Categorized | Editorial

Votez la referendum pentru că „probabil” este mai mult decât „nu”!

Nu scriu acest editorial să vă conving să mergeți la vot. Acest lucru vă privește doar pe dumneavoastră. Scriu acest editorial ca să vă spun de ce merg eu la vot și de ce este eronat să raportați votul dumneavoastră la dragostea sau ura față de o persoană.

Este foarte clar că primarul Ilie Bolojan a schimbat strategia pentru a-i atrage pe oameni la vot. Bazat pe sondajele care-i dădeau votul orădenilor ca și câștigat în primul scrutin, a încercat să fie elegant și să vorbească despre dezvoltare, mai diplomatic.

După ce a picat referendumul, a devenit mai populist, promițând lucruri care, evident, sunt probabile, nu sigure. Că orădenii vor avea salarii mai mari, că se vor rezolva mai repede problemele oraşului, că numărul turiştilor va ajunge în cinci ani la peste un milion, că va proteja Băile Felix de exploatarea gazelor de șist etc. Unirea rămâne însă, în mod categoric, o șansă bună de dezvoltare. Asta și pentru că „probabil” este mai mult decât „nu”.

Eu unul, recunosc că, până la această oră, nu am auzit niciun argument întemeiat al adversarilor unirii. NICIUNUL! Părerea mea este că atunci când decideți să votați sau să nu votați, trebuie să porniți de la argumente. Dacă dumneavoastră aveți însă motive clare și întemeiate să nu votați, sunteți liberi să stați acasă.

Cel mai stupid dintre motivele pe care le-am auzit împotriva unirii este însă cel legat de a-i da o lecție primarului.

Lăsându-i la o parte pe proști, pentru că o parte dintre ei sunt, clar, proști, și irecuperabili, deci nu merită să te obosești să le explici nimic, celorlalți vreau să le spun doar că modul acesta de a privi lucrurile e mai absurd decât situațiile din operele lui Camus.

E ca și cum ți-ai tăia cireșul din curte pentru că nu-ți plac prunele. Avem două planuri aici. Primarul, pe care îl puteți urî sau iubi (vă privește) și dezvoltarea orașului (care are legătură și cu bunăstarea dumneavoastră). Principiile de dezvoltare ale unei citadele nu sunt inventate de Bolojan, nu sunt opera Primăriei, sunt universal valabile. Până și în jocurile de strategie de pe computer, orașele devin importante, potente și au un cuvând de spus pe hărți, doar când se atinge un anumit număr de locuitori.

De asta, în afară de câțiva gigi-contra fixiști și frustrați, aproape toate personalitățile orașului Oradea susțin referendumul. Nu din dragoste de primar, ci pentru că oamenii vor să aibă posibilitatea de a se dezvolta (posibilitatea, nu certitudinea, pentru că se crează doar un cadru care nu duce obligatoriu la dezvoltare).

Deci, acestea sunt cele două planuri, cireșul și prunul. Dacă nu-ți plac prunele, taie cetățeanule, prunul. Nu-l mai vota data viitoare pe Bolojan, dacă ești nemulțumit de modul în care și-a făcut el treaba. Nu tăia cireșul, că s-ar putea să îți tai craca de sub picioare!

Ichim Vasilică

This post was written by:

- who has written 4273 posts on Presa Oradea.


Contact the author

2 Responses to “Votez la referendum pentru că „probabil” este mai mult decât „nu”!”

  1. Mortu spune:

    Nenea Ichim,

    Salut postarea din toate punctele de vedere.
    Un articol pe care cu siguranta il voi recomanda mai departe.

    • IchimV spune:

      Salut Mortu. Articolul meu nu este un îndemn la vot așa cum cei mai mulți l-au interpretat ci un îndemn la a folosi argumente atunci când luăm decizii. Mulțumesc mult de aprecieri!

Trackbacks/Pingbacks


Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Needucați, indolenți sau complici? Cum ar trebui să ne raportăm la PSD-iști?

Nu toți sunt condamnați pentru fraudă electorală, nu toți merg la vânătoare cu Țiriac, nu toți înjură ziariști sau debiteză obscenități în fața femeilor. Nu toți se laudă că au mitraliere acasă, nu toți vin la muncă cu mașini de zeci de mii de euro, nu toți truchează licitații. Alături de ei, într-o țesătură fină, sunt vârstnici vulnerabili și copii neștiutori, tineri plini de elan și medici cu halate rupte în coate pe băncile universităților. Exact cum militanții Statului Islamic își făceau „cuiburi” în școli și grădinițe ca să nu îi poată găsi rachetele inamice fără a face victime nevinovate. Cum poți tu, univeresitar cu lucrări științifice de valoare să nu vezi că Daea sau Dăncilă sunt, după toate defenițiile, analfabeți funcționali? Asta este meritocrația în care îți dorești să trăiască copiii tăi? Cum poți să nu vezi clar că legile justiției sunt modificate ca să servească unui om sau unui grup de oameni? Și nu o lege, ci mai multe legi, cu același target? Cum poți să te mulțumești cu 60 de km de autostradă pe an? Și dacă continui să faci parte din așa ceva, cum ar trebui eu și ceilalți care vrem să trăim într-o țară condusă de oameni competenți, cu legi care să îi bage pe cei care fură în pușcărie și în fața cărora să fim toți egali și cu drumuri decente pe care să putem circula, cum ar trebui să ne raportăm la tine?

Citește mai mult