Categorized | Sanatate

Dovada supremă de respect: A îngriji o persoană cu o boală incurabilă!

Eveniment deosebit organizat de Asociaţia Cultura în Mişcare la Hotelul Hilton, joi, 14 aprilie 2016. Medicul oncolog Silviu Corbu a făcut o analiză a situaţiei îngrijirilor paliative din ţară. Cei invitaţi au aflat cu această ocazie că ar fi nevoie de paliaţie în 3.500 – 5.500 de decese, din aproximativ 6.500 câte se înregistrează anual în Bihor.

Conferința „Îngrijirea paliativă – ultima formă de manifestare a respectului şi iubirii faţă de cei dragi”, s-a desfăşura între ora 18.00 şi 21.30 şi s-a bucurat de prezenţa a aproximativ 100 de persoane. Invitatul special al evenimentului a fost doctorul Silviu Corbu, medic primar de oncologie medicală, competenţa îngrijiri paliative şi sănătate publică.

„Îngrijirea paliativă nu s-a născut în 1967, atunci a apărut conceptul. Îngrijire paliativă a fost tot ce s-a făcut pentru omenire, pentru oamenii bolnavi, înainte să apară penicilina. Nu aveau cum să-i trateze pe oamenii bolnavi aşa că îi îngrijeau. Dacă aveau zile, aveau noroc”

a spus oncologul.

În 2011, 26 de judeţe din România nu avea conceptul de îngrijire paliativă

Conform medicului Silviu Corbu, în 2008-2009 s-a făcut un studiu în România din care a reieşit că aproximativ 7,2% din populaţie avea oarece idee despre ce sunt îngrijirile paliative dar doar 1,3% au dat o definiţie exactă.

„Dacă înainte de studiu aveam o incidenţă reală de 4,2% de acoperire a nevoilor la nivel de ţară, după acel an am avut undeva la 7,1% dar, din păcate, răspândirea îngrijirilor paliative nu este nici astăzi uniformă la nivel naţional. Când s-a făcut studiu erau 26 de judeţe în care nu exista acest concept de îngrijire paliativă.

Conform unul alt studiu reieşea că aproximativ 20% din populaţie se lovise de situaţia de a îngriji o persoană cu o boală incurabilă, asta însemna, în 2011, în jur de 4 milioane de persoane. Ceea ce a fost mai grav a fost că doar 18% au avut nevoie de îngrijiri mai puţin de şase luni şi în rest, un procent mare, de până la 75%, au avut nevoie de îngrijiri peste şase luni.

Înseamnă că pe plan social, o mare parte dintre cei 20%, care s-au lovit de această situaţie, au fost scoşi din activitatea şi funcţiile lor economice în familie, ceea ce înseamnă că le-a fost foarte greu.

În 2011, în Bihor, noi aveam 6.500 de decese şi în 4.200-4.300 de cazuri aplicam îngrijirea paliative. Cu nişte ajustări, variam undeva între 3.500 şi 5.500, ceea ce reprezenta nevoia reală de paliaţie în Bihor.

Situaţia este cunoscută şi la nivel politic. Prin 2007-2008 se spunea că până în 2020 se vor acoperi 60% din nevoile de paliaţie ale României. În 2010 era coperit 7,1%, dar neuniform, şi este greu de crezut că se va ajunge la 60% în 2020”

a mai spus medicul Silviu Corbu.

Valoarea umană este inestimabilă!

Oncologul susţine că foarte puţini pacienţi mor de cancer.

„În general ei mor din cauza unor complicaţii pe care, sau nu le putem evita, sau nu le putem trata. Cu cât le recunoaştem mai devreme cu atât viaţa pacienţilor se prelungeşte. Tocmai de aceea este nevoie de o viziune holistică asupra situaţiei. În Europa de Est, ţara care a dezvoltat cel mai mult conceptul de îngrijire paliativă este Polonia. Are 8.000 de unităţi de îngrijire paliativă.

În România, în 2011, în 26 de judeţe nu exista nicio formă de organizare în domeniul paliaţiei. De atunci mai sunt vreo 4 sau 5 judeţe care au dezvoltat unităţi specializate. În Iaşi s-a dezvoltat exploziv, avem în acest moment 441 de spaţii din care 20 în sistemul de stat şi 421 în sistemul privat. În Bihor avem 41 de medici specialişti pregătiţi, mai mulţi decât în orice altă specialitate.

Trebuie precizat că paliaţia are câteva principii foarte importante: tratează pacientul nu boala, îmbunătăţeşte calitatea vieţii, consideră moartea ca pe un proces normal, consideră pacientul şi familia ca pe o unitate de îngrijire. Cel mai important principiu este acela că valoarea umană este inestimabilă şi încercăm să respectăm valoarea individului ca om.

Rolul medicinei este să vindece când se poate, să prelungească viaţa uneori şi să aline suferinţa întotdeauna. Într-o ţară civilizată cancerul ar trebui să reprezinte doar 40% din îngrijirea paliativă, la noi, în România, doar cancerul este luat în considerare atunci când vine vorba de îngrijire paliativă”

a afirmat medicul, care a adăugat că prezentarea de la Hilton este un prim eveniment dintr-o serie pe care o are în vedere:

„urmează nişte acţiuni de stradă pe care le vom întreprinde undeva după 1 mai, în Oradea şi Băile Felix.

La toamnă vom organiza un spectacol de binefacere, tot cu ajutorul Asociaţiei Cultură în Mişcare iar între 27 şi 29 octombrie, la Băile Felix, vom organiza Conferinţa Naţională de Îngrijiri Paliative”

a mai spus Silviu Corbu.

Conferinţa a fost urmată de spectacolul „Fericirea de a exista” (cu Corina Cernea şi Andrei Sabău în regia Denisei Vlad), gândit pentru a le aminti participanţilor de fericirea şi bucuria de a fi, şi s-a încheiat cu o degustare de vinuri Corcova.

Ichim Vasilică

This post was written by:

- who has written 4205 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult