Cele mai bune măsuri nu sunt întotdeauna spectaculoase, nu ajung pe prima pagină a ziarelor şi nu se vorbeşte zilnic despre ele în buricul târgului. Exact aşa este şi Şcoala mamei, un demers de socializare între viitoarele mămici şi de cunoaştere a ce presupune graviditatea, ce înseamnă sarcina şi cum se va realiza actul naşterii.
Despre acest lucru nu se vorbeşte foarte des pentru că nu „îi afectează” pe mulţi. Eventual, se preiau clişeele şi experienţele negative, mai mult sau mai puţin adevărate, cum este şi contradicţia legată de şpaga dată la medici.
Fără discuţii, şpaga este un lucru rău, dar merită observat că vorbesc despre mită doar cei care au dat-o şi s-au văzut scăpaţi, cu bine, din situaţia dificlă în care au trecut. Atunci, când îl aşteptau cu plicul în buzunar, pe coridor, pe doctor, îşi făceau probleme doar dacă medicul va primi atenţia, fără să le treacă prin minte actele de curaj, contestare şi justiţie socială pe care aveau să le scoată din joben, ca nişte eroi, după ce s-au văzut cu problema rezolvată. Un fel de a scuipa acolo unde au lins.
Problema apariţiei Şcolii mamei, sub forma unor cursuri gratuite care se desfăşoară la Maternitate, este una mult mai importantă decât s-ar crede. Este una de umanizare a unui act care le înspăimântă pe viitoarele mămici încă de la aflarea veştii că vor avea un bebeluş. Având la dispoziţie doar sfaturile celor din jur, părinţii care au trăit într-o cu totul altă lume (cu alte proceduri, condiţii, logistică, medici şi medicamente) şi prietenele care, de obicei, reţin selectiv doar părţile intense şi, în cele mai multe cazuri, negative, din actul naşterii, viitoarele mămici se simt probabil ca în Procesul lui Kafka.
Soarta le-a decis o stare de fapt căreia ele trebuie să îi facă faţă, fără un drum sitematizat, bine stabilit şi fără o finalitate clară, cu excepţia apariţiei, în cea mai bună situaţie, a unui bebeluş. Ce se va întâmpla până atunci, ce trebuie făcut pentru ca finalitatea să fie pozitivă, la ce să se aştepte? Toate aceste lucruri, îngrozitoare dacă le analizezi, umbresc de multe ori bucuria de a avea un bebeluş şi se transpun într-o singură frază: „Numai să mă văd scăpată!”.
Aici, pe această linie, organizarea de către Spitalul Judeţean, a cursurilor Şcolii mamei este o binecuvântare. Şi nu doar pentru viitoarele mămici, care, în cadrul cursurilor, vizitează Maternitatea, văd unde sunt ţinuţi bebeluşii, unde vor sta, cunosc o parte din medici şi asistente, întregul parcurs umanizându-se, dezvrăjind actul naşterii şi alugând spaimele. Cursurile sunt o binecuvântare şi pentru medicii ginecologi care nu vor întâlni în saloane mămici anxioase care nu ştiu nimic, care se tem şi au preconcepţii, ci femei pregătite de cel mai important act din viaţa lor, naşterea.
Mai merită subliniat încă un lucru, şi anume, cât de simplu a fost. Cât de puţin costă să transformi spaima, neliniştea şi nopţile nedormite ale unor copile sau domnişoare, într-o experienţă normală. Trebuie doar un om şi o idee. Sau o minte luminată şi deschisă care să se uite şi în ograda vecinilor.