Categorized | Editorial

În democrație, votul îți dă dreptul să conduci, nu să stăpânești!

Bărbați și femei braț la braț, copii, femei cu cărucioare sau însărcinate, tineri de pe băncile școlii, corporatiști de toate vârstele, sunt de câteva zile bune în stradă. Niciodată, după Revoluție, nu au mai ieșit să protesteze în România peste 300.000 de oameni într-o singură zi. Ce i-a scos pe oameni în stradă nu au fost atât cele două ordonanțe cât aroganța și contextul.

Aroganța a fost întotdeauna un element permanent al guvernării PSD. Începând cu Iliescu, continuânt cu Adrian Năstase și învățăcelul lui, Victor Ponta, aroganța nu i-a părăsit niciodată pe capii PSD. Un element incompatibil cu doctrina social-democrată, manifestarea acestei tendințe de superioritate a prins aripi după ultimele alegeri când s-au văzut în Parlament cu o majoritate usturătoare pentru adversarii politici.

Orbiți de această majoritate, liderii PSD au crezut că li se cuvine totul, că democrația este un politruc pus de ei să sifoneze o instituției descentralizată care o să le lingă papucii pentru o bucată de pâine în plus. Oamenii au înțeles însă că votul nu îți dă dreptul să transformi o democrație într-o dictatură, să modifici legi în favoarea ta și a celor din jurul tău. Votul îți dă dreptul să conduci nu să stăpânești.

A pune în opoziție oamenii care te-au votat cu cei care au ieșit în stradă, când ai câștigat alegerile cu o prezență națională jenantă la vot, dovedește aceeași aroganță. De unde știi că printre cei care ies la protest nu sunt și cei care te-au votat?

În plus, protestul este o formă de manifestare care cere mai mult efort și implicare decât votul. Trebuie să fie ceva cu adevărat important ca să ieși în stradă. Mai ales noaptea în frig. Ca dovadă, de două decenii și jumătate nu au mai fost peste 300.000 de oameni în stradă.

Al doilea element important care a scos oamenii în stradă a fost contextul. Și aici ar fi patru puncte care l-ar face să-și pună întrebări și pe cel mai fidel PSD-ist. Primul, dacă ordonanțele sunt bune și sunt date pentru a rezolva problemele pe care le clamează, de ce au trebuit date la o oră atât de târzie? „Noaptea, ca hoții” cum spun protestatarii?

De ce nu s-au discutat pe larg și nu s-au dezbătut câteva luni? De ce au apărut brusc, pe o ordine de zi pe care era doar bugetul? „Mișelește”, cum spun protestatarii.

De ce ministrul „altă întrebare” nu a spus clar când a fost întrebat de un jurnlist în seara adoptării ordonanței, că nu îl privește pe Liviu Drangnea? Era cel mai potrivit moment să spulbere premisa „dedicației” acestor măsuri.

Dați-vă cu un pas în spate și priviți imaginea de ansamblu. Avem un guvern proaspăt instalat care, evident, ar dori să își conserve poziția. Avem o situația „fără miză” sau cu o miză mică, cum este problema închisorilor suprapopulate (cum este și în Franța) care în România este una veche. Și avem 300.000 de oameni în stradă.

Cum se poate explica faptul că un Guvern ține cu dinții de o miză atât de mică. Că își periclitează „ciolanul” pe care îl are în mână, încă din primele luni de ospăț? Să nu fie oare o minciună că miza este mică?

Este greu de crezut că toate argumentele acestea contextuale sunt accidente. Mai ales că explicațiile liderilor PSD de pe 2 februarie au arătat mai multă aroganță decât lămurire. Este greu de prevăzut ce se va întâmpla de aici încolo dar membrii PSD din țară au toate motivele să fie nemulțumiți. Doar PDL-ul și-a mai tăiat craca de sub picioare atunci când au tăiat salariile și pensiile oamenilor. Și unde e acum PDL?

Ichim Vasilică

This post was written by:

- who has written 4131 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

  • Definiția incompetenței: săracii Europei, cu cea mai mare creștere economică din UE!

    Avem o creștere a PIB-ului cu 8%. Economia duduie chiar dacă unii spun că, bazată pe consum, creșterea nu este sustenabilă. Cu toate acestea citesc că, în 2017 nu s-a dat în folosință niciun kilometru de autostradă, că am avut cel mai mic buget de investiții din ultimii ani, că organizațiile patronale sunt nemulțumite, că sinducatele vor continua să scoată oameni în stradă, că benzina s-a scumpit de 4 ori și încă mai crește, alimentele s-au scumpit și ele, ROBOR-ul a ajuns la cifre istorice, Euro este de nerecunoscut, utilitățile se vor scumpi în continuare, primăriilor li se confiscă peste noapte banii de investiții. Cum se poate să ai o asemenea creștere economică și țara să se prăbușească în mod vizibil, lucru confirmat și de statisticile (creșterea inflației sau a deficitului bugetar) și ingrijorările europene? Așa cum scria, pe 13 noiembrie, Oxford Analytica nu există decât o singură explicație: incompetența. Rezolvarea? Exact cum au făcut comuniștii, guvernanții au inventat un inamic imaginar: statul paralel. El este de vină pentru toate. Pentru că cei care fură sunt anchetați și băgați în pușcării, pentru prețul oului, pentru scumpirea benzinei, pentru oamenii care ies în stradă, pentru creșterea Euro, ROBOR și, probabil, și pentru confiscarea peste noapte a banilor din vistieriile primăriilor din toată țara. Trebuie să ai probleme serioase în a face diferența între realitate și povești ca să crezi că toate aceste entități diferite (naționale și internaționale, de stat și private, cu domenii atât de variate) au o singură treabă: să zădărnicească „râul de lapte cu maluri de mămăligă” al guvernului. Că tanti din colț, de la ABC, care dă mai scump oul ca luna trecută, este pe o mână cu Isărescu care „a mărit” Euro și ROBOR și că benzinarul din cartier se trage de bretele cu liderul sindicatului magistraților care scoate oamenii la proteste.

    Citește mai mult