Categorized | Editorial

Jurnal de pe frontul neputinței

Intri în casă și deschizi televizorul, te invadează. Sub verandă și pe bănci, oamenii vorbesc tot despre ea, în taxiu sau în mașina personală, în supermarket sau la cafenea, dai de ea. Te dă afară de la muncă dacă îi stai în cale, îți șterge epoleții de pe umeri, câștigați cu atâta trudă, dacă i te opui, face mișto de nefericirea ta și strivește sub talpă orice urmă de meritocrație.

E ca un gaz care îți inundă casa prin fiecare por din perete sau ca o folie de pâclă murdară care se întinde deasupra apei limpezi fără să te lase să respiri. Dacă îndrăznești să te exprimi, sare armata agresivă de inculți, plătită să asasineze orice urmă de opinie. În societate, pe rețelele de socializare, pe forumuri sau în comentariile de la articolele de opinie. Aceiași indivizi, cu aceeași agresivitate, fără pic de argument.

Ca peștii în acvarii, simțim că apa devine tot mai otrăvită, traiul tot mai amenințat. Și nu traiul pe picior mare, ca în Occident, supraviețuirea, cu ceva șanse de mai bine. Dacă am ales să rămânem în România, am făcut-o pentru că încă mai sperăm, nu să ajungem țările civilizate din urmă, ci să trăim. Viața noastră însă arată tot mai mult ca a unui militant în țările africane. Ceea ce dincolo, în țările civilizate, este de la sine înțeles, la noi trebuie explicat, dezbătut, militat.

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.

Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?

Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.

Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.

Vecinul meu, prietenul, colegul meu de muncă despre care eu credeam că are dreptul și libertatea să creadă în ce vrea, brusc vrea să îmi îngrădească niște drepturi pentru că eu gândesc, simt sau cred altceva.

Incapabili să își fi făcut un loc în lumea concurențială a presei, angajați acum, „la stat”, să facă partizanat, să mintă, să manipuleze, să toarne zilnic „fake news”, sunt plătiți de trei ori mai bine decât cei care au ales calea cinstită, în slujba adevărului și a profesionalismului (atât cât pot ei de bine).

Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Ichim Vasilică

This post was written by:

- who has written 4286 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Needucați, indolenți sau complici? Cum ar trebui să ne raportăm la PSD-iști?

Nu toți sunt condamnați pentru fraudă electorală, nu toți merg la vânătoare cu Țiriac, nu toți înjură ziariști sau debiteză obscenități în fața femeilor. Nu toți se laudă că au mitraliere acasă, nu toți vin la muncă cu mașini de zeci de mii de euro, nu toți truchează licitații. Alături de ei, într-o țesătură fină, sunt vârstnici vulnerabili și copii neștiutori, tineri plini de elan și medici cu halate rupte în coate pe băncile universităților. Exact cum militanții Statului Islamic își făceau „cuiburi” în școli și grădinițe ca să nu îi poată găsi rachetele inamice fără a face victime nevinovate. Cum poți tu, univeresitar cu lucrări științifice de valoare să nu vezi că Daea sau Dăncilă sunt, după toate defenițiile, analfabeți funcționali? Asta este meritocrația în care îți dorești să trăiască copiii tăi? Cum poți să nu vezi clar că legile justiției sunt modificate ca să servească unui om sau unui grup de oameni? Și nu o lege, ci mai multe legi, cu același target? Cum poți să te mulțumești cu 60 de km de autostradă pe an? Și dacă continui să faci parte din așa ceva, cum ar trebui eu și ceilalți care vrem să trăim într-o țară condusă de oameni competenți, cu legi care să îi bage pe cei care fură în pușcărie și în fața cărora să fim toți egali și cu drumuri decente pe care să putem circula, cum ar trebui să ne raportăm la tine?

Citește mai mult