Categorized | Cultură

Calcule, la final de stagiune, la Timișoara

Unul din teatrele cele mai mari din țară, Teatrul Național Timișoara, a ajuns la final de stagiune, la mijlocul acestei luni, precum și la un moment de analiză a activității ultimului an.

Cum se prezintă, acum, această instituție? „Teatrul Național din Timișoara este un teatru activ, orientat spre comunicare, un teatru care își propune să participe prin tot ceea ce face la o dezvoltare sănătoasă, creativă a societății. Teatru contemporan, texte clasice recitite în cheie modernă, adaptări pentru teatru ale unora dintre textele esențiale ale literaturii române și universale, spectacole care traduc în limbaj teatral cercetări sociologice și serii de interviuri, toate acestea reprezintă  mărci de identitate ale Naționalului în stagiunea 2016-2017.”

Cifrele îți au locul lor, când creionăm activitatea unei instituții care „dă ceasul”, în cultură, în vestul României. Astfel, în cifre, cei peste  44.000 de spectatori care au participat la cele 202 reprezentații din cele 3 spații de joc ale Teatrului – Sala Mare, Sala 2 și Studio „Uțu Strugari”  – în cele 10 luni ale stagiunii 2016-2017 (acestora adăugându-se peste 10.000 de spectatori ai spectacolelor din modulul Outdoor al FEST-FDR2016 și 2017), au cercetat, alături de artiștii Naționalului timișorean, teme cum ar fi ubicuitatea și permanența discriminării și a rasismului în societatea contemporană, au pus în discuție complexitatea relațiilor interumane și mecanismele comunicării, au explorat  multiplele dimensiuni ale spiritului față în față cu istoria.  Patru premiere au fost scoase la rampă în această stagiune: Controversa de la Valladolid de Jean-Claude Carrière, în regia lui Radu Jude,  Frați de Dave Williams, în regia lui Florin Piersic jr., De ce iubim femeile după Mircea Cărtărescu, regia Mihaela Lichiardopol și Rambuku de Jon Fosse, regia Mihai Măniuțiu.

Să ne ramintim și că o instituție de cultură nu este un spațiu aseptic, și că e firesc ca relațiile cu alte teatre să aducă un plus de valoare spectacolelor prezentate în Timișoara. Parteneriatele și coproducțiile internaționale reprezintă o altă direcție pe care Teatrul Național a dezvoltat-o în stagiunea care tocmai s-a încheiat. Astfel, în luna decembrie, publicul a putut viziona spectacolul Copii răi (Sales Gosses) de Mihaela Michailov, o coproducție a Teatrului Național din Timișoara și a CDN – Théâtre de la Manufacture din Nancy, un spectacol intens, având ca temă violența în școli.  Șase luni mai târziu, Teatrul Național a programat o serie de reprezentații cu spectacolul Gypsies, o creație werkgruppe2, un spectacol  cu profunde implicații sociale, având la bază o cercetare realizată în Franța, Germania și România. Întregul proiect a fost realizat în coproducție de către Braunschweig Staatstheater (Germania), CDN– Théâtre de la Manufacture din Nancy (Franța) și Teatrul Național din Timișoara.

Stagiunea 2016-2017 a însemnat , de asemenea, finalizarea proiectului Say it now!, un parteneriat al Teatrului Național din Timișoara cu Compania B. Valiente din Oslo, proiect finanțat printr-un grant EEA oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României. Realizatorii proiectului și-au propus să exploreze problemele tinerei generații, într-o manieră care îi reprezintă cu adevărat pe protagoniști, căutând să acopere faliile de comunicare atât de adâncite de noile realități.

Un lucru aparte al acestei stagiuni este organizarea a două ediții ale Festivalului European al Spectacolului Timișoara – Festival al Dramaturgiei Românești, între 25-30 septembrie 2016, respectiv în perioada 14-25 mai 2017. Ambele ediții au concentrat direcțiile spectacologiei românești contemporane pe text de teatru românesc, asamblându-le în contextul teatral european al momentului.

De asemenea, stagiunea 2016-2017 a fost marcată de participarea mai multor spectacole ale Teatrului Național din Timișoara la importante festivaluri de teatru: Festivalul Național de Teatru (Meteorul, Prin vis și Scene dintr-o căsnicie), Festivalul Internațional de Teatru Sibiu (Controversa de la Valladolid), Festivalul de Teatru Tânăr Iași (Hamlet), Festivalul de Teatru Clasic Arad  (Hamlet) și Festivalul Internațional de Teatru Tânăr Arad (Vorbește cu mine!). De asemenea, în urmă cu câteva zile, spectacolul Rambuku a fost selecționat să participe la Festivalul Național de Teatru,  programat în luna octombrie a acestui an.

În sfârșit, un alt eveniment deosebit care a avut loc în această stagiune îl reprezintă organizarea la Teatrul Național din Timișoara a Galei UNITER. Ediția aniversară a Galei UNITER a marcat și recunoașterea în plan național a valorii Teatrului Național, precum și a poziției și a rolului său în cultura românească. Teatrului Național i-au fost acordate premiul special pentru proiecte inedite și realizări remarcabile, privind realizarea Sălii 2, actrița Irene Flamann Catalina a fost recompensată cu premiul pentru întreaga activitate, iar Mariana Voicu a fost, de asemenea, onorată cu premiul pentru întreaga activitate pentru critică și istorie literară.

Nu pot să spun că nu ma văzut, în această stagiune, și spectacole care mă făceau să mă întreb de ce aplaudă oamenii de lângă mine și, mai ales, de ce se ridică atunci când o fac, la spectacole de duzină. Dar am văzut și puneri în scenă la care am râs, am plâns și am respirat în același timp cu actorii, în care am apreciat scenografia și am perceput tot ce a venit dinspre scenă ca un spectacool complet. Aici vorbesc atât de producții ale Naționalului timișorean, dar și de spectacole invitate, în acdrul festivalurilor. Dincolo de toate, Teatrul Național din Timișoara rămâne o instituție serioasă într-o mare de diletantism cultural bănățenesc. Un pariu cu care poți câștiga aproape sigur, des.

Fotografii: Adrian Pîclișan

Ramona Băluțescu

This post was written by:

- who has written 4099 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

  • Definiția incompetenței: săracii Europei, cu cea mai mare creștere economică din UE!

    Avem o creștere a PIB-ului cu 8%. Economia duduie chiar dacă unii spun că, bazată pe consum, creșterea nu este sustenabilă. Cu toate acestea citesc că, în 2017 nu s-a dat în folosință niciun kilometru de autostradă, că am avut cel mai mic buget de investiții din ultimii ani, că organizațiile patronale sunt nemulțumite, că sinducatele vor continua să scoată oameni în stradă, că benzina s-a scumpit de 4 ori și încă mai crește, alimentele s-au scumpit și ele, ROBOR-ul a ajuns la cifre istorice, Euro este de nerecunoscut, utilitățile se vor scumpi în continuare, primăriilor li se confiscă peste noapte banii de investiții. Cum se poate să ai o asemenea creștere economică și țara să se prăbușească în mod vizibil, lucru confirmat și de statisticile (creșterea inflației sau a deficitului bugetar) și ingrijorările europene? Așa cum scria, pe 13 noiembrie, Oxford Analytica nu există decât o singură explicație: incompetența. Rezolvarea? Exact cum au făcut comuniștii, guvernanții au inventat un inamic imaginar: statul paralel. El este de vină pentru toate. Pentru că cei care fură sunt anchetați și băgați în pușcării, pentru prețul oului, pentru scumpirea benzinei, pentru oamenii care ies în stradă, pentru creșterea Euro, ROBOR și, probabil, și pentru confiscarea peste noapte a banilor din vistieriile primăriilor din toată țara. Trebuie să ai probleme serioase în a face diferența între realitate și povești ca să crezi că toate aceste entități diferite (naționale și internaționale, de stat și private, cu domenii atât de variate) au o singură treabă: să zădărnicească „râul de lapte cu maluri de mămăligă” al guvernului. Că tanti din colț, de la ABC, care dă mai scump oul ca luna trecută, este pe o mână cu Isărescu care „a mărit” Euro și ROBOR și că benzinarul din cartier se trage de bretele cu liderul sindicatului magistraților care scoate oamenii la proteste.

    Citește mai mult