Search Results | 'corneanu'

Legenda fariseilor, despre Corneanu, se oprește aici

300567. Este un cod pentru o bucată de stradă din Timișoara. Strada Surorile Martir Caceu. Margareta și Silvia-Mariana Caceu. Am găsit din multele scrise până acum că ele sunt dintre cei omorâți lângă Catedrala Ortodoxă, în 17 decembrie 1989. Mă întreb de se mai sinchisește cineva de vinovați. N-o să ajut prea mult, acum, legat de cei vinovați. Mă interesează, însă, a arăta iar nevinovăția unuia dintre cei care au fost acuzați. E vorba despre mitropolitul Nicolae Corneanu. S-a creat legenda că el ar fi ordonat închiderea ușilor Catedralei și, astfel, cei ce n-au putut să se refugieze au fost împușcați. El a spus mereu, de a fost întrebat, că nu era atunci în țară. Doar că puțini l-au crezut. Revin cu o dovadă clară, azi.

Mulți timișoreni au mârâit, după Revoluție, când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele Continue Reading

Posted in Religie/CulteComments (1)

Lansare de carte la Librăria Gutenberg. În memoria fostului mitropolit al Banatului, Nicolae Corneanu

Librăria Gutenberg din Oradea a găzduit joi, 26 februarie, de la ora 17.00, o seară dedicată fostului mitropolit al Banatului, Nicolae Corneanu. Cu această ocazie a fost lansată şi cartea Ramonei Băluţescu – „Cazul Corneanu”, Banatul lui, Ecumenism ratat? Deşi evenimentul a fost dedicat unei feţe bisericeşti ortodoxe, printre cei prezenţi s-au numărat episcopul romano-catolic Böcskei László şi cel greco-catolic Virgil Bercea.

Lucrarea adună mai multe articole de presă, scrise pe portalul Oradea Press Continue Reading

Posted in Religie/CulteComments (0)

„Lecția Corneanu” sau „Cazul Corneanu”?

A murit un om bun. Nu contează că era mitropolit, că era preot că era altele. A murit un om bun. Și ăștia sunt puțini. Tragem linia și vedem – ce am învățat noi de la părintele Corneanu?

„Ce face rău un om trăiește încă și după ce-a murit. Ades se-ngroapă binele cu el”. Din Iulius Cezar, de Shakespeare. Continue Reading

Posted in Religie/CulteComments (2)

Despre ultimul vis în germană din acel sat

Visele sunt locuri importante. Locuri unde îți poți crește pădurea ta, în care nu intră nimeni cu drujba. În care poți ține capul ridicat, de unde, poate, în viața de toate zilele te-ai obișnuit cu el plecat. În care ai iar organele pierdute, și vezi iar, sau alergi iar, sau înoți. În care te simți pe tine însuți aproape de fericire, și te auzi cântând. Într-o limbă care aproape a murit. În cazul ăsta, germana.

O privesc, în biserica aceea de sat bogat și tihnit, cât o catedrală mai mică. Penultima/ultima din specia lor. Continue Reading

Posted in ReportajComments (0)

10 ani de la o mult-prea-celebră împărtășanie

„Este o întâmplare a ființei mele”. Este o întâmplare a ființei altor câtorva persoane, care mai sunt sau nu mai sunt. Este o întâmplare care a schimbat reguli. Și vieți. Și lucrări ale sufletului. Au trecut 10 ani de atunci. Un gest simplu, ca o respirație, a primit nimb de furtună. Sunt 10 ani de când un preot ducea un potir la buze. Și se împărtășea cu Isus al lui. Pentru că, la scurt timp după, s-a arătat că există mai mulți Isuși…

Credincioasă nu m-a făcut. M-a învățat, doar, să privesc credința altora. Și să văd lumina sau fariseismul lor. Continue Reading

Posted in Religie/CulteComments (0)

Despre dreptul de a nu sărbători Unirea, și despre istoria roz. Cu Lucian Boia

Suntem într-un an în care mai toată lumea vorbește despre Unirea românilor, aflată la 100 de ani. A devenit o obligație să-ți duci mâna la piept când auzi imnul, și să ai și un rând despre pomenitul centenar, în speech, atunci când faci ceva, orice – academic, instituțional – oricum. Dar, de prea puține ori românii își pun întrebări, deși tema merită. Oare așa trebuia să se facă unirea asta? Oare mai e uzual statul național? Oare autonomia regiunilor distruge o țară? Am discutat despre aceste lucruri, și nu numai, cu istoricul Lucian Boia.

La sfârșitul lui martie, istoricul a ținut o conferință, „100 de ani de la Unirea românilor din 1918. Continue Reading

Posted in Reportaj, NaţionalComments (0)

Aniversăm. Comemorăm. Constatăm. Doomsday Clock-ul ecumenismului.

Lăsați, nu mai dați goagăl, vă spun eu ce e Doomsday Clock-ul ăla. E ceasul simbolic al unor minți luminate de la Universitatea Chicago, care, din 1947, ne arată cât de aproape suntem, ca umanitate, de a sări de tot în aer. El e setat, de anul trecut, la două minute și jumătate de miezul nopții. De negrul absolut. Ar trebui să existe și un ceas al ecumenismului din România. Pentru că, acum, în ianuarie 2018, avem niște discuții de bifat, legat de minutele de dinainte de negru, care au mai rămas, și de ticăitul firav din ultimii 10 ani.

Ah, și ecumenismul e idea aia faină, și de cele mai multe ori doar teoretică, unde Bisericile creștine se respectă între ele Continue Reading

Posted in Religie/CulteComments (0)

Despre intrarea împreună pe ușa evreilor timișoreni

Îmi aduc aminte de pâinea primită în vecini, în copilărie, cu Rosh Hashanah acesta. Nu de la a avea și a nu avea, ci de la cât de bună era bucățica de pâine „de la alții”, pe care o ronțăiam nu de foame ci de poftă, alături de ceilalți copii, pentru că nimic nu era mai bun decât lucrul primit, în care celălalt se punea întrucâtva, ca să trăiască prin tine, și tu prin el, încă puțin.

Așa e și acum, aceeași senzație – Noul An evreiesc, la care am ajuns, Continue Reading

Posted in ReportajComments (0)

Manual despre trădare – din capătul celălalt

Nu știu câți drepți trebuie să fie într-o cetate, ca ea să nu fie distrusă. Dar cred cu tărie că dacă 100 de tineri istorici, 10 sau măcar doi – trei vor găsi o sursă potrivită de informare în volumul doctorului în istorie Sergiu Soica, „Cardinalul Alexandru Todea în dosarele Securitîții”, toată zdroaba lui a avut un rost.

Chiar dacă volumul nu a fost menit a pune pe masă concluzii gata mestecate Continue Reading

Posted in Religie/CulteComments (0)

Cum să iei de proști 200.000 de orădeni!

Un oraș de proști. Asta cred despre orădeni atât miticii de la Tarom cât și conducerea Aeroportului, incompetenți puși acolo pe un singur criteriu, carnetul de membru de partid! Un oraș de proști pe care poți să îi duci de nas distribuind presei un fake news pe care să-l rostogolească în ziarele lor și pe rețelele de socializare.
Aeroportul din Oradea este la un pas de a deveni un fânaț pe care să mai pască doar vitele și oile țăranilor din zonă. Din marea realizare a alianței UDMR-PSD-ALDE care conduce județul a mai rămas doar o rută de zbor spre București pe care cei de la Tarom au scumpit-o atât de tare încât nu va mai zbura nici dracu din Oradea. În acest context, cei vinovați, atât marionetele politice cât și cei care le-au pus acolo, în loc să explice cum s-a ajuns la situația de față și ce fac pentru a schimba lucrurile, trimit presei fake-news-uri în care se ceartă cu primarul Ilie Bolojan.

Citește mai mult