Categorized | Actualitate, Religie/Culte

Talibanii ortodocși bihoreni pot cere și caterisirea papei. Și nu doar.

Un individ, fost preot ortodox de sub jurisdicția episcopului Sofronie Drincec, din Oradea, are niște probleme cu episcopul său (bine, toți avem…) și decide ca, pentru că vlădica a semnat rezoluția Sinodului din Creta (iunie 2016), nu-l mai pomenește în biserică, șeful îl caterisește, mireanul (și ai lui) stă cu ochii pe episcop și… un grup de oameni găsesc să-i ceară îndepărtarea pe motiv că… a participat pios la o slujbă greco-catolică și s-a rugat cu ei. Și, de aici, iar, scandal…

Sigur, am putea să ne mulțumim a râde una bună, ca de fiecare dată când ortodocșii fac concurs de talibăneală, și încearcă să-și scoată ochii unii altora pe motive tot mai absurde. Dar cum, fie și într-o mare de aberații, există reguli după care se întâmplă mareele, este doar o chestiune de logică să îi ajutăm pe cei interesați de acest scandal să sesizeze punctele nu doar amuzante ci și degrabă aducătoare de fault la regulile proprii ale „dreptei-credințe”, și la mai marii, alții decât Drincec, ai stabilimentului.

Să vedem, pentru început, din ce s-au luat beligeranții. În 8 septembrie se împlineau 25 de ani de când episcopii greco-catolici Alexandru Mesian și Virgil Bercea au fost sfințiți episcopi.  La Oradea, povestea asta s-a sărbătorit drapată în mimata modestie a ierarhului Bercea, care i-a adus, teoretic, în față și pe preoții care aniversau 25 de ani de la hirotonire. A venit nunțiul papal, au mai apărut câțiva invitați, a răspuns invitației, din nebănuite porniri interioare, și episcopul Drincec. S-au întâmplat cele care se întâmplă de obicei, și au rămas și înregistrate, pentru posteritate.

Fostul preot Cosmin Tripon, deja la cuțite cu Drincec, are nevoie cu disperare de ceva cu care să-i dea la glezne lui Drincec. Și apare un text. Înduioșindu-ne că, din mia de păcate pe care le are episcopul, nu se găsește ceva mai eficient (îi recomandăm să pună mâna pe câteva înregistrări ale unor întâlniri de taină, mai puțin ortodoxești, desfășurate la Mănăstirea Izbuc, spre exemplu) iar Drincec e acuzat de… Dar să vedem comunicatul, așa cum l-am găsit pe bihon.ro.

„În ziua de mare praznic al Bisericii Ortodoxe Române, Nașterea Maicii Domnului, prima mare sărbătoare din anul nou bisericesc ortodox, episcopul Sofronie, în loc să participe la Sfânta Liturghie ortodoxă în Episcopia Ortodoxă a Oradiei și să învețe poporul dreapta credință, așa cum îl obligă sfintele canoane, a participat la serviciul religios organizat de cultul eretic greco-catolic la Catedrala «Sfântul Nicolae» din Oradea, unde a sărbătorit 25 de ani de «slujire arhierească» a pseudoepiscopului greco-catolic Virgil Bercea, cel alături de care a săvârșit Aghiazma Mare în ianuarie 2008. La greco-catolici, episcopul Sofronie a stat în «biserică» ca orice mirean, însă, din înregistrarea pusă la dispoziție de greco-catolici, se vede că participă la momentele «liturgice», ascultând pios și însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci la momentele la care se face acest lucru de obicei în bisericile ortodoxe. Prin urmare, deși nu a slujit efectiv cu ereticii uniați și cu papistașii prezenți, s-a rugat împreună cu aceștia, lucru pe care sfintele canoane îl interzic sub aceeași pedeapsă a caterisirii. La acea manifestare religioasă, greco-catolicii au expus pretinsele «moaște» ale «episcopilor» «martiri» «beatificați» de către papa Francisc cu prilejul vizitei sale prozelite din România, din mai-iunie anul curent. Prin prezența preasfinției sale în acel locaș de cult cu prilejul prezentării acelor »moaște», în contextul festiv în care s-a desfășurat evenimentul, prin ascultarea «rugăciunii» dedicate acestora, episcopul Sofronie a girat înșelarea greco-catolică prin care acei pseudoepiscopi sunt considerați «sfinți mărturisitori». Dat fiind că prezența preasfinției sale a fost deplin conștientă, că probabil știa dinainte că acele relicve vor fi aduse spre închinare, sau măcar a putut observa la acel moment, considerăm că episcopul Sofronie a căzut sub anatema canonului 34 Laodiceea, care dispune că sunt sub anatema cei care, «cu dispoziție sufletească», cum interpretează canonistul arhid. Ioan N. Floca[1], cinstesc minciunomartirii ereticilor. Cel mai grav însă este faptul că în timpul acelei «liturghii» greco-catolice preasfințitul Sofronie a fost pomenit de trei ori alături de papa Francisc și de minciunoepiscopii greco-catolici, fiind numit «episcopul nostru, preasfințitul Sofronie»” – text semnat de Adrian-Vasile Blaj, Bianca-Delia Blaj, Radu-Ioan Găvruța, Călin Mihai Sabău și Cristian-Mihai Boldi.

Cine sunt acești oameni? I-am bănuit că sunt în ASTRADROM, din cauza suprapunerii mesajului și al locului. Nu i-am cercetat pe toți. A ajuns că Radu Găvruța, din Beiuș și el, e teolog ortodox, cu multe postări pe Fb legat de decapitarea (metaforic vorbind – să ne înțelegem) lui Drincec. Tot pe pagina lui Găvruța apar și reclame la Soberom, din Delani, firmă care, ni se spune în cască, a decartat puternic pentru biserica lui Tripon, din Beiuș, înainte ca acesta să se retragă în Delani, lângă Beiuș. Ce e drept, am sunat și la numerele oferite pentru ASTRADROM, care a mai cerut mazilirea lui Drincec, în timp, numere ce apăreau la materialul lor despre Sinodul din Creta. La primul număr, cel pentru Oradea, mi-a răspuns o bunicuță ce a spus că nu cunoaște numele semnatarilor, iar la cel din Beiuș, asociat, pe net, cu… gentuțe croșetate… am constatat că era blocat pentru primirea apelurilor.

Așadar, ASTRADROMiști sau ne-ASTRADROMiști, semnatarii au legătură cu Tripon. Care a decis, cu voie de la duhovnicul lui, cum spune, să nu-l mai pomenească pe Drincec pentru că a semnat rezoluția respectivă în Creta. Doar că e măcar dătător de zâmbet larg faptul că Tripon, supărat pe treaba cu Creta și, ulterior, pe caterisire, își cere des-caterisirea mitropolitului Streza (ceea ce, ierarhic, e firesc), adică unui alt semnatar al rezoluției din Creta.

Iar povestea cu Drincec, care a murmurat pios în catedrala greco-catolică orădeană (rugăciuni sau textul de la Mambo nr. 5, că putea fi orice), va ajunge, dacă dorința semnatarilor va găsi o portiță pentru asta, la patriarhul Ciobotea, care… ați ghicit… este un alt semnatar al poveștii din Creta.

Și care, să nu uităm, a fost ales patriarh jucând cartea ecumenismului. Dar care a acceptat judecarea lui Corneanu, în 2008, ca prea-ecumenic, și a făcut să apară „Pravila Neagră”, cum că ortodocșii nu mai pot face nici un gest liturgic cu nimeni, ca un anti-ecumenist convins.

Că patriarhul Ciobotea își schimbă poziția în funcție de cum bate vântul și de ce are de câștigat sau de pierdut, nu este o taină pentru nimeni. Mizează talibanii bihoreni să-l prindă pe Arhitectul alb într-o zi în care are ceva de plătit, și să le bage cererile în seamă? Se poate. Dar e bine să nu se ignore nici alte fapte, de luat la pachet cu tărășenia aceasta.

Nu e un secret că mitropolitul din Sibiu, Laurențiu Streza, de care ține ierarhul orădean, nu îl iubește extrem de tare pe acesta din urmă (iar explicații, precum și dovezi, sunt multe). Dar nici nu are interes să se întoarcă împotriva bisericii sale și să amplifice o tâmpenie, câtă vreme îl lasă pe Drincec să umble în lume cu păcate mult mai mari, de care are cunoștință. Așadar, ar fi o surpriză colosală ca Sibiul să ofere o anchetă pe o asemenea speță.

Pentru a obține un punct de vedere din Sibiu, am sunat la vreo 20 de telefoane care apar pe pagina mitropoliei, cele mai multe nefiind numere alocate. La interioarele telefoanelor fixe sau nu a răspuns nimeni sau erau tot fantezii telecomunicative – adică nu existau. Abia într-un târziu arhimandritul Ioachim Tomoiagă, vicar eparhial, a fost amabil și am schimbat câteva cuvinte. Iată ce a declarat, pe speța noastră: „Nu s-a înregistrat, la Arhiepiscopie sau Mitropolie, un astfel de document, Prea Sfințitul părinte Sofronie nu a făcut un act împotriva vreunor canoane sau reguli BOR, a făcut un act de normalitate, a participat, a asistat la un eveniment – e diferență între a sluji și a participa. Prezența nu e împotriva canoanelor ortodoxe. A făcut un act de respect față de invitația Bisericii Greco-Catolice”.

Desigur, doar ca să nu-mi ies din uzul jurnalistic, am sunat și la episcopul Drincec, pentru un punct de vedere. Era sigur că nu va răspunde. Nu a răspuns.

Cum se poate spune că Drincec a fost prins în plasa lui Bercea pentru plata unor socoteli mai vechi, prin pomenirea în biserică și prin filmare, era firesc să vină un punct de vedere și din partea greco-catolicilor. Atâta doar că astfel de supoziții ar putea face doar cei din afara problemei – de nenumărate ori ierarhul greco-catolic m-a certat când am arătat din mizeriile făcute de colegul lui ortodox. Fără drept de veto, însă.

Iată răspunsul oferit de vicarul general al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, Mihai Vătămănelu, legat de hârâielile de presă la care s-a ajuns:

„Eparhia Greco-Catolică de Oradea a avut o aniversare la care la care a invitat prieteni, colaboratori și oficialități ale locului, așa cum este firesc în astfel de momente.

Ne-a bucurat că Prea Sfinția Sa Sofronie a răspuns invitației episcopului nostru, Prea Sfinția Sa Virgil Bercea, și a fost alături de noi.  Ne întristează că există persoane care văd în acest lucru un motiv de dezbinare. Cunoaștem noile reguli ale BOR, le respectăm, și nu am îndemnat pe nimeni, niciodată, să le încalce, atâta cât vor exista ele.  Nici Prea Sfinția Sa Sofronie nu le-a încălcat, așa cum nici alți episcopi, arhiepiscopi, mitropoliți sau chiar patriarhul ortodox nu le încalcă, atunci când se află alături de confrații lor din alte culte, care se roagă. Reamintim că, în fiecare an, în ianuarie, există o săptămână de rugăciune a tuturor creștinilor, la care participă și ortodocșii, pe tot cuprinsul țării. Ei se roagă când le vine rândul, noi, la timpul nostru, și facem împreună un lucru plăcut Domnului. Care Domn este unul. Dacă fiecare respirație ne va fi contabilizată pentru a se găsi neapărat ceva rău, împotriva cuiva, aceasta nu va duce la a ne iubi frățește între noi, precum ar fi ideal, ceea ce nu este creștinește, ci dimpotrivă”.

Atât ortodocșii din Sibiu precum și greco-catolicii din Oradea dovedesc o poziție decentă față de presupusul incident. Care numai incident nu a fost. Dar care a fost luat, hiperbolizat și folosit pentru a se încerca o reabilitare a lui Tripon și șicanarea lui Drincec.

O spun iar, pentru cei mai săraci cu duhul, și care nu înțeleg o comunicare ce trece de binomul subiect-predicat: nu îl apăr pe Drincec. Spun doar că omul are ț-șpe alte tinichele de coadă, pentru care poate fi persiflat sau chiar anchetat. Dar nu asta. Că și-a făcut cruce într-o biserică greco-catolică. Și să amintim talibanilor de ce.

Da, în 2008 s-a dat regula aceea ortodoxească, ce propulsează România muuuult în spate, în ce privește credința, cum că ortodocșii nu mai au voie să facă nimic cu cei de alte culte – să îngroape morți, să se roage, să… nimic. Cu toate astea, unde sunt marginile unui gest liturgic este, încă, discutabil, uneori cei care discută ajungând la un penibil păstos. Ce e valabil azi, nu e și mâine, ce e aplicabil unuia, nu e și altuia – deh, ca la ortodocși.

Să citez dintr-un articol tot de pe Oradea Press, din 25 mai 2018: „În acest deceniu paradoxal, Dr. Daniel Crecan, preot ortodox avându-l ca ierarh pe Lucian Mic, deci în Banat, este depus, după ce episcopul cere, în fapt, caterisirea sa, pentru că, la o Liturghie, are un preot catolic în altar. Care n-a slujit cu el. După o jumătate de an, episcopul Mic revine asupra deciziei sale. (Poate e de menționat că lui Crecan nu i-a scris nimeni altcineva doctoratul). Duminica trecută, după întâlnirea de la Universitate, cu nunțiul papal, deci după discuția publică în care am pomenit și de cei 10 ani trecuți de la împărtășania mitropolitului Corneanu (iar de față au fost și mulți preoți ortodocși, cu funcții în Mitropolie), mitropolitul ortodox actual al Banatului, Ioan Selejan, în drum spre o biserică ortodoxă din județ, face un ocol și intră într-o biserică greco-catolică, în timpul Liturghiei. Mai mult, el intră în altar, în timpul ecteniei mari. Capitalul de imagine pe care și-l servește nu rămâne în patrimoniu propriu – monedă pe care s-o joace după bunul plac, în concurența cu imaginea mitropolitului de dinaintea sa, pentru că se află de descinderea sa, existând mai mulți martori. Ierarhul Lucian Mic are telefonul închis, atunci când este sunat pentru a se vedea dacă va cere și caterisirea mitropolitului Selejan, care, acum, este superiorul lui.”

Așadar, Crecan are un preot catolic în altar, este cât pe ce să fie caterisit. Selejan, ditamai mitropolit, intră în altarul Bisericii Greco-Catolice din Pădureni, Timiș, în timpul Liturghiei, și e absolut ok. Drincec își face cruce într-o biserică, alta decât ortodoxă, și trebuie caterisit. Va trebui să-mi aduc aminte să-l întreb pe preotul din Pădureni de Selejan și-a făcut altceva decât cruce, acolo – steaua lui David, sau ceva…

Cât despre Sinodul din Creta, Patriarhia, adică locul de unde Tripon cere acceptarea faptului că-ți poți băga piciorul în propriul ierarh și în regulile de pomenire a lui, condusă, cum spuneam, de un alt semnatar al rezoluției din Creta, precum și Mitropolia Ardealului, de unde așteaptă ultimii revoltați (cronologic) mătrășirea lui Drincec, a dat, când cu altă tură de scandal legat de Sinodul din Creta, un comunicat, din care cităm un fragment:

„Într-o vreme în care Biserica Ortodoxă este atacată de multe forţe exterioare văzute şi nevăzute ale fenomenului secularizării, aceşti răzvrătiți din Biserică, sub pretextul că apără Ortodoxia, tulbură din interior pacea şi unitatea Bisericii, deoarece nu sunt călăuziţi de Duhul lui Hristos.

Totuşi, în marea lor majoritate, clerul, monahii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române păstrează pacea şi unitatea Bisericii lui Hristos şi cunosc adevărul că Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfânta, Sobornicească şi Apostolească a lui Hristos, iar bisericile sau confesiunile eterodoxe (neortodoxe) s-au despărţit de Ortodoxie pentru că s-au îndepărtat de la credinţa ortodoxă care este baza unităţii Bisericii. Iar pentru că Domnul Iisus Hristos S-a rugat Tatălui din ceruri ca ucenicii Lui şi toţi cei care cred în El să fie una (cf. Ioan 17, 21), adică să păstreze unitatea Bisericii pe baza credinţei adevărate, Biserica Ortodoxă nu promovează ura confesională sau „războiul religios”, ci „credinţa care este lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6), mărturisind Ortodoxia cu smerenie şi cu pace în suflet.”

Ah, și încă ceva, pentru „groupies” lui Trifon: băieți (că muierile trebuie să tacă în biserică, parcă, deși văd că semnează cot la cot cu voi), dacă vreți o acțiune mișto, și cu tot atâtea șanse de izbândă, cereți și caterisirea papei. Vedeți că s-a rugat cu Ciobotea. A dat din buze – precis există filmări. Pe interior sau pe exterior – nu știu, dar așa a spus.

 

Vă dau și confirmarea, dintr-un interviu, tot de pe Oradea Press, din august 2019, cu episcopul romano-catolic de Timișoara, Jósef Csaba Pál:

„ – După aceea, eu am văzut că, dacă poporul merge înainte în această – pot să spun – prietenie, iubire reciprocă, atunci și capii mari vor reuși să aducă decizii care vor fi acceptate de popor, și decizii mai bune. Desigur că dacă nu putem avea sacramentele în comun, nu putem avea nici sacramentalii în comun, nu putem să ne rugăm, în anumite privințe, împreună, însă Sfântul Părinte a găsit această soluție, cum am auzit înainte…

– …da, că eu „m-am rugat în sinea mea”…

– da, „rugat în sinea mea”. Această bunăvoință trebuie să o învățăm. Oricum, cât ne-am ruga noi împreună? Poate că o dată pe lună ne-am ruga o oră împreună, sau, nu știu, în fiecare spăptămână o oră, dar noi tot restul timpului putem să ne iubim, putem să ne ajutăm, putem să ne apreciem, putem sublinia partea pozitivă a celuilalt, cum ne place și nouă, ca oamenii să nu vorbească de rău de noi, ci să vadă și partea pozitivă, și, pentru că mulți văd partea negativă, eu simt că eu sunt chemat de Dumnezeu ca eu să caut lucrarea lui Dumnezeu. Cu lucrarea diavolului vede orice om. Dar eu să văd ce a făcut Dumnezeu, și acei pași vreau să-i sărbătoresc în sinea mea, sau cu ceilalți, cu poporul.”

Așadar, cereți și caterisirea papei. Atâta doar că, ethnic, avem o mica problemă: Tripon vrea o semnătură de la Ciobotea, o des-caterisire. Și dacă, mai „catolici decât papa” fiind, vreți caterisirea a tot ce s-a rugat împreună cu „ceilalți”, va trebui să-l caterisiți și pe Arhitect. Și atunci cine fras vă mai semnează hârtia?…

Ramona Băluțescu

This post was written by:

- who has written 4373 posts on Presa Oradea.


Contact the author

Leave a Reply

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

Iranul, butoiul cu pulbere al Orientului!

Modul de acțiune al Iranului pare a fi copiat după cel rusesc. Deși știau clar că au încălcat legea încercând să livreze petrol unui stat care se afla în embargou, au reacționat violent sechestrând o navă britanică și punând în pericol întreaga securitate a strâmtorii Ormuz pe unde tranzitează o treime din petrolul transportat pe cale maritimă în toată lumea. Atacul cu drone s-a făcut prin intermediari, neasumat, la fel cum a făcut Putin când a anexat Crimeea, utilizând militari „anonimi” fără însemnele țării. Retorica internațională a ministrului Iranian de externe, Mohammad Javad Zarif, și a președintelui Hassan Rouhani pare a fi copiată după cea utilizată de Vladimir Putin și Sergey Lavrov.

Citește mai mult