Archive | Religie/Culte

10 ani de la o mult-prea-celebră împărtășanie

„Este o întâmplare a ființei mele”. Este o întâmplare a ființei altor câtorva persoane, care mai sunt sau nu mai sunt. Este o întâmplare care a schimbat reguli. Și vieți. Și lucrări ale sufletului. Au trecut 10 ani de atunci. Un gest simplu, ca o respirație, a primit nimb de furtună. Sunt 10 ani de când un preot ducea un potir la buze. Și se împărtășea cu Isus al lui. Pentru că, la scurt timp după, s-a arătat că există mai mulți Isuși…

Credincioasă nu m-a făcut. M-a învățat, doar, să privesc credința altora. Și să văd lumina sau fariseismul lor. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Din banii strânși de la credincioși, 60 de nevoiași din Oradea vor primi câte o masă caldă pe zi

Cu sprijinul enoriașilor diecezei romano-catolice 60 de persoane nevoiașe vor primi o masă caldă pe zi la Cantina Socială a Asociației Caritas Catolica Oradea în perioada rece, timp de 4 luni. Asta înseamnă că asociația va hrăni de două ori mai mulți nevoiași pe timpul iernii.

Creșterea numărului beneficiarilor a fost posibilă prin tradiționala Colectă Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Aniversăm. Comemorăm. Constatăm. Doomsday Clock-ul ecumenismului.

Lăsați, nu mai dați goagăl, vă spun eu ce e Doomsday Clock-ul ăla. E ceasul simbolic al unor minți luminate de la Universitatea Chicago, care, din 1947, ne arată cât de aproape suntem, ca umanitate, de a sări de tot în aer. El e setat, de anul trecut, la două minute și jumătate de miezul nopții. De negrul absolut. Ar trebui să existe și un ceas al ecumenismului din România. Pentru că, acum, în ianuarie 2018, avem niște discuții de bifat, legat de minutele de dinainte de negru, care au mai rămas, și de ticăitul firav din ultimii 10 ani.

Ah, și ecumenismul e idea aia faină, și de cele mai multe ori doar teoretică, unde Bisericile creștine se respectă între ele Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Manual despre trădare – din capătul celălalt

Nu știu câți drepți trebuie să fie într-o cetate, ca ea să nu fie distrusă. Dar cred cu tărie că dacă 100 de tineri istorici, 10 sau măcar doi – trei vor găsi o sursă potrivită de informare în volumul doctorului în istorie Sergiu Soica, „Cardinalul Alexandru Todea în dosarele Securitîții”, toată zdroaba lui a avut un rost.

Chiar dacă volumul nu a fost menit a pune pe masă concluzii gata mestecate Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Când cerem reformaților să fie mai catolici decât Papa, în Oradea, dar nu știm cum

Una din parohiile reformate din Oradea a primit un cadou mai puțin plăcut, de Ziua Copilului: poștașul a adus un plic cu o somațție din partea Poliției Locale, care se lega de un banner comemorativ amplasat pe clădire. Sigur, e firesc ca, într-un oraș civilizat, să nu afișeze oricine orice, pe un monument istoric, așa cum este considerată clădirea Bisericii Reformate de pe Calvin nr. 1. dar de aici până a băga un anunț despre comemorarea a 500 de ani de la Reformă la „mesaj publicitar”, e mult. Iar oficialitățile orădene ar fi putut găsi o cale să nu se facă de râs, totuși.

Aceasta este somația primită de preotul paroh Herdean Gyongyi, Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Bikeri și sfinți, la Maria Radna

Mi-am spus mereu că „a ajuta”, pe oricine, orice, oricând, ar trebui să aibă rubrică distinctă în nomenclatorul de meserii. Deși, în România, facerea de bine e socotită pe același loc cu incestul iar cel care ajută e văzut ca fraierul satului. Dar uite că nemții au alte proverbe decât noi, și o altă înțelegere pentru felul în care viața ne împarte pe căprării neconvenționale. De aceea, zilele trecute, la Radna, județul Arad, ne-am întâlnit cu o trupă de bikeri din Germania, ocupați cu făcutul de bine, cărora li s-a dedicat o seară de rugăciune specială, ecumenică, la Bazilica Minoră Sf. Maria Radna.

Parcă nu pușcă treaba asta, cu o mănăstire și cu niște tipi pe care-i asociezi mai degrabă cu sintagma „Hell’s Angels”. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Despre regii de la început și despre puterea gențianei lui Ladislau

Ce se întâmplă atunci când două bucăți ale aceluiași întreg se reîntâlnesc? Depinde – în funcție de întreg, ajungem la Mitul Androginului, de Platon, la mama ce-și ține copilul în brațe întâia oară sau la frumosul nas al Fecioarei Maria, din Pieta de Michelangelo. Sau, ca în cazul Oradiei, în 14 mai, la un prilej de a rememora istoria locului, într-un alt mod de ani-lumină: ani de la canonizarea unui rege al începuturilor. Ladislau. La 825 de ani de când e sfânt.

Acuma, sigur, o groază de lucruri le gândim altfel, în zilele noastre, Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (2)

Purim 5777, sau despre atingere

Citeam cândva, într-o carte de horticultură, că plăntuțelor de violete de Parma le place să se atingă între ele. M-am gândit des la asta, la mijlocul lui martie, invitată la Purimul evreilor din Timişoara, Purimul 5777.

O frază din Talmud, atribuită unui rabin pe nume Rava, zice că Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Își dorește Biserica Greco Catolică un episcop condamnat pentru ucidere din culpă, în persoana lui Buboi Gabriel Vasile, rector la Pio Romeno?

Domnul Buboi Gabriel Vasile a fost hirotonit preot greco-catolic în august 2002, a fost trimis ca rector al Misiunii Greco-Catolice din Paris în septembrie 2008, apoi ca rector al Colegiului Pontifical Pio Romeno, din Roma, în februarie 2012. Pe lângă că acesta este un traiect bătătorit de ultimii episcopi ai Bisericii Greco-Catolice din România, Unită cu Roma (BRU), Buboi Gabriel chiar figurează pe lista scurtă a episcopabililor. Pe primul loc – spun mulți. Atâta doar că, teoretic, nu mai e preot din ianuarie 2009, de când numele lui poate fi scris în forma în care îl folosim de acum, cu numele de familie primul, așa cum cere uzanța la infractori – el fiind condamnat definitiv pentru ucidere din culpă. Practicul, însă, ne omoară, condamnarea sa fiind ascunsă. Până acum.

Avem dosarul 6394/2005 (140/221/2005), cu sentința penală (nr. 1508/2007), pronunțată de Judecătoria Deva. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (5)

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult