea de peste 1.400 de specialişti în toată lumea iar activităţile ei principale se desfăşoară în zona geopoliticului şi a macroeconomiei.

Ichim Vasilică

This post was written by:

- who has written 4165 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

advert

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult