Categorized | Opinie/Pamflet

De ce Papa Francisc NU trebuie sa vină în România

Niște „unii” vor face, la sfârșitul săptămânii, o manifestație cum că Papa Francisc nu e cazul să vină în România. Într-un anume foarte aparte fel, sunt de acord cu ei. Să vă explic.

Suntem o țară de ortodocși, o mare, aș putea spune, în care se îneacă o mână de catolici. De ce să aibă ei dreptul să fie vizitați de cel mai de sus părinte al lor, când sunt așa de puțini? Și da, în România, principiul proporționalității contează. Am văzut eu însămi situații când, spre exemplu, în sala de judecată, pentru o anumită clădire a greco-catolicilor, și care acum e a „fraților” ortodocși, judecătoarea a întrebat, pentru a decide (sau nu) restituirea: „câți sunteți”? Pentru că nu contează dreptul celui care există, ci al celui care e… „mulți”.

Ortodocșii sunt respirația firească a acestei țări. Dacă ești român, un bun român, ești ortodox. Am învățat asta la recensământul trecut, când, întrebând de religie, mi s-a răspuns: „ortodocși, ce să fim, doar v-am spus că suntem români” – ce mai conta că până și faptul că notam chestiile pe care mi le spuneau oamenii ăia, la foaie, folosind caractere latine, venea din faptul că niște băieți, la 1700, au decis unirea unora din Transilvania cu Roma. Ca să vină de acolo lumină.

Papa Francisc e eretic. Ceea ce face pătrunderea sa – chiar străpungere, aș putea zice – extrem de periculoasă pe un aeroport din țară. A mai fost unul, Mihai, care a încercat chestia asta, pretextând tot niște motive suspecte, ca dragostea de oameni – care a încercat să facă același lucru, dar a fost trimis, vigilent, înapoi. De –se pare – același gen de conducere statală.

Grijă! Un eretic ce ar fi lăsat să bântuie pe aici după voia lui ar putea da un exemplu extrem de rău, cam ca un cuplu de homosexuali ce se țin de mână în plin soare – duce la o aproape sigură smintire a minții copiilor, și eventual a răpirii lor, și a transformării lor în catolici. Deși una cu cealaltă, din exemple, aparent nu merg. Ba merg, spune Papa Francisc. Suntem oameni, și cei cu altă credință, și cei fără credință, și homosexualii, și toți. Groaznic, nu? Atât de diferit de discursul ortodoxesc!

Nu că un catolic în plus, indiferent de denominație, ne-ar deranja profund, dar un ortodox mai puțin e un ortodox care nu plătește cultul, botezurile și înmormântările, stropirile ritualice din ianuarie și daniile (cred că vorba asta vine de la Daniel) pentru Catedrala Mântuirii Neamului – pentru că, desigur, doar românii ortodocși se vor mântui. Pe ceilalți dă-i dracului, nu sunt din barca noastră.

Că despre Athenagoras I și Papa Paul VI, cu faza cu ridicarea anatemelor, n-a auzit popa orto de la țară, pus pe căpătuială și strâns cu ușa să dea „dreptul” mai marilor săi, și care i-a spus unei fete din Vâlcea că o să-i dezgroape bunicul greco-catolic din cimitir, că nu e ortodox, și permisiunea de îngropare o primise familia pentu un „catolic”, nu pentu un greco-catolic.

Iar dacă – nu de la protopop, să nu cer prea mult, dar de la episcop în sus – s-a auzit totuși de Athenagoras cela, dă-l dracului și pe el, dacă nu-ți convine, era cu ecumeniștii, deci „nu bun”, mai buni sunt duhovnicii orodoxiei talibane. Cu amendamentul că episcopelul ce a făcut școli pe la Roma, sau în alte locuri papistașe din Italia, și i-a convenit, știe să scoată cartea ecumenismului, pe care scuipă acum de zor, exact atunci când este nevoie de biserici catolice sau reformate, în vest, pentru căpșunari și pentru cei de dinaintea lor, care încă n-au făcut pasul de a se lepăda de ortodoxie.

Papa Francisc a cerut iertare victimelor abuzurilor preoților săi moșteniți, a oferit casă și masă refugiaților, a spălat picioarele, în Joia Mare, pușcăriașilor și chiar femeilor. În ritmul ăsta, va ajunge să le dea și bani celor năpăstuiți, și ce biserică e aia, care dă, și nu ia? O rușine!

Oricum, Papa Francisc are un program așa de dubios, în România, încât e dubitabil de vine pentru catolicii săi, cu ai căror capi nu schimbă mai mult decât un surâs, între elicoptere, sau pentru a pune țara la cale cu aspida de Daniel. Care, pentru talibani, e mult-prea-ecumenic, pentru oamenii normali e doar un ticălos de duzină. Ca să ce? Baletul tematic de mimat ecumenismul orto, pentru viitorii ani? Pravila neagră de stat departe față de celelalte culte, de după judecata lui Corneanu?

Și să nu uităm: vrea să meargă și la Blaj, adică la struțo-cămila aia de greco-catolici, care se pare că totuși există, și să le dea nas, deși ce nu distruseră comuniștii se distugea acum, în interior, prin superficialitatea și ipocrizia capilor lor noi.

Papa Francisc NU trebuie să vină în România. Ęste un reprezentant al decenței, al carității eclesiale, al comunicării, al inovației. Acestea sunt păcate capitale, ce pot schimba gustul oamenilor spre mai bine, și da nădejde celor ce năzuiau deja la mai bine, la mai curat. Ceea ce nu e de dorit. Venirea lui aici ar fi ca aceea a unui marțian cu tehnologie avansată printre niște canibali ce riscă să-l mănânce. Și, după aia, mai trebuie să-l plătim și ca bun…

(Foto: R.B., Vatican, 9 sept 2015 – Timișoara, 19 mai 2019)

Ramona Băluțescu

This post was written by:

- who has written 4374 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Iranul, butoiul cu pulbere al Orientului!

Modul de acțiune al Iranului pare a fi copiat după cel rusesc. Deși știau clar că au încălcat legea încercând să livreze petrol unui stat care se afla în embargou, au reacționat violent sechestrând o navă britanică și punând în pericol întreaga securitate a strâmtorii Ormuz pe unde tranzitează o treime din petrolul transportat pe cale maritimă în toată lumea. Atacul cu drone s-a făcut prin intermediari, neasumat, la fel cum a făcut Putin când a anexat Crimeea, utilizând militari „anonimi” fără însemnele țării. Retorica internațională a ministrului Iranian de externe, Mohammad Javad Zarif, și a președintelui Hassan Rouhani pare a fi copiată după cea utilizată de Vladimir Putin și Sergey Lavrov.

Citește mai mult