Categorized | Editorial

Nu islamismul sau teroriștii, RELIGIA ucide!

Am tot citit în ultimul timp faptul că tot răul din spatele atentatelor este produsul unei singure religii, islamismul. Cei care spun asta uită că în urmă cu câteva sute de ani, religia din care fac parte, creștinismul, ardea pe rug oamenii care gândeau diferit și trecea prin foc și sabie femei și copii doar pentru că erau dintr-o altă parte a lumii.

În fapt, între sălbaticii ăștia care se detonează în public luând cu ei suflete nevinovate și creștinii „bine intenționați” care, la costum și cu cafeau în față, au semnat pentru îngrădirea libertății celor care nu sunt ca ei, este doar o diferență de câteva sute de ani. Islamiștii sunt atât de convinși că au dreptate încât sunt în stare să omoare oameni pentru dreptatea lor.

Creștinii, s-au mai cizelat între timp, nu îi mai ard pe rug pe cei care sunt diferiți, semnează petiții on-line și le trimit la Parlament transformând democrația într-o dictatură a majorității. Și unii și alții sunt siguri că au dreptate, doar că unii aleg altă metodă. Nu pentru că ar fi mai deschiși la minte (dacă ar fi, ar înțelege că o dictatură a majorității nu este democrație), ci pentru că nu mai vor să se murdărească de sânge pe mâini.

Asta nu înseamnă că nu au mânecile suflecate (urmăriți pe rețelele de socializare câtă intoleranță există la unii dintre acești giboni, și veți înțelege că dacă ar face rost de o centură cu exploziv s-ar detona fără pic de regret în mijlocul unei parade gay).

Este foarte clar că islamismul este incompatibil cu creștinismul. Nu pentru că una ar fi superioară celeilalte ci pentru că ambele știu că intoleranța, violența și impunerea cu forța a formelor proprii este singura cale prin care pot supraviețui. În lumea în care noi trăim, atât tradiționalismul cât și religia ar trebui să fie deja piese de muzeu.

Aproape tot ce e în cărțile de bază ale acestor religii, este împotriva Drepturilor Omului, a principiilor după care ne coordonăm viața. (Apropo, dacă vi se par abominabile crimele făcute de teroriști, numărați crimele și atrocitățile care există în Vechiul Testament, făcute în numele binelui)

Nu este vina cărților și nici a celor care le-au scris, niște luminați de fapt, care au făcut ca lumea asta să existe în forma în care noi o cunoaștem (modernitatea, este, într-o oarecare măsură, creația creștinismului, fie că ne place sau nu) că lumea de astăzi este total diferită de cea pentru care ele erau niște coduri etice potrivite.

Este vina acestor oameni care nu înțeleg că ele sunt depășite, că sunt incompatibile, ba chiar odioase pe alocuri, că locul lor a fost luat de Drepturile Omului și de diferite coduri (penale, civile etc)

Dacă vă uitați puțin în urmă, nu aveți cum să nu vedeți că lumea asta a evoluat din momentul în care omul s-a „rupt” de religie, începând cu Renașterea. A te „rupe” de religie nu înseamnă neapărat a renunța total la ea sau a nu vedea importanța ei, înseamnă a gândi cu propriul cap, a renunța la tradiționalism, a munci, a căuta explicații, soluții, a-ți folosi imaginația și creativitatea.

Occidentul a înțeles asta și tocmai de aceea este un vârf al civilizației, pentru că s-a laicizat lent. Nu a interzis nimănui să creadă, dar a impulsionat cunoașterea, cercetarea care au dus la „dezvrăjirea” lumii.

Când ai explicații pentru fenomenele naturale, spre exemplu, nu le mai atribui niciunei forțe superioare ci încerci să le minimizezi efectele. Când reușești deja asta, ființa superioară a pierdut un atribut. Când le pierde pe toate sau pe cele mai importante, începi să o vezi așa cum e, o plăsmuirea a propriei tale frici și a nevoii de a da sens lumii.

Marea provocare a umanității cred că este acum căutarea sensului existenței, pentru că problema fricii a rezolvat-o. Lipsa sensului existenței este în spatele multor atentate „nereligioase”. Și ăsta este singurul mare neajuns al laicizării.

Dincolo de asta, cred că laicizarea rămâne singura cale prin care oamenii pot depăși diferențele care îi separă. Dacă vor înțelege că nu există niciun Zeu, vor înțelege și că nu există nimeni în numele căruia să mori sau să omori.

Ichim Vasilică

This post was written by:

- who has written 4061 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult