Categorized | Religie/Culte

Când cerem reformaților să fie mai catolici decât Papa, în Oradea, dar nu știm cum

Una din parohiile reformate din Oradea a primit un cadou mai puțin plăcut, de Ziua Copilului: poștașul a adus un plic cu o somațție din partea Poliției Locale, care se lega de un banner comemorativ amplasat pe clădire. Sigur, e firesc ca, într-un oraș civilizat, să nu afișeze oricine orice, pe un monument istoric, așa cum este considerată clădirea Bisericii Reformate de pe Calvin nr. 1. dar de aici până a băga un anunț despre comemorarea a 500 de ani de la Reformă la „mesaj publicitar”, e mult. Iar oficialitățile orădene ar fi putut găsi o cale să nu se facă de râs, totuși.

Aceasta este somația primită de preotul paroh Herdean Gyongyi, spre nedumerirea doamnei preot:

„Prin prezenta vă somăm ca în termen de 10 zile de la data luării la cunoștință a prezentei să luați măsurile necesare în ceea ce privește mijlocul publicitar situat pe clădirea Bisericii Reformate din Oradea, Str. Jean Calvin, nr. 1.

Nu sunt respectate condițiile prevăzute de art 15, alin. (2) din Legea 185/2013 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate: „Se interzice acoperirea cu orice mijloc de publicitate a suprafețelor vitrate”, coroborat cu art 34, alin. (3) din HCL 637.2016 privind Regulamentul de desfășurare a activității de publicitate, reclamă și afișaj în municipiul Oradea: ”Pe clădirile situate în zonele de publicitate restrânsă –ZPR1 și ZPR2, inclusiv pe monumentele istorice – se poate amplasa plasă de protecție numai în situația în care aceasta constituie protecție către domeniul public pe perioada efectuării lucrărilor de consolidare/restaurare dar nu mai mult de un an calendaristic, și numai dacă reproduce imaginea construcției după consolidare/restaurare, eventualele texte de publicitate comercială vor ocupa cel mult 25% din suprafața totală a acesteia”.

(4) ”Amplasarea acestor mijloace publicitare se face în baza Acordului pentru publicitate temporară.”

În cazul neconformării se vor lua măsurile legale ce se impun.

În speranța unei bune colaborări, vă mulțumim pentru înțelegere”

Semnează Arhitect Șef Adriana Lipoveanu, Șeful Poliției Locale Director Executiv Cristian Beltechi, Adjunctul Șefului Poliției Locale Director executiv adjunct Ioan Găluț, Șef birou Paul Kover, Polițist local Ligia Furtos, Ramona Botto.

De ce a trebuit ca o comemorare atât de aparte, a 500 de ani de când tezele  lui Martin Luther au ajuns în ușa bisericii din Wittenberg, în 31 octombrie 1517, să ajungă prilej de bătaie de joc, în țară, datorită lipsei de comunicare cu autoritățile locale orădene, nu e de înțeles. Cert este că povestea cu poliția și cu bannerul comemorativ a ajuns și în presa locală de limbă maghiară, în Oradea, dar și, prin intermediul rețelelor de solicalizare, în toată Transilvania, oamenii mirându-se că reformații deranjează pe cineva prin anunțarea comemorării lor.

Pe paginile unde am găsit discuții despre această nefericită întâmplare, transilvănenii glumeau, spunând că Poliției Locale din Oradea i s-o fi părut publicitar bannerul pentru că au luat „sola” ca soare sau ca „sale” – a vinde, în engleză. Totuși, textul afișat vorbește, cel mai mult în latină, despre principiile de bază ale Reformei, așa cum ne-a spus doamna preot paroh Herdean Gyongyi: „Doar Scriptura, doar Isus, doar credința, laudă doar lui Dumnezeu – numai prin milă”.

Partea mai puțin inspirată, în somația care a fost trimisă reformaților, este că nu avem un banner publicitar. Și că afișajul nu este egal cu publicitatea. Sigur, putem pune pe masă tomuri despre publicitate, dar este simplu de dovedit, cu armele proprii ale Primăriei, că am dreptate: atâta vreme cât vorbești într-o hotărâre de consiliu local de „Regulamentul de desfășurare a activității de publicitate, reclamă și afișaj”, înseamnă că tu, primărie, faci distincția între afișaj și publicitate. O fi un geam acoperit de banner, dar nu e banner de publicitate ci de afișaj. Și sub nici o formă nu este plasă de protecție.

Consilierul juridic Monica Gall, de la Poliția Locală, a explicat că, în baza legilor în vigoare, ei consideră acel banner publicitate, deși îmi dă dreptate, filologic vorbind, la argumentele aduse. Consilierul Maria Puican, de la Consiliul Local, ocupându-se cu publicitatea din spațiul public din Oradea, a avut amabilitatea de a prezenta problema prezentată de noi colegilor ei de la Biroul de Arhitectură, și ne-a declarat că există soluții. Nici aici nu ni s-a dat dreptate legat la diferența dintre „publicitate” și „afișaj”, deși în HCL apar două noțiuni distincte. Dar s-a afirmat dorința de colaborare spre a se rezolva problema. Sugestia celor de la primărie a fost a se muta bannerul de la fereastră, urmând a se discuta cu reprezentanții parohiei.

„Aici stau și nu pot altfel” spunea Luther, puțin mai târziu, în 1521. Reformații din toată lumea aniversează, anul ăsta, 500 de ani de când o înnoire a bisericii le-a dat prilej să existe. Cu toate astea, li se cere, la Oradea, să fie mai catolici decât Papa, bannerul lor comemorativ fiind încadrat la „publicitate”. Totuși, există promisiuni spre dialog și spre rezolvare.

Ramona Băluțescu

This post was written by:

- who has written 4089 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult