Categorized | Editorial

Votez la referendum pentru că „probabil” este mai mult decât „nu”!

Nu scriu acest editorial să vă conving să mergeți la vot. Acest lucru vă privește doar pe dumneavoastră. Scriu acest editorial ca să vă spun de ce merg eu la vot și de ce este eronat să raportați votul dumneavoastră la dragostea sau ura față de o persoană.

Este foarte clar că primarul Ilie Bolojan a schimbat strategia pentru a-i atrage pe oameni la vot. Bazat pe sondajele care-i dădeau votul orădenilor ca și câștigat în primul scrutin, a încercat să fie elegant și să vorbească despre dezvoltare, mai diplomatic.

După ce a picat referendumul, a devenit mai populist, promițând lucruri care, evident, sunt probabile, nu sigure. Că orădenii vor avea salarii mai mari, că se vor rezolva mai repede problemele oraşului, că numărul turiştilor va ajunge în cinci ani la peste un milion, că va proteja Băile Felix de exploatarea gazelor de șist etc. Unirea rămâne însă, în mod categoric, o șansă bună de dezvoltare. Asta și pentru că „probabil” este mai mult decât „nu”.

Eu unul, recunosc că, până la această oră, nu am auzit niciun argument întemeiat al adversarilor unirii. NICIUNUL! Părerea mea este că atunci când decideți să votați sau să nu votați, trebuie să porniți de la argumente. Dacă dumneavoastră aveți însă motive clare și întemeiate să nu votați, sunteți liberi să stați acasă.

Cel mai stupid dintre motivele pe care le-am auzit împotriva unirii este însă cel legat de a-i da o lecție primarului.

Lăsându-i la o parte pe proști, pentru că o parte dintre ei sunt, clar, proști, și irecuperabili, deci nu merită să te obosești să le explici nimic, celorlalți vreau să le spun doar că modul acesta de a privi lucrurile e mai absurd decât situațiile din operele lui Camus.

E ca și cum ți-ai tăia cireșul din curte pentru că nu-ți plac prunele. Avem două planuri aici. Primarul, pe care îl puteți urî sau iubi (vă privește) și dezvoltarea orașului (care are legătură și cu bunăstarea dumneavoastră). Principiile de dezvoltare ale unei citadele nu sunt inventate de Bolojan, nu sunt opera Primăriei, sunt universal valabile. Până și în jocurile de strategie de pe computer, orașele devin importante, potente și au un cuvând de spus pe hărți, doar când se atinge un anumit număr de locuitori.

De asta, în afară de câțiva gigi-contra fixiști și frustrați, aproape toate personalitățile orașului Oradea susțin referendumul. Nu din dragoste de primar, ci pentru că oamenii vor să aibă posibilitatea de a se dezvolta (posibilitatea, nu certitudinea, pentru că se crează doar un cadru care nu duce obligatoriu la dezvoltare).

Deci, acestea sunt cele două planuri, cireșul și prunul. Dacă nu-ți plac prunele, taie cetățeanule, prunul. Nu-l mai vota data viitoare pe Bolojan, dacă ești nemulțumit de modul în care și-a făcut el treaba. Nu tăia cireșul, că s-ar putea să îți tai craca de sub picioare!

Ichim Vasilică

This post was written by:

- who has written 4202 posts on Presa Oradea.


Contact the author

2 Responses to “Votez la referendum pentru că „probabil” este mai mult decât „nu”!”

  1. Mortu spune:

    Nenea Ichim,

    Salut postarea din toate punctele de vedere.
    Un articol pe care cu siguranta il voi recomanda mai departe.

    • IchimV spune:

      Salut Mortu. Articolul meu nu este un îndemn la vot așa cum cei mai mulți l-au interpretat ci un îndemn la a folosi argumente atunci când luăm decizii. Mulțumesc mult de aprecieri!

Trackbacks/Pingbacks


Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult