Categorized | Cultură

Despre libertate și Revoluție, de la o catedră timișoreană

Uneori, dau de mirările celor tineri față de ce-am trait în comunism, în România. Și mă mir. Dau de întrebările (sau de lipsa lor) acelorași tineri despre ce s-a întâmplat, în decembrie 1989, în Timișoara, în România. Și mă întreb ce se predă la școală despre asta, ce se vorbește în familii. Mai ales la noi, în Timișoara. Dau de articole ciudate, în care se scrie despre tot felul de gogorițe legate de Revoluție, cu informații pe care le știu eronate, și mă gândesc cum sau dacă vor putea și alții, cu vârste mai mici, înțelege asta – că e dezinformare. De aceea, cursul anunțat de Universitatea de Vest din Timișoara îmi pare o idee excelentă.

Dacă era de găsit un mod de a se aniversa acești 30 de ani de libertate, aici, nu cred că se putea găsi ceva mai bun decât a deschide cu încă un strop mințile celor tineri. Mulți dintre noi s-au săturat de festivisme sterpe, de forme fără fond. Nu mă interesează dans tematic în fața Operei, steaguri decupate care să acopere clădiri de 10 etaje, ca reclamele la telefonie mobile, și nici discursuri patriotarde. Mă interesează a SE ȘTI ce a fost atunci. Ca să nu mai aud aberații despre „cât de bine se trăia în comunism, când toți aveau o casă și un job”. Sau să cochetăm, iar, cu ideea despre „proprietatea privată care e un moft” și să votăm „comuniști cu față umană. Iar la asta ajută ca informația să vină de la surse bune, filtrate corect în/de mediul academic.

Programul „Timișoara, trei decenii de libertate” oferă, printre altele, la 30 de ani de la Revoluția din 1989, și un curs despre ce s-a întââmplat atunci, oferit tuturor celor interesați – elevi, studenți, timișoreni. Mai multe detalii se pot gasi AICI.  Și vă puteți înscrie până mâine. Atenție – cursul nu e punctiform, vor avea loc întâlniri săptămânale, cu începere în 14 martie, de la ora 18.00, și vor ține până la sfrșitul lunii mai.

Am vorbit cu mai mulți universitari ai UVT-ului, despre acest proiect, despre acest curs. Foști profesori, colegi, oameni în care am încredere că vor ști cum să facă astfel încât Revoluția, predată de la catedră, să fie ceva interesant, viu.

Conf. Vasile Popovici a vorbit despre cadrul mai larg al proiectului:

„Ideea unei aniversări adevărate, cu multă substanță, i-a aparținut rectorului Marilen Pirtea. A cerut unui grup de universitari, care au fost implicați direct în Revoluție, să-i facă propuneri, a formulat el însuși propuneri, și astfel a prins contur un program foarte ambițios, pe care o să-l vedeți cât de curând anunțat de domnul rector.

E remarcabil că UVT a preluat această inițiativă, fiindcă, altminteri, am ajunge să celebrăm cele trei decenii de la Revoluția de la Timișoara cu obișnuitele gesturi simbolice. Nu se poate să nu vedem că UVT a devenit o prezență culturală în sine în oraș, dincolo de dimensiunea academică pe care trebuie s-o aibă în mod normal o universitate. E momentul să vedem acum și dimensiunea civică și politică în sens larg. O universitate are datoria să formeze specialiști, desigur, dar și cetățeni responsabili, activi și reactivi.

Și mai e un motiv important pentru care conducerea universității a lansat un întreg program de cercetare și comunicare publică pe tema revoluției. E constatarea pe care un profesor o face încă de la primul curs sau seminar cu studenții, anume că nu se mai cunoaște ce a fost comunismul, ce a fost Revoluția, ce s-a întâmplat la Timișoara. Toate aceste lucruri sunt atât de departe de tinerii de azi, încât par că au avut loc acum sute de ani. Or, trecutul recent e încă sub ochii noștri sub o mie de chipuri și ne influențează viața și gândirea.

Demonii trecutului încă sunt cu noi, printre noi. Unii, azi, își închipuie că ei ne pot da sau ne pot restrânge drepturi fiindcă au obținut la niște alegeri 15% din ansamblul votanților români. Timișorenii, ca și ceilalți oameni ce au ieșit pe străzi în marile orașe, nu au primit nimic de la nimeni. Sunt drepturi pe care noi ni le-am luat singuri – cu preț scump. O bandă de penali nu le pot restrânge cum vor ei. După mine, acesta e mesajul esențial pe care ar trebui să-l transmită aniversarea a 30 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989”.

Lect. Lucian Vasile Szabo, care este și autor al mai multor cărți ce tratează subiectul Revoluției, a spus despre cursul ce va debuta în 14 martie:

„Cursul are o dimensiune pragmatică și una simbolică – pragmatică, în sensul că se adresează studenților, cărora le va oferi informații despre ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 la Timișoara, și după, dar și simbolică, însemnând ideea, promovată de conducerea UVT, de a implica Universitatea prin specialiștii ei în problemele concrete ale Timișoarei. În acest sens, cursul promovează dezbaterea temelor importante ale Revoluției. Cursul va avea o parte de prelegere, o parte de dezbatere cu invitații de la fiecare întâlnire, dar și o sesiune de întrebări și răspunsuri. Invitații vor fi din rândul specialiștilor și teoreticienilor, dar și din al participanților la Revoluție”.

L-am întrebat pe prof. Marcel Tolcea cum se predă, azi, despre Revoluție, la liceu, și cum se vorbește despre ea, în oraș.

„Nu cred că se predă. Există un manual de istorie a Timișoarei, dar nu cu Revoluția – doar unele manuale au câte un capitol.

Cred că foarte puțin se știe, dar timișorenii știu puțin, noi știm din ce în ce mai puțin pentru că e și un reflex de apărare, ce s-a întâmplat în Revoluție a implicat și Miliția, și Securitatea, și Armata, și oamenii încă se tem să spună lucrurilor pe nume. Cred că e important să nu ne aducem aminte de Relvoluție doar în decembrie, ci să o facem în fiecare săptămână, cum se va face în cadrul acestui curs”.

Despre cum a fost atunci, aici (și puțin înainte, și puțin în jurul nostru). Ca să știm o idee mai bine, cine suntem, și, poate, să realizăm cum am fi fost dacă, atunci, în decembrie 1989, Timișoara ar fi tăcut.

Ramona Băluțescu

This post was written by:

- who has written 4287 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Needucați, indolenți sau complici? Cum ar trebui să ne raportăm la PSD-iști?

Nu toți sunt condamnați pentru fraudă electorală, nu toți merg la vânătoare cu Țiriac, nu toți înjură ziariști sau debiteză obscenități în fața femeilor. Nu toți se laudă că au mitraliere acasă, nu toți vin la muncă cu mașini de zeci de mii de euro, nu toți truchează licitații. Alături de ei, într-o țesătură fină, sunt vârstnici vulnerabili și copii neștiutori, tineri plini de elan și medici cu halate rupte în coate pe băncile universităților. Exact cum militanții Statului Islamic își făceau „cuiburi” în școli și grădinițe ca să nu îi poată găsi rachetele inamice fără a face victime nevinovate. Cum poți tu, univeresitar cu lucrări științifice de valoare să nu vezi că Daea sau Dăncilă sunt, după toate defenițiile, analfabeți funcționali? Asta este meritocrația în care îți dorești să trăiască copiii tăi? Cum poți să nu vezi clar că legile justiției sunt modificate ca să servească unui om sau unui grup de oameni? Și nu o lege, ci mai multe legi, cu același target? Cum poți să te mulțumești cu 60 de km de autostradă pe an? Și dacă continui să faci parte din așa ceva, cum ar trebui eu și ceilalți care vrem să trăim într-o țară condusă de oameni competenți, cu legi care să îi bage pe cei care fură în pușcărie și în fața cărora să fim toți egali și cu drumuri decente pe care să putem circula, cum ar trebui să ne raportăm la tine?

Citește mai mult