Categorized | Opinie/Pamflet

Cea mai buna pizza din Oradea. Astăzi despre Why Not

Oradea este un oraș care oferă foarte multe opțiuni atunci când vine vorba despre o masă în oraș. În capul listei celor mai comandate mâncăruri se află în mod sigur pizza, tocmai de aceea, numărul pizzeriilor este destul de mare. Dacă nu aveți încă un local favorit în care să mâncați pizza sau pur și simplu vreți să încercați și alte restaurante, aruncați un ochi peste acest articol.

Nu avem pretenția de experți culinari și nici nu ne considerăm criterii capabile să diferențieze în mod obiectiv cât de bună este o pizza comparativ cu alta. Putem totuși să povestim experiența noastră în acel local lăsându-vă pe dumneavoastră să alegeți dacă merită să îl vizitați sau să ne contraziceți dacă nu avem dreptate.

Încă din capul locului, trebuie să precizăm că ACEST ARTICOL NU ESTE UN ADVERTORIAL. Și niciunul din această serie, pentru că ne propunem să vizităm multe alte localuri în următoarea perioadă, nu va fi. Prin urmare, puteți fi siguri că ceea ce scriem aici este exact ceea ce am văzut, am gustat și credem.

Prima pizzerie vizitată, a fost Why Not – Str. Bicazului, 1/B (de la Banana Joe spre Nicolae Jiga).

Joi, 20 iulie 2017, în jurul orei 15.30, pe o temperatură de 35 de grade, faptul că în restaurant era aer condiționat a fost un mare plus încă de la intrare. Fețele de masă erau curate dar miroseau puternic a detergent iar domnișoara care vindea era puțin agitată. Berea a fost scumpă, mai scumpă decât cea din unele localuri de pe Corso (în jur de 7 lei aproape toate mărcile de 0,5l – românești).

Am comandat o Silva Brună pentru că nu avea Ale și am primit o Silva Blondă. Domnișoara mi-a desfăcut-o în grabă și a dat să plece. I-am explicat că nu asta am comandat și a luat-o împreună cu paharul în care îmi turnase cam două degete. A trântit nervoasă câteva sticle și pahare la Bar și mi-a adus apoi ce am comandat. Mai încolo și-a cerut scuze (nu mie direct ci partenerei) explicând că este singură pe tură pentru că celălalt chelner, nu a venit astăzi. Ni se întâmplă tuturor să avem zile proste dar problemele de acest fel nu se rezolvă prin răbufniri și trântiri de sticle și pahare în mod demonstrativ.

Toaleta localului era la nivelul minim de igienă, curată totuși. În 15-20 de minute a venit și pizza. Prețul a fost unul decent 17-23 de lei pentru o pizza de 35 de cm (între 600 și 900 de grame). Odată cu ea au venit două recipiente cu sosuri, unul de tomate și unul de ardei iute feliat, în ulei. Bune ambele. Pizza a fost bună și față de alte localuri, am avut din ce alege.

Spre exemplu erau câteva sortimente cu carne de vită, ceea ce nu găsești oriune. Ingredientele folosite au fost de calitate, poate blatul puțin cam tare. Cum nici cuțitele nu tăiau foarte bine, a fost ceva „de lucru”. Nota finală, 7.30, dacă ne referim strict la pizza. Dacă adăugăm și celelalte „elemente” ar trebui să o coborâm undeva spre 6.

Dacă ați mâncat la Why Not vă invităm să ne împărtășiți din experiența dumneavostră în comentarii. Important este ca cei care citesc să își facă o idee a ce presupune experiența unei mese în acest local.

Ichim Vasilică

This post was written by:

- who has written 4076 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult