Categorized | Eveniment

Pentru iubitorii muzicii rock. Interviu cu trupa americană Kamelot!

Dacă din ce în ce mai multe trupe rock importante vizitează România – unele deja în repetate rânduri – o premieră este cu atât mai interesantă. În rândul fanilor genului, Kamelot şi-a câştigat un loc încă de la sfârşitul anilor 1990. Trupa va cânta în prima zi a Maximum Rock Festival, pe 14 octombrie la Arenele Romane din București.

Înaintea sosirii americanilor la festival, Paul „Slayer” Grigoriu de la Maximum Rock Magazin a stat de vorbă cu chitaristul Thomas Youngblood, liderul trupei. Deşi a refuzat să intre în detalii legate de schimbările de solişti vocali, s-a arătat deschis tuturor celorlalte întrebări, lucru pe care vă invităm să-l constataţi mai jos.

Să începem cu puţină istorie. Când aţi început, Florida era cunoscută mai ales pentru scena înfloritoare de death-metal. V-a tentat vreodată să abordaţi acest gen?

Nu, nu mi-a plăcut niciodată muzica asta, eu am crescut cu Savatage, Crimson Glory, Saigon Kick, Iron Maiden, Judas Priest, chestii din astea. Nu era o scenă chiar aşa de mare în Tampa, ci mai mult în împrejurimi. Tampa a avut o scenă imensă de metal şi glam şi sfârşitul anilor 1980 a fost deosebit în acea zonă.

Astăzi, la al doilea album făcut împreună, Tommy este implicat şi el în procesul de compoziţie?

Categoric, a fost esenţial la compoziţia albumelor „Haven” şi „Silverthorn”. Ne aşteptam ca trupa să progreseze de când a venit, dar ne-a depăşit aşteptările. Acum cântăm în mai multe ţări decât oricând, cu turnee mai lungi decât oricând. E fantastic şi se datorează muncii asidue, dar şi fanilor extraordinari.

„Haven” ar trebui să reprezinte consolidarea acestei componenţe. Simţi că lucrurile funcţionează la nivel personal sau e vorba doar despre muncă profesionistă?

Sincer, suntem prieteni foarte buni. Acum, în turneu, nu există probleme şi toată lumea de pe scenă chiar îşi doreşte să fie acolo. Cred că fanii văd legătura dintre membrii trupei. E clar că nu e vorba doar despre muncă, e mai special.

„Faust” de Goethe a inspirat mulţi artişti, de la Thomas Mann la Cradle of Filth. I-aţi studiat îndeaproape piesa de teatru înainte să o adaptaţi sau e vorba de o interpretare mai degrabă personală.

Ne-am inspirat în mod liber din povestea lui Faust pe „Epica” şi „The Black Halo”. În poveste, Ariel, personajul nostru principal, se luptă cu forţele dinăuntrul lui, Mefisto, care reprezintă răul, şi Helena – care acum a murit – forţa binelui. Şi încă mai caută şi călătoreşte, lucru pe care am încercat să-l descriem prin muzică. Faust este privit ca o tragedie, în sensul că nu reuşeşte niciodată să ajungă la împlinire sau să accepte dragostea, dar cel puţin, la sfârşitul vieţii, îşi dă seama că unele dintre alegerile lui nu au fost dintre cele mai bune.

Ascult „Revolution” şi mă întreb dacă nu cumva Kamelot a devenit o trupă militantă, politică.

N-aş spune asta. Mă ţin departe de politică şi de obicei şi de religie, deşi ne mai jucăm cu teme religioase şi idei despre religie. Cred că un cântec ca „Revolution” lipsea din catalogul trupei. Încercăm mereu să ieşim din zona noastră de confort.

De obicei sunteţi întrebaţi ce vă amintiţi despre cutare ţară, eu însă aş vrea să ştiu dacă aveţi timp să vizitaţi locurile, să aflaţi câte ceva despre cultura ţărilor în care cântaţi, în ciuda programului încărcat.

Da! Încerc mereu să văd cât mai mult din fiecare oraş în care cântăm. Uneori mă duc acolo cu o zi înainte să ajungă restul trupei şi mă uit de jur împrejur. Sau stau o zi în plus, la sfârşitul turneului, lucru pe care l-am făcut recent. Nu am cuvinte să spun cât de important este să vezi alte culturi şi stiluri de viaţă.

Se observă o anumită tensiune crescândă: cred că a început cu asasinarea lui Dimebag şi a atins un punct culminant cu atacurile teroriste de la Bataclan. Simţiţi o anumită presiune, anxietate, când sunteţi pe scenă?

Suntem mereu atenţi, dar nu lăsăm aceste lucruri să ne afecteze pe scenă. Oricând şi oriunde se poate întâmpla ceva.

Oamenii simt nevoia să împartă lucrurile în categorii. Poate din cauza aluziilor medievale din nume şi din unele versuri, unii v-au pus eticheta „power metal”, în timp ce alţii se agaţă de „progresiv”.

Nu am de gând să vă cer să vă etichetaţi, însă încearcă să defineşti peisajul muzical Kamelot din perspectiva compoziţiei şi a interpretării.

Metal progresiv simfonic ar fi categoria, dar avem elemente de rock, gothic, power, speed şi aşa mai departe. Deci pur şi simplu Kamelot.

Cu toate noile sonorităţi şi trupe sau cântăreţi care ajung celebri şi dispar în câţiva ani – „15 minute de celebritate”, cum ar fi spus Andy Warhol – crezi că stilul vostru de metal mai degrabă tradiţional va mai conta peste 10 ani?

Cu siguranţă muzica onestă şi metal-ul în special au cei mai buni şi mai fideli fani. Uită-te la trupe ca Maiden şi Metallica, astăzi mai mari decât oricând. La încercare vor fi puse trupele care compun hituri peste noapte şi muzică pentru radio. Vor rezista aceste trupe? Timpul ne va spune.

Transmite-le te rog un mesaj cititorilor şi fanilor români care vor veni la concertul vostru de la Bucureşti.

Salut! Trebuia să cântăm anul trecut la Bucureşti, dar concertul nu s-a mai făcut, nu din vina noastră. Unii dintre noi au fost deja în România, au stat acolo câteva zile şi le-a plăcut la nebunie. Aşteptăm cu nerăbdare să cântăm, în sfârşit, la Bucureşti!

Trupa Kamelot susține un concert în prima zi a festivalului Maximum Rock Festival, pe 14 octombrie la Arenele Romane din București.

Biletele pentru cele două zile se găsesc online pe pe  www.AmBilet.ro, www.IaBilet.ro, dar și în rețeaua Eventim.ro (Magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo și librăriile Cărturești și Humanitas) la prețul de 125 lei, respectiv 135 lei în timpul festivalului.

kamelottext

Kamelot este o formație progressive power metal din Tampa, Florida, SUA. Trupa a fost fondată în 1991 de către Thomas Youngblood și Richard Warner. Membrii trupei sunt: Thomas Youngblood – chitare, back vocal (1991–prezent), Sean Tibbetts – chitară bas (1991–1992, 2009–prezent), Casey Grillo – baterie (1997–prezent), Oliver Palotai – clape (2005–prezent) şi Tommy Karevik – vocal (2012–prezent).

This post was written by:

- who has written 4090 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult