Categorized | Religie/Culte

Va fi caterisit mitropolitul actual al Banatului, sau nu?

Nu e un titlu de acum nouă ani, chiar de pare. Dar vine ca urmare a ce s-a întâmplat acum nouă ani, când șobolănia din Biserica Ortodoxă Română era să ducă la caterisirea celui mai vrednic dintre ierarhii acelei instituții, mitropolitul Nicolae Corneanu. Acum, acela care încearcă să-i țină locul întru vrednicie, se află într-o situație similară. Ce va face BOR, în cazul acesta?

În 22 ianuarie, finala Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor a strâns, la Timișoara, ca în fiecare an, reprezentanți ai cultelor din oraș – ca peste tot în țară. Dar, în mod diferit de restul țării, aici a venit și capul Bisericii Ortodoxe, pe regiune (mitropolitul Ioan Selejan), răspunzând gazdelor de la Biserica Evanghelică. Un gest de bun continuator al ecumenistului Nicolae Corneanu.

Dar, poate, e timpul și să vedem de ce este așa de rar, în România, astăzi, un astfel de gest, și de ce îl expune pe mitropolitul Ioan caterisirii.

Patriarh fățarnic, reguli rușinoase

Acum nouă ani, mitropolitul Nicolae Corneanu a fost umilit pentru felul în care își înțelegea credința, și judecat în fața Sinodului BOR, pentru „vina” de a se fi împărtășit într-o biserică greco-catolică. Patriarhul Daniel a admis cererea mitropolitului Bartolomeu Anania, care spusese, atunci, despre mitropolitul nostru, că ar confunda „împărtășania cu borșul de urzici”.

(Vorbim despre același patriarh care, doar după ce era clar că Iohannis va ieși președinte,  a spus că salvarea țării vine și prin străini, și care, acum, cu Macedon Porcul, mitropolitul ortodox de la Constanța, pe numele actual Teodosie, trimis în judecată de către DNA, și după câteva sute de mii de oameni protestând, de niște zile, împotriva ordonanței Guvernului lui Dragnea/Grindeanu, povestește despre necesitatea luptei anticorupție. Desigur, din inimă. Aceeași inimă.)

Așadar patriarhul admite speța, vede că TOȚI ierarhii votează împotriva sancționării lui Corneanu, mai puțin unul (care, după felul în care a trântit ușa Anania, după rezultatul votului, pare să fi fost din Cluj) și, ca să dreagă busuiocul ticăloșiei, adaugă la rezoluție și „Pravila neagră”, care ne aruncă fix în Evul Mediu timpuriu.

Citez din comunicatul pe care l-am publicat în Timpolis, în 10 iulie 2008, primit de la Patriarhie: „În legătură cu comportamentul sacramental și liturgic al ierarhilor, preoților, diaconilor, monahilor, monahiilor și credincioșilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relație cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane și al învățăturii de credință ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Româna să se împărtășească euharistic în altă Biserică creștină. De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine și Ierurgii cu slujitori ai altor culte. Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă și, în consecință, vor suporta sancțiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, și oprirea de la împărtășanie a credincioșilor mireni”.

Povestea cu ierurgiile e mai îmbârligată, și au făcut-o unii să fie și mai și. „În afară de rânduiala Sfintelor Taine, Molitfelnicul ortodox cuprinde şi alte rânduieli, slujbe şi rugăciuni, pe care le numim, cu un termen general, ierurgii, din grecescul ierourgia ce înseamnă lucrare sau slujbă sfântă. Ierurgiile sunt slujbe, rânduieli şi rugăciuni pentru binecuvântarea şi sfinţirea omului în diferite momente şi împrejurări din viaţa sa, dar şi pentru binecuvântarea şi sfinţirea naturii înconjurătoare şi a diferitelor lucruri sau obiecte de folos omului. Ele stau de obicei în legătură cu Sfintele Taine şi cu Sfânta Liturghie, fiind săvârşite ori înaintea acestora, ca o pregătire a lor (cum sunt ierurgiile dinaintea botezului, în legătură cu naşterea omului), ori în timpul lor (de exemplu, sfinţirea Mirului la Liturghie, sfinţirea apei la botez), ori după ele, ca o încoronare sau desăvarşire a lor (ca de exemplu dezlegarea cununiilor în a opta zi după cununie, parastasul după Liturghie ş.a.)” – se arată pe doxoloxia.ro, care citează din Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Editura Lumea Credinței, București, 2008, p. 355.

Așadar, nunți, botezuri, înmormântări și tot felul de sfințiri – nu împreună, ortodocșii cu cei de alt cult. Dar să te rogi? Ei bine, în anii ce au curs din 2008, și treaba aceasta a ajuns un bau-bau, existând, în tabăra ortodoxă, discuții destul de aprinse legate de situația aceasta, a întâlnirilor ecumenice. Se pare că, pentru anul acesta, Ioan Selejan este singurul ierarh ortodox ce a participat la această octavă de rugăciune, într-o biserică diferită de cea proprie. Iar el nu este pentru prima data la așa ceva, în Banat. A greșit, oare, cu ceva, potrivit talibanilor din BOR, care au ajuns vocali și mai mult după Sinodul Pan-Ortodox din Creta?

„Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă” zicea un călugăr ortodox oprit de la slujire, Arsenie Boca, pe care unii îl doresc sfânt, deși antiecumensimul este într-un conflict de interese clar cu ceea ce creștinii prezintă ca fiind învățăturile lui Isus.

Cum mimăm ecumenismul?

Dar ce s-a întâmplat, mai exact, în Banatul nostru ecumenic – așa cum ne place nouă să îl știm? La Biserica Evanghelică de la Fântâna cu Punctele Cardinale, condusă de preotul Kovacs Zsombor, s-a tras frumos clopotul la intrarea în biserică, ortodocșii, romano-catolicii, greco-catolicii, reformații, evanghelicii, penticostalii și mozaicii s-au aliniat în biserică, conducătorii cultelor sau cei care au avut ceva de făcut public s-au aliniat în față, cu excepția unui preot ortodox, care a luat și el loc în față, pe lângă mitropolit, fără a avea nimic anume de spus, pentru a reconfirma supremația ortodoxă.

Mitropolitul l-a întrebat pe preotul gazdă de unde este, din Biblie, citatul pe care se urmează a se discuta în seara aceea, deși acesta oferise deja toate informațiile. După ce i s-a răspuns cu detalii, l-a întrebat pe preot dacă este sigur, ajungându-se la un moment delicat – totul, pentru o frățească retorică, în care „corintenii” deveneau „timișoreni”, în expozițiunea ulterioară a mitropolitului. Ar fi contat dacă s-ar fi fâstâcit fratele? Mai e de lucrat la răspuns.

Îndemnul cu „Împăcarea – dragostea lui Hristos ne stăpânește” – „Iubirea lui Cristos ne constrânge să ne împăcăm”, cum sună fraza pe care s-a vorbit la această întâlnire, în variantă catolică și ortodoxă, pare extrem de diferită, de la un cult la altul, atunci când vicarul foraneu greco-catolic Nicolae Ovidiu Teodorescu, terminându-și intervenția, încheie cu  „În numele Tatălui, al Fiului, al Spiritului Sfânt. Amin” iar seminariștii ortodocși – dintre care TOȚI, absolut toți, de pe rândul cel mai apropiat, butonau la telefon – se ridică, nedumeriți, neștiind dacă să-și facă și ei cruce sau nu, jumătate făcând-o, după o șovăială, alții nefăcând-o.

Poate e bine ca, dacă tot sunt aduși la întâlniri ecumenice, să fie anunțați că „Spirit” = „Duh”, de peste trei secole, la greco-catolici, și că încă n-a murit nimeni, în țara asta, după ce-a spus „Amin” la rugăciunea celuilalt…

Schimbați sau caterisiți?

Ce e drept, însă, nici clopote nu s-au tras, uneori, pentru celălalt, de când cu „Pravila Neagră” – citez din articolul „A curs „unitatea” pe apa Crișului?…” pe care l-am publicat în ianuarie 2011 la Oradea Press:  „Noua regulă a BOR a făcut să se ajungă la aberații. Preoți de culte diferite trebuie să participle la aceeași manifestație slujind la câteva minute distanță, deși este vorba de același eveniment, ca să nu facă rău colegilor ortodocși. La Silvașu, lângă Hațeg, în primăvara lui 2010, nu au fost trase clopotele de la fosta biserică greco-catolică, azi încă ortodoxă, la înmormântarea unui greco-catolic, pentru că tânărul episcop ortodox al locului, Georgiu Gurie, om cu studii făcute în lumea catolică, în Italia, a considerat că ar fi un act liturgic care contravine „negrei pravile” și deci i-a indicat preotului ortodox din Silvaşu să nu permită acest lucru. Clopotele care au rămas mute fuseseră achiziționate de familia celui dispărut. IPSS Nicolae Corneanu, aflând de acest incident, s-a declarat mâhnit si a spus că va vorbi cu episcopul locului și-l va mustra”.

Acum, la evanghelici, s-au tras clopotele. Va fi caterisit mitropolitul Ioan? A mai făcut și alte chestii strigătoare la cer, pentru talibanii ortodoxiei: a spus „Tatăl nostru”, și l-a rostit, cu el, toată audiența. Groaznic păcat, cred, pentru continuatorii mitropolitului Anania. Dar ceva FIRESC, pentru Banat. Tot așa cum preotul reformat Fazakas Csaba arăta, normalitate e și să fie alături și evreii, în aceste zile speciale, și chiar și ca unul dintre ei să nu cânte doar în corul Comunității Evreilor ci să fugă și între greco-catolici și romano-catolici, atunci când a fost de cântat.

Ne-am săturat de fățărnicia Bisericii Ortodoxe Române. De adunările ecumenice unde ortodocșii vin sau aduși cu japca, sau cu teama de a nu li se întâmpla nu-știu-ce. Banatul își dorește rânduielile înapoi. Chiar cu variant extremă de a se cere forurilor europene catolice sau reformate să nu mai acorde biserici ortodocșilor, de practică un ecumenism doar declarativ.

Așadar, până la urmă, ce faceți, încercați să îl caterisiți și pe acest mitropolit de Banat, care încearcă să fie un om al unității, sau vă reanalizați regulile și atitudinile, să nu rămânem de râsul curcilor, în Europa ÎNCĂ, totuși, creștină?

Ramona Băluțescu

This post was written by:

- who has written 4061 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult