Categorized | Naţional, Religie/Culte

Corespontenţă din Bruxelles. Ca un nufar pe ape, Regina Fabiola…

O poveste aparte a luat sfârşit. Asistenta-regină a Belgiei a murit. Ieri, la 2.30 pm ora locală, am fost de faţă la ultima sa intrare în Palatul Regal din Bruxelles, într-un sicriu simplu, lângă belgienii cu flori şi lumânări ce o aşteptau la porţile palatului. De aici, vineri, corpul neînsufleţit va ajunge la Catedrala Sf. Mihai şi Gudula, pentru ceremonia înmormântării.

Un nufăr albastru s-a desprins de pe tija lui şi a plecat pe ape, pe drumul ultim al nuferilor.

În copilărie, o carte de poveşti de care nu mi-am mai amintit până ieri avea prinţese şi ape şi nuferi albaştri, şi unul din numele prinţeselor era Fabiola. Cu nimic nu contrazice viaţa reginei scenariul unei poveşti, cu nimic nu atinge imaginea nufărului albastru de pe ape.

 

Asistenta spaniolă din familie nobilă nu era genul de fată dupa care să fugă prinţul cu pantoful de cleştar. Trăia într-un palat care, în curte, avea 50 de câini de pe stradă, în memoria inimii bune a tatălui Fabiolei. Ea lucra în spitale militare şi părea resemnată că nu se va mărita. Când… au venit solii regelui Belgiei.

 

Publicase şi o carte cu poveşti pentru copii – găsesc azi – dintre care una avea titlul „Nuferii indieni”.

S-a întâlnit cu regele, au vorbit mult, cândva, la Lourdes, i-a prins ploaia, au recitat rozariul în maşina lui. Cândva s-au luat. S-au iubit enorm, au fost fericiţi unul cu altul. Fără copii, au devenit „părinţii naţiunii”.

Fabiola a fost regină 33 de ani. La moartea soţului ei, Regele Baudouin, regina a purtat alb şi a rugat invitaţii să nu vină cu doliul clasic. A spus despre el, 10 ani mai tarziu: „Pentru mine el rămâne un dar unic, azi, mâine şi totdeauna”.

 

Regina iubită a Belgiei a avut pâine cu numele ei, ce se face şi azi în Spania, ţara ei natală. A avut munţi şi plante cărora li s-a dat numele ei. O catolică devotată, fusese soţia unui rege ce a renunţat temporar la titlul de rege pentru a nu semna legea avortului. A continuat să se ocupe de opere caritabile şi să se roage lui Dumnezeu.

 

Şase poliţişti pe motociclete au anunţat… că nufărul albastru al zilei de 9 decembrie va intra, pentru ultima dată, în palat.

Între Muzeul Magritte şi biserica catolică a pieţei din vecinătatea Palatului Regal, două tramvaie şi câteva maşini staţionau. Se aştepta maşina funerară. Poliţiştii au aflat pe staţie că mai sunt câteva minute până la venirea cortegiului şi nu au ţinut tramvaiele, le-au lăsat sa treacă. Decent. Firesc.

 

Belgieni tineri, bătrâni, străini, ziarişti. Tacere.

Cu o zi înainte, seara, pe gratiile porţilor palatului erau flori şi lumânări. Azi, ele erau duse pe esplanada din fata palatului, între noi şi locul unde a fost coborât sicriul.

Au apărut motocicliştii, maşinile, tramvaiele s-au oprit iar, maşinile, trecătorii – toţi şi toate s-au oprit nu mai mult de două-trei minute, poate mai scurt decât ţinerea unei respiraţii adânci.

Tramvaiele au ajuns, cu coada lor şi a maşinilor, până spre intrarea în Muzeul Regal al Artelor Frumoase. Acolo unde, la etaj, Icar cădea iar, cu decesul Reginei Fabiola. A murit o legendă. Două-trei minute pe ceas de întrerupere a traficului. Şi regina i-a respectat pe cei din jurul ei, era doar firesc să fie aşa…

 

Îi credem veşnici, ca poveştile. Dar moartea nu ocoleşte nici capetele încoronate, nici oamenii buni, nici măcar oamenii care se iubesc. La plecarea din faţa Palatului Regal, în dreapta, în faţa Muzeului Istoriei Belgiei, vase mari găzduiau plante de apă.

Fie-vă apa uşoară, Regina Fabiola! Un gând bun şi din partea României!

Ramona Băluţescu

This post was written by:

- who has written 4250 posts on Presa Oradea.


Contact the author

One Response to “Corespontenţă din Bruxelles. Ca un nufar pe ape, Regina Fabiola…”

  1. Oana Igretiu spune:

    Foarte fain scris! L-am citit pe nerasuflate si mi-am amintit perfect cartea „Reginei Fabiola” pe care o evocai. Da… era o poveste cu nuferi. Sa se odhineasca in pace.

Trackbacks/Pingbacks


Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Mai crezi și acum că votul tău nu contează?

Acum, când niște „oameni în alb” au venit la tine în curte și ți-au omorât porcul promițându-ți bani la sfântu’ așteaptă, când ai văzut cu ochii tăi, oameni nevinovați, loviți cu bestialitate și gazați de jandarmi aflați în subordinea oamenilor din PSD, acum, mai crezi că votul tău nu contează?
Cum s-a ajuns la asta, cu un guvern care a mărit salarii și pensii (este drept, înghițite într-o bună parte de creșterea prețurilor, de mărirea ratelor la bancă) care are o creștere economică istorică, etc? Să fi ajuns românii la un nivel la care nu mai pot fi cumpărați atât de simplu și nu acceptă marea mită națională. „Vă dăm niște bani în plus, dar lăsați-ne și pe noi să ne scoatem hoții din pușcării, să furăm în continuare”. Toate astea s-ar mai fi întâmplat dacă ați fi ieșit la vot? Iar cei care ați votat PSD, ați votat pentru ca vouă sau celorlalți, oameni simpli și cinstiți, să li se ia porcul din curte sau copiii, părinții, nepoții, plecați în pribegie pentru o bucată de pâine mai bună, să fie bătuți cu bestialitate pentru simplul fapt că vor să aibă unde se întoarce, când tot exilul ăsta economic se va trermina? Ați votat pentru asta? Dacă da, înseamnă că meritați tot ce vi se întâmplă!

Citește mai mult