Categorized | Sanatate

Bătaia de joc din transplantul românesc rămâne la cote alarmante

Doamnă ministru, ministru al Sănătății, vă întreb, acum, de v-ați gândit să vă dați demisia. Toți, dintre cunoscuții mei, care vă știu, spun că sunteți om fain – și am mulți cunoscuți medici, și nu medici de azi, de ieri. Așadar, vă întreb ca pe un om fain, care a făcut (voit, din neștiință, forțat) o greșeală urâtă, dacă puteți merge mai departe cu ea pe conștiință. Mă refer la ce se întâmplă cu Agenția Națională de Transplant, prioritar.

Sigur, problemele din sistemul care v-a ajuns pe mână, spre conducere, sunt multe și grave. Dar mă interesează feliile pe care le cunosc, ca ziarist, feliile în care știu neașezările nu după comunicate de presă sau din bârfe ce mi-ar ajunge la urechi, tangențial, ci pentru că am respirat ani de zile aerul oamenilor ăstora, medici și pacienți, am sărit nopți, cu ei, am plâns cu ei, la refuzuri sau morți, m-am dat, împreună cu ei, cu capul de toți pereții, să găsim rezolvări, i-am acompaniat la bucurie, în momente aniversare, și, spre diminețile ce urmau momentelor aniversale, le-am ascultat și poveștile ascunse, pe muchia așa de subțire dintre lege și disperare.

Cum ați ajuns, doamnă Sorina Pintea, să numiți oameni care nu se pricep, să conducă Agenția Națională de Transplant?… Să încercăm câteva răspunsuri posibile: că oamenii sunt în partidul care trebuie, sau agreați de el, că se culcă exact cu cine trebuie, că sunt rude ale unor prieteni care ar fi fost fain să fie serviți? Bun, să vedem până unde sunt de urmat aceste căi, atunci când se fac numiri.

Chestiile cu sexul și cu prieteșugul sunt doar întrebări pentru conștiința dumneavoastră, pentru că mi se pare puțin nedemn, chiar de contextul ăsta există, să pierd timp cu a îmi strânge dovezi pentru tribunale, din așa ceva. Să vorbim, însă, de politică.

Un ministru se numește, de regulă, politic. Dar vine de undeva, altundeva decât din spuma mării, se pricepe la felia încredințată – la măcar o feliuță din felia mare. Nu vă pot cere dumneavoastră să vă pricepeți la transplantologie. Dar… cum de ați ajuns, totuși, să numiți oameni care nu se pricep, să conducă agenția asta?… Așa vi s-a dictat politic? Este acesta un lucru util? Este un medic de o specialitate ce nu are legătură cu transplanturile, un om care poate, peste noapte, să învețe ce se întâmplă în povestea asta, să înțeleagă problemele, să aibă o viziune pentru rezolvarea lor, un plan managerial? Doar pentru că, dacă nu baletăm mai mult pe primele două piste, este un „agreat politic”?…

Doamnă Pintea, om fain ce sunteți, dumneavoastră v-a spus cineva de ce nu se întâmplă transplanturi la noi? Că eu am scris despre asta. V-a explicat cineva cum medici din diverse specialități mint în legătură cu compatibilitățile pentru transplant, ca să-și promoveze afacerile lor? Că eu am scris despre asta. Vi s-a spus de ce refuză donarea aparținătorii potențialilor donatori de organe? Pentru că – ați ghicit, deja – eu am scris despre asta… Ați spus, când l-ați schimbat pe Radu Deac, ce a condus, până nu demult, agenția, că nu vă îndoiți de bunele lui intenții. Sau așa ceva. Dar v-a spus cineva de ce au fost refuzate INIMI BUNE, folosibile, de către Radu Deac, pe când zgâria la porțile Ministerului, la alt ministru, cum că să i se dea șefia înapoi, la Târgu Mureș, pentru că „nu poate lucra fără ea”? Mă tem că nu de bunele sale intenții ar trebui să vă îngrijiți, ci de un contact bun la procuratură, să se cerceteze aceste refuzuri. Pentru că au murit oameni, doamnă ministru. Și s-au dus fix la dracu’ organe care puteau salva vieți, refuzate de Deac ca „nefiind folosibile”. Erau. Mințea.

Exista om priceput

Și mai e ceva. Aici nu o să vă întreb dacă știați. Pentru că știați. Vi s-a spus. Și nu dintr-o singură sursă. Știați că există măcar un om care cunoaște de ani de zile toate aceste chichițe ale drumului de la moartea cerebrală, la organul de transplantat și până la transplant. E Carmen Pantiș, anestezista de la Oradea, cel mai eficient coordonator de transplant al României. În timp ce dumneavoastră erați panicată de moartea lui Călin Farcaș, cel care nu a mai ajuns la transplantul de plămâni, care moarte părea că va scoate lume-n stradă, și, deci, trebuia să oferiți repede CEVA, o schimbare, așa cum sugerează orice manual de Relații Publice, Carmen Pantiș era în Madrid, să-și ridice premiul „2018 Unsung Hero Award”, pentru dezvoltarea transplantologiei. Vi s-a spus că e cea mai bună. De ce n-a contat?

S-o facem mai simplu, dacă tot apucăm ițele și mai de jos: da, o cunosc pe Pantiș. Da, o apreciez. Nu, nu scapă de împunsăturile mele, atunci când mă irită ceva din zona ei de zoon politikon, sau a credinței. Dar, doamnă, dincolo de astea, dincolo de faptul că ea e în PNL iar dumneavoastră ați fost numită de PSD, știați că e cea mai bună. De unde începe să nu mai conteze?

La Agenția Națională de Transplant a mai fost șef care a întrebat ”unde sunt frigiderele cu organe”… Nu sunteți medic, întrebați ce înseamnă asta. Doamnă Pintea, n-o să mă pun acum să vă vorbesc despre compatibilitate HLA sau despre timp de ischemie la rece, deși până și astea au fost ignorate de medici care au ajuns – trist – să se exprime în zona transplanturilor. Am să vă spun, doar, că povestea asta nu este doar despre ce partid face să vină bănuțul.

Este despre armonizare cu legislația țărilor ceva mai spălățele decât a noastră, în ce privește donarea de organe și transplantologia (apropo, cu cine vreți să schimbați legislația – tot cu nepricepuți, cum aud?), de pârghii de control, de anchete ceva mai țintite pe mizeriile din sistem (și da, s-au vândut și cumpărat organe – una din fetele care mi-au devenit, în timp, prietene, dintre pacienții transplantați, mi-a promis că îmi dă voie să-i public povestea de capă și spadă, despre cum și-a cumpărat rinichiul, pentru că a fost pasată la spital, legat de compatibilități, pentru că nu decartase cui și ce trebuie), de mizeriile dintre doctori, de listele de așteptare pitite mai ceva ca asasinii lui Kennedy, de felul în care își bagă picioarele în job și pleacă din sistem coordonatorii de transplant, de motivele pentru care aparținătorii refuză donarea, de competențele pe care le au toți cei care au legătură cu sistemul, de costul transporturilor, de colaborarea cu țările învecinate, de războiul dintre cei privați și cei de stat – și multe altele. Ați învățat cuvântul magic ”Spania”, când e vorba de legislație de urmat. Dar e nevoie de mult mai mult.

Eu sunt ziarist, doar ziarist, doamnă Pintea, și totuși, o parte din ce a ars în mine în ultimele două decenii a ars pentru ca țara asta să nu rămână bananieră, într-ale transplantului, ci să poată să ajungă (reajungă, eventual) în rândul lumii… Și, cu toate că sunt doar ziarist, vă spun că oamenii numiți de dumneavoastră, DACĂ vor avea timpul și bunăvoința să învețe punctele nevralgice ale poveștii, din care nu am numit decât vag, câteva, o vor face pe timpul și pe viețile pacienților. Înțelegeți asta?… Nu este ca atunci când pui un chirurg (sau chiar economist) ministru, și trebuie să învețe repede câte ceva și despre cum merge ortopedia (da, da, știu, e tot specialitate chirurgicală, dar…) Ministrul e una bucată. De ce Dumnezeu nu ați pus un om competent la agenția asta, deja așa de mult bătută de soartă, dacă tot îl aveați? Pentru că este în PNL?

Profesionalism, chiar agreat politic

V-ați pus vreodată problema dacă medici eminenți, ca Raed Arafat sau Dorel Săndesc, pe care îi cunoașteți, foști secretari de stat, au ”fraudat” sistemul, prin specializarea lor pe O (una) ramură medicală anume? Eu cred că nu au făcut-o. Dar ei erau  secretari de stat, aveau competențe deosebite în felia lor, și, în primul rând, acolo au încercat să așeze lucrurile. Se spune că au și reușit. Și nu doar acolo. Au fost agreați de oamenii cu carnete PSD, dar ei înșiși nu au avut carnet. Cât a contat? Cât mai contează profesionalismul? Cât puteți duce, dintr-o decizie în care ați șuntat (apropo, există o carte deosebită, tradusă în română, despre transplantul de ficat, a lui Thomas Starzl, unde ”șunt” este cuvânt cheie, dar CA PROCEDURĂ MEDICALĂ, nu ca șulfărie) cel mai competent om pe care îl are țara asta, ca să puneți două bucăți de oameni din… altceva. Nu înțeleg. Unde rămâne omul ăla fain? Nu se puteau face favoruri în un domeniu câta… benign? Ați fost forțată? Și ați acceptat? Și nu v-ați gândit la demisie?…

Încă nu știu cum stăm cu etica, într-o țară în care se moare de lucruri mult mai puțin sofisticate decât transplantul, dând bani și aici. Dar, dacă tot o facem, nu ar fi bine ca deciziile de împărțire a banilor, precum și strategia generală să ajungă pe mâna unor oameni care se pricep? Chiar ar deranja atâta de mult chestia asta, ca unul/două posturi din medicină să ajungă, uneori, din când în când, la oameni competenți?…

Îi aud de ani și ani de zile pe coordonatorii de transplant, legat de problemele lor. Îi știu pe cei care fac transplant. Cu luminile lor. Cu mizeria lor. Cu dramele lor. Cu șantajele lor. Cu morțile lor dosite, despre care, măcar despre unele, am scris. Am scos o carte despre donarea de organe și transplant, cu altceva decât cu comunicate de presă – cu oameni care au făcut istorie, aici și în lume, cu dureri, cu sânge. Carte care se îngroașă, de la o ediție la alta, din păcate. Doamnă ministru, să vă spun ceva ce mi-e și penibil că mă locuiește, ca gând: cred că și eu aș fi reușit să conduc agenția asta ceva mai bine decât un medic neștiutor… Dar eu nu-mi doresc asta – e bine să existe, mereu, cineva câta în afara poveștii, cu ochii treji, și care să nu poată fi plătit cu nimic, cumpărat cu nimic. Și, după tot efortul, la care am pus și eu umărul, în felul meu, ca măgăreața asta cu donarea/transplanturile să meargă mai bine, sunt așa de mâhnită că, iar, inclusiv pe mâna unui om fain, nu s-a întâmplat ca Agenția Națională de Transplant să intre într-o zodie mai bună…

Îi știu pe coordonatori, chirurgi, anesteziști, personal medical, știu din pacienții care au primit organe, știu din familiile care au donat, îi știam pe unii dintre cei care azi nu mai sunt. E ca un bonsai de iad, doamnă, e atâta speranță strivită, atâta disperare, și atâta – pe de altă parte – curvăsărie, și mizerie, că niște neaveniți, chiar imaculați de ar fi, nu pot decât să strice, pentru încă o vreme. Le dați dumneavoastră, din buzunarul actualmente ministerial, vremea asta, celor care-și așteaptă viața? Unii mor, doamnă. Da, ar muri și mai mulți, poate, cu un alt ministru, care nu e nici măcar ”fată faină”, ca dumneavoastră… Dar de ce trebuie să vină încă o dezamăgire, și pe mâna unui om de la care am avut, toți, așteptări?…

Ar fi fost destul de neplăcut, pentru partidul dumneavoastră, dacă, la conducerea Agenției Naționale de Transplant ar fi ajuns cineva în urma unui concurs, nu-i așa? Pentru că n-ați mai fi putut s-o săriți așa ușor pe Pantiș. Dar n-a contat să existe experiență, să existe viziune, să vină cineva care asta face, de ani de zile, zi și noapte: respiră în donarea de organe și în transplantologie.

Unul dintre institutele care mor

Apropo, că tot lucrez pe axa Oradea -Timișoara. Știți că și la Institutul de Chirurgie Cardiovasculară din Timișoara s-a făcut, cândva, transplant de cord? Dacă nu știți, atunci sigur v-ați luat după istoria transplantului românesc, publicată de Radu Deac în Revista Chirurgia, în 2010, unde transplantul efectuat de Ioan Socoteanu, aici, nu există. Și, că tot îl pomenim pe Socoteanu, să amintim explicația unei reclame la alcool: ”Prietenii știu de ce”. Doar că, dincolo de nume, meschinării ale momentului și încercările unora de a răsuci istoria într-un mod convenabil lor, istoria chiar există. Altfel.

La Timișoara s-a transplantat și inimă. Și, cu niște decidenți, pe sus, pe la București, care ar fi vrut, s-ar fi continuat, că avea cine. Doar că, atunci când s-ar fi dorit ultima tură de acreditare, nu mai era cu ce. Spitalul este cu greu la linia de plutire, cu nu mai mult de o singură nară afară din… derizoriu. Una din instituțiile care au fost de top ale țării, unde Șerban Brădișteanu îl plimba pe Ion Iliescu, la inaugurare, acum mai bine de două decenii, a rămas… cam cu dotările de pe vremea lui Brădișteanu, și acum. Și sunt depășite.

Sigur, spitalul are un manager. Băiat bun, de-al dumneavoastră, din PSD, care nu deranjează cu cereri de bani, și alte mizilicuri d-astea. (Deși se pare că politica asta, de noli me tangere, va lua sfârșit, și dinspre el). Dar, dincolo de el, aveți și niște memorii ale lui Marian Gașpar, șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară, de aici, ultimul din 31 mai, prin care omul se plânge de situația urâtă din acest spital. Bine, într-o ordine a punctelor oarecum originală, dar să vedem, ca importanță, cum socotiți că e dacă aici ”Stația de Sterlizare Centrală – este ridicolă, un singur aparat Gettinge, vechi de 17 ani, funcționează reparat mereu, într-un spațiu de 21 mp, lângă Blocul operator și asigură sterlizarea pentru:  4 operții de cord/zi, 10-15 proceduri de Cateterism Cardiac/zi, 7 implantruri de pace-maker la Electrofiziologie/zi,  truse de pansat la Terapiile Intensive, Coronarieni, Sectii, Ambulanțe. Este problema noastră cea mai mare, întrucât nu mai sunt sigure procesele de sterlizare, se defectează din când în când. Atunci facem sterlizarea la Spitalul Judetean. Și toate acestea în timp ce avem o clădire nouă, Corpul C,  terminat în 2012, unde există 2 săli de operație, mari, 56 pm,  cu filtru operator corespunzător, dar care de 6 ani stau goale și se deteriorează.”?

Și să mai vedem un punct din memoriu: ”Clima laminară – din cele 2 săli de operație pentru cord, este veche de 20 de ani și defectă. Vara am avut temperaturi de 29*C, acum sunt 25*, când este frig afară. Nu se pot face operații pe cord la temperaturi așa de mari, fără climă”.

Ia să vedem, aveți idee cine a avut interes să scoată institutul ăsta de pe harta celor de top ale României? Exact așa, cu ”băieți buni”, și care tac, să nu facă valuri?

Suntem abstracți, unii altora. Cultivăm asepsie, în relațiile interumane, mai ceva decât ar trebui să existe într-un bloc operator în care nu e pușcată clima. Facem răul, senini. Morțile intră la statistici. Atunci când nu ies mai aparte din anonimat, ca a lui Călin Farcaș, care v-a făcut să apelați la tertipuri de imagine, la forme fără fond.

Și încă ceva. Îmi respect prietenii și colaboratorii care vă laudă. Dar, măcar după ce am citit discursul dumneavoastră de la ”Ziua donatorului de organe” – l-am găsit într-o publicație, între ghilimele, sper că nu vi s-au pus cuvinte-n gură – eu nu mai cred în povestea cu ”omul fain”. Păreți mult prea temătoare pentru postul dumneavoastră, și vorbiți despre donarea de organe amestecând nepermis generalul cu particularul, arătând că pisica neagră e altundeva decât e, și sugerând că tocmai i-ați pus lesa pe gât. Și nu este așa. Discursul e absolut grețos. Și dacă ”nu știți ce s-a întâmplat” că ”activitatea de donare a scăzut mult”, cum ați declarat, vă asigur că alții, medici și chiar și ziariști, știu.

Și nu vă aștept răspunsul: cred, după deducțiile mele, analizându-vă faptele și declarațiile, că nu, nu v-ați gândit la demisie, măcar în ceea ce ține de treaba cu transplanturile. Ați aruncat niște fumigene și vă ascundeți în spatele lor. Se spune că fiecare medic are un cimitir în spate – al dumneavoastră, ca economist printre medici, cred că tocmai a crescut simțitor.

Ramona Băluțescu

This post was written by:

- who has written 4227 posts on Presa Oradea.


Contact the author

One Response to “Bătaia de joc din transplantul românesc rămâne la cote alarmante”

  1. Andry spune:

    FELICITĂRI DOAMNEI MINISTRU! A luat cea mai bună decizie!!!

Trackbacks/Pingbacks


Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Mai crezi și acum că votul tău nu contează?

Acum, când niște „oameni în alb” au venit la tine în curte și ți-au omorât porcul promițându-ți bani la sfântu’ așteaptă, când ai văzut cu ochii tăi, oameni nevinovați, loviți cu bestialitate și gazați de jandarmi aflați în subordinea oamenilor din PSD, acum, mai crezi că votul tău nu contează?
Cum s-a ajuns la asta, cu un guvern care a mărit salarii și pensii (este drept, înghițite într-o bună parte de creșterea prețurilor, de mărirea ratelor la bancă) care are o creștere economică istorică, etc? Să fi ajuns românii la un nivel la care nu mai pot fi cumpărați atât de simplu și nu acceptă marea mită națională. „Vă dăm niște bani în plus, dar lăsați-ne și pe noi să ne scoatem hoții din pușcării, să furăm în continuare”. Toate astea s-ar mai fi întâmplat dacă ați fi ieșit la vot? Iar cei care ați votat PSD, ați votat pentru ca vouă sau celorlalți, oameni simpli și cinstiți, să li se ia porcul din curte sau copiii, părinții, nepoții, plecați în pribegie pentru o bucată de pâine mai bună, să fie bătuți cu bestialitate pentru simplul fapt că vor să aibă unde se întoarce, când tot exilul ăsta economic se va trermina? Ați votat pentru asta? Dacă da, înseamnă că meritați tot ce vi se întâmplă!

Citește mai mult