Categorized | Editorial

Ai noştri tineri…

În odaia în care comunismul şi-a dat, timp de peste două decenii, sfârşitul, democraţia a crescut greu. Duhoarea a otrăvit aerul ţintuind încremenite, ca într-un insectar, speranţele. O mare parte din vieţuitoare, aproape trei milioane, au fugit pe sub uşă, ori s-au strecurat prin crăpăturile zidurilor, în alte lumi. Cei rămaşi, în aerul rarefiat şi aproape irespirabil, s-au târât încercând să construiască ceva. Nu a venit nimeni să deschidă larg ferestrele.

Au fost două decenii ca-n vestul sălbatic, în care foştii comunişti, infiltraţi peste tot, au făcut bani, au furat, minţit, manipulat. Totuşi, gândindu-se să-şi mai spele din păcate, au pus România pe drumul ei firesc, spre Europa. Poate copiii lor nu vor pleca la muncă în alte lumi şi le vor da o cană de apă la bătrâneţe. Generaţia tânără, dădea speranţe. Erau şi în Oradea câţiva tineri cu idealuri, care voiau să se implice, să schimbe lucrurile. Pentru asta însă, era musai „să se facă fraţi cu dracu până trec puntea”.

Pe unii i-a adus tata de mână la partid, pe alţii i-au promovat oamenii politici din diferite partide, alţii au trădat organizaţiile politice în care s-au înscris trecând la altele. E normal, credeam atunci. Trebuie aplicată „reţeta”, nu există altă posibilitate. Trebuie să dea din coate, să se facă prieteni cu toţi slinoşii şi manipulatorii, să nu le sublinieze incompetenţa, corupţia, proasta creştere etc. Schimbarea vine cu strângere de dinţi, cu clemă pe nas şi capul întors în cealaltă parte.

Din păcate, după câţiva ani, tinerele speranţe s-au pierdut în încrengătura de interese, de lupte mărunte şi obscure. Au devenit muţi, surzi şi timizi. E greu să vorbeşti despre corupţie când ştii că şeful tău de partid are firma lui personală cu care face „învârteli” ca să ai pişcoturi pe masă la adunările de partid. Dacă ai vorbi despre plagiatori ai vorbi despre funie în casa spânzuratului, dacă te deranjează ceva din partid trebuie să taci ca să nu fii acuzat de „indisciplină de partid”. Cu presa nu vorbesc decât cei desemnaţi.

Unii lâncezesc în umbra unor personaje carismatice, a căror personalitate le paralizează orice idee, orice intenţie de a face lucruri. Tinerii plini de speranţe, care voiau să schimbe România, se dau acum cu o tonă de gel şi sunt plimbaţi ca moaştele pe la adunări, sunt scoşi în faţă ca la circ, doar pentru a li se arăta românilor că partidele se înoiesc, că au sânge proaspăt. Locurile călduţe de la birou, munca puţină şi banii mulţi, anturajul select i-a transformat într-un fel de funcţionari încântaţi de propria persoană când se uită în oglindă.

Ce s-a întâmplat însă cu visele şi idealurile acestor oameni? S-au topit, strivite de tot felul de datorii. Faţă de şefii care le-au pus lingura şi furculiţa în mână, faţă de colegul care i-a pus soţia, tata, mama, sora etc. într-o funcţie importantă, faţă „virilul” cu care se salută cordial masculul alfa din fruntea partidului, de la Bucureşti. Pe ei nu i-a făcut talentul, priceperea, dorinţa, calităţile sau oamenii care au văzut în ei un licăr de speranţă, politicieni, i-a făcut exact cei despre care spuneau că trebuie schimbaţi înainte de a intra în politică. Faţă de ăia vor fi datori toată viaţă.

În Oradea, lucrurile se schimbă în jur, oameni cu proiecte importante îmbunătăţesc infrastructura, se înceracă o reinventare a vieţii culturale, a turismului. Unde sunteţi voi, tinerii aceia care voiaţi să rupeţi lumea în două în urmă cu câţiva ani?

Când veţi avea părul alb şi vă vor întreba copiii, ce aţi făcut pentru lumea în care ei vor trăi, ce le veţi spune? Că aţi câştigat bătălii electorale, că aţi livrat replici tăioase şi nu aţi ridicat mâna în consiliul local sau judeţean, că v-aţi plimbat pe la televiziuni şi aţi ţinut cuvântări răsunătoare la partid, că v-aţi plimbat cu avionul de la Bruxeles la Bucureşti, că aţi plimbat jurnaliştii de la o lucrare la alta, lucrări la care voi nu aveaţi nicio contribuţie, că aţi tăiat paglici la proiecte făcute de altcineva? Ce le veţi spune?

Fiecare dintre noi, are la dispoziţie o jumătate de secol (plus sau minus) în care poate schimba ceva, poate face ca existenţa lui să nu fie în van. Simţiţi că existenţa voastră se consumă cu vreun rost?

Ichim Vasilică

This post was written by:

- who has written 4271 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Needucați, indolenți sau complici? Cum ar trebui să ne raportăm la PSD-iști?

Nu toți sunt condamnați pentru fraudă electorală, nu toți merg la vânătoare cu Țiriac, nu toți înjură ziariști sau debiteză obscenități în fața femeilor. Nu toți se laudă că au mitraliere acasă, nu toți vin la muncă cu mașini de zeci de mii de euro, nu toți truchează licitații. Alături de ei, într-o țesătură fină, sunt vârstnici vulnerabili și copii neștiutori, tineri plini de elan și medici cu halate rupte în coate pe băncile universităților. Exact cum militanții Statului Islamic își făceau „cuiburi” în școli și grădinițe ca să nu îi poată găsi rachetele inamice fără a face victime nevinovate. Cum poți tu, univeresitar cu lucrări științifice de valoare să nu vezi că Daea sau Dăncilă sunt, după toate defenițiile, analfabeți funcționali? Asta este meritocrația în care îți dorești să trăiască copiii tăi? Cum poți să nu vezi clar că legile justiției sunt modificate ca să servească unui om sau unui grup de oameni? Și nu o lege, ci mai multe legi, cu același target? Cum poți să te mulțumești cu 60 de km de autostradă pe an? Și dacă continui să faci parte din așa ceva, cum ar trebui eu și ceilalți care vrem să trăim într-o țară condusă de oameni competenți, cu legi care să îi bage pe cei care fură în pușcărie și în fața cărora să fim toți egali și cu drumuri decente pe care să putem circula, cum ar trebui să ne raportăm la tine?

Citește mai mult