Categorized | Sanatate

Cum se vede viața, dintr-un Spital al Morții, din Timișoara? Cu minciuni și cu cinism.

Nu știu cât costă viața unui om, în România, atunci când nu e vorba de o lovitură de imagine. Nu știu cine stabilește paritățile, în Sănătate – câte vieți „neinteresante” contrabalansează „un greu”. Nu știu cum decide un manager de spital, pe bănuții pe care îi primește, cu ce să se doteze sau nu. E greu cu banii. Totuși, cine își va asuma rolul de a ne spune, nouă, ăstora din afara sistemului, cum se rezolvă cu adevărat problemele și cum se decide cinicul drum al banilor, al vieții și al morții?

A mai murit un copil, la Timișoara. Vorbim de Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș” din Timișoara. Copil de opt luni, suspect de rujeolă. După ce a stat trei săptămâni în spital. Ce întrebări se impun, aici? (Și ce facem cu răspunsurile?) Este spitalul acesta unul al morții? Și, dacă da, preferăm să murim acasă? Este ceva ce se putea schimba, aici, sau nu? Se putea schimba cursul bolii (boală ca termen generic) acestui copil, astfel încât azi să fie încă viu? Este atât de cântata medicină timișoreană la cotele pe care și le asumă trâmbițașii ei? Prin oameni și/sau prin dotări? Știm, până la urmă, ce poate sistemul ăsta medical, al nostru, românesc, și ce nu?…

Copilul a murit luni seara (n.r. 9.1.2017). Fusese internat cu bronhopneumonie, cu insuficiență respiratorie. A necesitat intubare. Purtătorul de cuvânt al spitalului, doctorul Virgil Musta, a spus că există și bănuiala că ar fi avut și rujeolă. Dar că „serologia a fost echivocă”. Și că, în urma necropsiei, pleacă la București probe din plămâni, pentru a se primi un diagnostic exact. Copilul nu era vaccinat. Dar avea doar opt luni – vaccinarea realizându-se (atunci când se realizează) mai târziu, adică după un an. Abia de curând s-a luat în considerare scăderea vârstei vaccinării. În Timiș, în decembrie 2016, au fost înregistrate 124 de cazuri de rujeolă.

Ce-i, totuși, cu spitalul ăsta?

În 2008, la finele anului, purtătorul de cuvânt al Autorității pentru Sănătate Publică Timiș spunea, pentru publicația „Timpolis”, că în județul Timiș nu se înregistrare nici un caz de gripă, în ultimii cinci ani, deci din 2003 până în 2008. În același timp, profesorul universitar dr. Lucian Negruțiu, șeful Clinicii de Boli Infecțioase de la Spitalul „Victor Babeș”, din Timișoara (adică spitalul despre care vorbim de o vreme, aici, în acest articol), declara, tot pentru materialul pe care îl publicasem atunci în Timpolis: „Nu avem laboratoare performante și aparatură. După simptome, eu pot spune că «asta seamană a gripă». Dar până nu s-a precizat diagnosticul de gripă, nu poți ști cu certitudine. Dacă avem suspiciuni întemeiate, persoanele în cauză vor primi un rezultat la un test făcut doar la București.

Ar trebui să avem un laborator antiviral ca lumea și la Timișoara, doar suntem un centru universitar unde se învață medicina! Dacă vă spun că, în anii ’70 – ’80, puteam diagnostica gripa, aici… Dura mai mult să obții diagnosticul, aparatura era cu totul alta, dar se putea face. Acum e normal să nu știm dacă avem gripă sau nu din moment ce nu putem obține un diagnostic, nu avem laboratoare, nu sunt reactivii necesari… Toată zona aceasta a patologiei căilor respiratorii superioare e subdiagnosticată, adică nu avem date corecte, pentru că nu putem ajunge la un diagnostic”. Era 2008. Era spitalul timișorean Babeș. Profesorul Negruțiu s-a pensionat. S-a schimbat ceva, de atunci, în spitalul ăsta?

Peste tot se moare, în toate feliile de medicină – poate mai puțin în Stomatologie, poftim. Dar, totuși, cât se moare pentru că NU SE MAI POATE FACE NIMIC, cât, pentru că nu vor să se bage medicii, cât, pentru că nu au cu ce, cât, pentru că sunt incapabili, ajunși pe post doar datorită șpăgii și gradelor de rudenie, cât, pentru că se închide ochii la abateri grave din regulamentul de spital, care, tratate corespunzător, ar duce manager și medici în pușcărie? De unde începe, cu adevărat, un spital să fie AL MORȚII?

Același spital oferă moartea, bonus, ca opțiune după îmbolnăvirea cu TBC, REALIZATĂ ÎN SPITAL, și cu infecții nosocomiale, din care Clostridium conduce, acum, detașat. Este acesta un loc unde să vii cu un copil cu rujeolă?

Aici primești bonus tuberculoza

În 2014, în primăvară, știam de situația cumplită din acest spital, și de faptul că pacienții DIAGNOSTICAȚI cu tuberculoză, și aflați în perioada în care sunt contagioși, stau în saloane cu pacienți cu alte boli, când am aflat de un control al unei echipe de la Organizația Mondială a Sănătății, la Timișoara. Am transmis, imediat, la Geneva, ce știam despre situația reală din spital și despre faptul că pacienții au fost mutați în grabă, special pentru acest control al OMS. După o vizită la spital am indicat și saloanele în care se pot verifica cele spuse de mine. Atât unul din purtătorii de cuvânt de la Geneva cât și membri ai echipei care a verificat situația din România mi-au confirmat că cele spuse de mine stăteau exact așa cum le prezentasem, la Timișoara, dar am fost rugată să nu-i citez până când nu voi primi raportul oficial redactat în urma vizitei lor. Victor Olsavszky, de la Biroul OMS România, îmi promitea raportul după vizita OMS, „imediat ce va fi gata”. Nu mi l-a trimis niciodată – până acum două zile, după ce îl primisem deja, din altă sursă.

Citez aici, în întregime, ce am publicat atunci, în martie 2014, după controlul echipei OMS la Timișoara, pe HotNews, cu titlul „Bolnavi cu TBC internați în aceleași saloane cu pacienți cu alte boli. Surse din Organizația Mondială a Sănătății: E foarte grav”:

„La Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie „Victor Babes” din Timisoara pacientii diagnosticati cu tuberculoza impart acelasi salon cu cei care au alte boli infectioase. TBC-ul este o boala inalt contagioasa care se transmite pe cale aeriana.

Este nevoie de aproximativ 14-20 de zile de la initierea tratamentului pentru ca bolnavul diagnosticat cu TBC sa nu mai fie contagios. Cei mai predispusi la a fi infectati sunt cei cu sistemul imunitar slabit sau afectati deja de alte boli. Adica exact colegii de salon ai pacientilor cu TBC.

Romania ocupa primul loc in randul tarilor UE la imbolnavirile cu tuberculoza. Saracia si ingrijirile medicale precare au transformat Romania in centrul european al tuberculozei. Sesizata in privinta unor posibile nereguli, o echipa a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) a inspectat saptamana trecuta spitalul timisorean.

Surse din cadrul OMS au confirmat situatia de la Timisoara, catalogand-o ca fiind „foarte grava”. Un raport oficial urmeaza a fi dat publicitatii saptamana viitoare. Mai mult, aceasta situatie s-ar intalni in mai multe spitale de profil din Romania.

De inspectia OMS, programata a incepe pe 12 martie, se stia in Spitalul din Timisoara cu trei saptamani inainte ca aceasta sa aiba loc. Prin urmare, vineri 7 martie s-a trecut la cosmetizarea masiva a saloanelor din spital. De la cadre medicale din spital, care au dorit sa-si pastreze anonimatul, am aflat ca s-a incercat ascunderea situatiei in care pacienti cu tuberculoza au fost asezati in saloane cu pacienti cu alte afectiuni.

Vineri toti acesti pacienti au fost redistribuiti astfel incat sa satisfaca cerintele Organizatiei Mondiale a Sanatatii.

Intr-unul din saloanele de TBC-barbati i-am intrebat pe pacienti de ce, daca acum s-au putut gasi solutii pentru a fi distribuiti in functie de boala, nu i-au intrebat pe medici de ce nu s-a facut asa de la inceput? Barbatii din jurul meu, slabi, cu fete supte si chinuite, nebarbieriti, tristi, au plecat capetele a neputinta si au ridicat din umeri, fara sa raspunda nimic.

Adriana Socaci, pneumolog al Spitalului Victor Babes, coordonator al dispensarului TBC, si vicepresedinte al sectiunii tuberculoza a Societatii Romane de Pneumologie, este persoana desemnata de directiunea spitalului ca fiind „omul cu painea, sarea si programul folcloric” in timpul intalnirii cu comisia OMS. Am contactat-o pe 9 martie, referindu-ma la vizita OMS, dar raspunsul a fost rece: Directia de Sanatate Publica din Timis trebuie contactata, nu are comentarii legate de vizita OMS, iar accesul in spital in ziua vizitei OMS este interzis.

Pe directorul DSP Timis, prof. Horia Vermesan, il contactasem deja dar domnia sa a raspuns ca nu stie nimic despre inspectia OMS. Ulterior desfasurarii evenimentelor nu a mai putut fi contactat.

La o zi dupa vizita expertilor OMS l-am contactat pe seful sectiei Pneumologie I din spitalul timisorean, dr. Dorin Vancea. L-am intrebat cum a fost posibil ca in timpul vizitei OMS pacientii sa poata fi distribuiti corect, dar inainte nu. Mi-a raspuns ca nu e abilitat sa-mi vorbeasca despre asta.

Directoarea interimara a spitalului, Voichita Lazureanu, a avut insa amabilitatea sa raspunda intrebarilor. Astfel a aparut dialogul urmator:

„- Cum a fost posibil ca pacientii cu TBC sa stea in aceleasi saloane cu cei cu alte boli, dar sa fie mutati inainte de vizita OMS?

– Pacientii au stat separat.

– Regret, dar nu e adevarat.

– Cel putin pe hartie erau separat. Eu nu pot verifica in fiecare zi cine cu cine este in salon. Si nici nu stiu pe ce va bazati dumneavoastra cand spuneti asta.

– Pe informatii primite de la medici si de la pacienti. Toti pacientii stiau ca inspectia OMS este motivul pentru mutarea lor. Stiau si ca au stat amestecati cu pacienti cu TBC.

– Probabil ca, dintr-un exces de zel s-a luat aceasta masura, ca vine comisia, si… sa schimbam ceva. Nu are relevanta ce spune un pacient sau altul. Eu cred ca e bine ca bolnavii sa stea separat, desi poate [mutarea] nu s-a facut printr-un mijloc bun… adica datorita acestei inspectii. Nu inteleg de ce doriti sa amplificati acest lucru. Important e rezultatul. Dar e bine ca ati sesizat.

– Veti declansa o ancheta interna pentru a se vedea cum a fost posibila aceasta situatie?

– Da, voi declansa.”

Regulamentul intern al Spitalului de Boli Infectioase din Timisoara mentioneaza ca „spitalul raspunde, in conditiile legii, pentru calitatea actului medical”. Printre abaterile disciplinare sunt mentionate „nerespectarea oricaror situatii care ar pune in primejdie (…) viata si integritatea corporala ori sanatatea unor persoane”.

Se ridica intrebarea de ce, pana la aparitia echipei Organizatiei Mondiale a Sanatatii, celalalte autoritati responsabile locale (Directia de Sanatate Publica Timis) si centrale (Ministerul Sanatatii prin comisia sa de specialitate) nu au identificat problema incercand sa o rezolve.

La sfarsitul lui mai 2013, la Arad, va avea loc a doua conferinta nationala a sectiunii de tuberculoza sub egida Soceitatii Nationale de Pneumologie. Tema conferintei este „Tuberculoza in era globalizarii”. Ironic nu?”

Așadar, echipa OMS află că pacienții stăteau astfel încât să poată lua tuberculăza și cei cu alte boli, înaintea descinderii lor. Ce s-a întâmplat după ce a plecat controlul? Evident, pacienții au fost redistribuiți iar. Am mers iar la spital, să verific IAR că s-a trecut la „mixura mortală”. În timp ce vorbeam cu pacienții, s-a aflat de prezența mea. Ce s-a întâmplat în spitalul în care directoarea interimară îmi juruia că pacienții nu se amestecă și că va face o anchetă internă? S-a trecut la re-re-repartizarea pacienților, cumva? Nu, s-a cerut firmei care asigura pasa în spital să solicite întăriri, pentru a fi depistat și prins ziaristul care „îi dăduse în gât la OMS”.

Ce rămâne, după acel control? Un manager care minte, și nu doar.

Cum spuneam deja, doi ani și zece luni nu am văzut raportul OMS legat de vizita aceea în Timișoara, la Spitalul Morții, deși îl solicitasem de mai multe ori. Pacienții au continuat să fie ținuți mixt, cei cu alte boi fiind expuși la tuberculoză, fără să știe. Doctorul Voichița Lăzureanu a ajuns manager, între timp. Doctorul Adriana Socaci a mai povestit și pe la alte congrese despre calitatea muncii pe care o prestează. Toată lumea fericită – mai puțin cei care au plecat cu tuberculoză și/sau cu infecții nosocomiale din Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș” din Timișoara. Ei nu există în vreo statistică a CULPEI MEDICALE, a neglijenței, a ticăloșiei sau cinismului.

Ați auzit pe cineva din medicii acestui spital nenorocit să sară public și să spună: „Opriți! Nu avem cu ce lucra, veniți cu boli tratabile și ieșiți cu altele mortale, nu putem stârpi infecțiile intraspitalicești, spitalul ăsta trebuie ras și construit altul nou”? Nu. Pentru că nimeni nu spune asta. Cei mici tac de teama celor cu posturi, cei cu scaune mai grele au o pâine albă de apărat.

Raportul ne arată încă o fațetă a ticăloșiei. Nume de cod: Adriana Socaci

Cristina Salvi, ofițer de comunicare al OMS Europa, din Elveția, m-a pus în legătură, acum trei ani, cu echipa ce urma să controleze spitalul de care vorbim, printre alte spitale. Abia acum, după aproape trei ani, am primit raportul de atunci, și asta pentru că am contactat-o pe Kristin Kremer, din Olanda, care lucra în 2014 pe post de consultant al WHO și a fost și în Timișoara. Pe pagina OMS România nu a fost menționat acest control, din 2014, și nici nu a fost prezentat raportul. Care ar fi punctele de amintit, din cele 102 de pagini de raport, primate, finalmente?

Pg viii, punctul 2: „Pacienții (N.n: cu TBC) sunt acceptați și ținuți nejustificat în spital, pentru o perioadă mare de timp, împărțind același cadru cu pacienți fără TBC sau cu o altă formă, indiferent de stadiul infecției – ceea ce oferă condiții bune transmiterii infecțiilor nosocomiale printre pacienți și personalul medical”.

Pg 47: „Suntem îngrijorați major legat de spitalizarea lungă și inutilă a pacienților cu TBC și internarea lor în saloane mixte, ce include pacienți care nu sunt bolnavi de TBC. Aceasta se întâmplă în toate instituțiile pe care le-am vizitat.”

Din pg 81 aflăm că, printre membrii echipei care a realizat acest control, se află și ADRIANA SOCACI, manager al programului zonal de tuberculoză. Adică doctorul Socaci controla munca doctorului Socaci, care închidea ochii la o neregulă gravă a spitalului, legată de pacienții cu tuberculoză pe care îi păstorea.

În pg 84 se reconfirmă că echipa nr 4 (au existat 4 grupe cu care s-a lucrat în paralel), adică cea care controla Argeșul, Vâlcea. Timișul, Gorjul și Teleormanul, era compusă din V. Hollo, K. Kremer, A. SOCACI și V. Spânu. Pentru asta, românul are o vorbă: s-a pus lupul cioban la oi.

Scenariul hilar-penibil continuă la pg .90m unde citim, printer numele doctorilor și chimiștilor INTERVIEVAȚI în Timișoara, pe al… ADRIANEI SOCACI.

Am întrebat-o pe Kristin Kremer cum de raportul e redactat în așa fel încât nu se vorbește punctual despre minciuna pomădată pe care a oferit-o Timișoara. Mi-a spus că nu s-a dorit să se arate cu degetul spre nimeni, ci, mai degrabă, să se ofere niște recomandări. Acest „împăciuitorism” a costat vieți, sănătate. A acoperit minciunile doctorilor de la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș” din Timișoara – care e tot mai clar, nu-i așa? – trebuie numit Spitalul Morții. Lăzureanu a mințit că pacienții nu au fost amestecați, nu s-a auzit niciodată de vreo anchetă internă post-control, pacienții au ajuns în aceeași situație iresponsabilă, din partea cadrelor medicale, după ce au plecat cei de la OMS, Socaci a guvernat toată această mizerie, cu mutările succesive, pe care a ascuns-o sub preș, și a figurat și între controlori și între controlați, ca, mai apoi, știindu-se că a ajuns în presă ce monstruozități se întâmplă în spital, să se obțină ca raportul să nu ajungă public.

Repet: Lăzureanu a ajuns manager. Lăzureanu, care se revolta de, vai!, groaznicele lucruri pe care I le comunicam și de care „nu avea știință”. Acum, la doi ani și zece luni de la acele rocade confirmate de OMS, situația este ACEEAȘI. Pacienții cu tuberculoză diagnosticată, contagioși, stau în saloane cu pacienți cu alte boli! Într-un spital în care colcăie Clostridium și alte infecții. AICI, în această fundătură a medicinei românești, a ajuns încă un copilaș suspectat a avea o boală infecțioasă. Și a murit.

Abia acum punem câteva întrebări

Să revenim. Copil, opt luni, suspect de rujeolă, pe lângă alte probleme, stă trei săptămâni în SPITALUL MORȚII, unde nu este foarte clar ce se poate diagnostica și ce nu, deși vorbim de un oraș cu universitate de medicină și farmacie la rever, spital unde pe unii medici, inclusiv pe cei din conducere, îi doare undeva cu ce boli intră și iese pacientul, chiar și cu picioarele înainte, spital care este o bombă de infecții, altele decât cele pentru care te internezi. În situația asta, ne mulțumim cu declarația  „serologie echivocă, revenim”?

Purtătorul de cuvânt al spitalului, doctorul Virgil Musta, a avut amabilitatea să-mi explice cum stau lucrurile, din viziunea spitalului, chiar dacă am amintit și de neașezările mai vechi (care nu par a avea șanse de schimbare nici acum). Doctorul Musta își apără spitalul și pâinea, cum e și firesc, încercând, în același timp, să-și și facă onest treaba. Eu apăr o idee. Cum că e bine să nu ne batem joc de pacient, de sănătatea și de viața lui, și că e drept ca, despre problemele apărute sau din lipsă de bani, sau din ticăloșie, să se vorbească.

– Spitalul acesta avea și are mai multe probleme. În ce privește diagnosticarea, vă citesc declarația doctorului Negruțiu, din 2008. (…) S-a schimbat ceva de atunci?

– La gripă, în epidemie, era un protocol ce presupunea că, la nivel local, se poate face un anumit protocol, apoi se trecea la București și, uneori, se trimitea la un laborator din străinătate.

– Da, la gripă porcină. Dar discuția cu doctorul Negruțiu era despre gripă normală.

– Depinde ce înțelegeți prin gripa normală – nu știi care subtip este.  Dar vorbim despre gripă, acum, sau despre rujeolă?

– Vorbim despre capacitatea de a da sau nu un diagnostic, a spitalului dumneavoastră. De ce trebuie trimisă probă la București pentru diagnosticul de rujeolă?

– Pentru ca să se obțină un diagnostic, e nevoie de teste serologice. Noi avem echipament dar testele, până acum o lună, le făcea Direcția de Sănătate Publică de la noi. Le-a făcut cu un program de prevenție. Noi avem protocol că, orice caz suspect, de e, îl trimiteam, făceam declararea, recoltam și îl trimiteam la Direcție. Rezultatul de la Direcție ne-a venit că nici da nici nu, la rujeolă.

– De ce nu se poate face testul ăsta în spital?

– Ei puteau finanța din buget așa ceva. Iar spitalul nostru nu s-a dotat, că nu are rost să facem 100 de laboratoare. Pentru acest caz se depistează virusul din țesut sau din sânge. Celălalt test determină serologia, ăsta ce nu-l facem la Timișoara e din țesut sau sânge. Noi avem un aparat din ăsta, care e foarte scump, dar e pentru HIV. Serologia determină numărul de anticorpi. Numărul acela trebuie să fie peste o anumită limită. Aici nu erau, poate fi o reacție fals pozitivă.

– Copilul a fost internat și cu erupție, când a venit cu pneumonie?

– Da, avea deja erupția.

– Cât timp a luat testarea la Direcție?

 – Nu mult, două –trei zile.

– Copilul a stat trei săptămâni în spitalul ăsta. Avea erupția când a venit. Deci s-a făcut repede testul serologic. Care era neconcludent. La București se face pe sânge și țesuturi. Acum trimiteți țesuturi din plămâni, după necropsie. De ce nu ați trimis SÂNGE, în cele două săptămâni jumate rămase după primul test?

– A fost internat cu pneumonie, apoi a făcut erupție, investigațiile nu erau concludente. Nu este în procedură și celălalt test. Pe de o parte, resursele oricărui spital sunt limitate. Nu poți să iei pentru toată lumea încărcături vitale, e prea scumpă investigația. Dacă nu are nici o acțiune terapeutică… De ai o boală cu tratament specific, merită să știi ce e. Rujeola nu are tratament specific. Și atunci se consumă resurse degeaba.

– Poate pentru presă conta. Poate pentru declararea epidemiei. Știți ce avem în țară. Trebuie să se știe lucrurile astea, să se vorbească despre ele.

– În Germania nu se facea o investigație de genul ăsta decât în caz special.

– Domnule doctor, în același spital despre care vorbim, controlul OMS de acum trei ani a scos la iveală că pacienții cu TBC stăteau în aceleași saloane cu pacienții cu alte boli. Nu am primit raportul o groază de vreme.

– S-a făcut o conferință. Pacienții nu sunt internați în același salon, în momentul  în care sunt diagnosticați.

Chiar și cei veniți în România pentru controlul ăsta, de la OMS, mi-au confirmat că au aflat despre acest lucru, aici – imediat după terminarea vizitei.

– Din câte știu, saloanele sunt saloane separate de pneumologie, nimeni nu face așa ceva! Pneumologia e chiar acum în renovare – primăria face renovarea. La Infecțioase s-a făcut deja, din sponsorizări.”

Doctorul Musta are dreptate și n-are. Da, nu există tratament specific pentru rujeolă. Dar, într-o situație alarmantă, în care este România acum, cu tot mai mulți părinți ce refuză vaccinarea copiilor, cu multe cazuri de îmbolnăviri cu rujeolă, cu decese cauzate de rujeolă, într-un spital în care numai șerpi nu găsești, cu un personal medical expus mai mult decât ar fi cazul, și unde, oricum, s-a ajuns că se face analiza respectivă la București, mă gândesc că, poate, totuși, ar fi trebuit să se treacă peste cinismul social al lipsei de bani și să se facă mai repede și testarea a doua.

Cât despre restul… nu, nu e doar lipsa de bani. Este și un alt cinism. Venit din lipsă de caracter, din neprofesionalism. Un manager decide cu ce să-și doteze spitalul. Dar, dincolo de asta, ne minte, întins pe ani, acoperind o situație dezastruoasă, de o parte, în care îmbolnăvește oameni cu lucruri grave – iar pe de altă parte își trimite trepădușii să se bată cu cărămida-n piept, la congrese, povestind ce servicii de calitate oferă făcătura asta de spital, și cum sunt respectați, aici, pacienții…

Într-o asemenea situație, mă întreb de nu e mai bine să mergi la șamanul din cartier, că ai mai multe șanse să scapi cu viață, de faci o pneumonie, decât să întri în SPITALUL MORȚII, Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș” din Timișoara… Desigur, după ce ai bifat vaccinarea….

Ramona Băluțescu

This post was written by:

- who has written 4077 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult