Archive | Reportaj

Bolnavi omorâți cu zile, la sanatoriul din Nucet!

Conform unui raport al unei organizații neguvernamentale la Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet, pacienții sunt ținuți sub cheie, tunși ca la carceră, trăiesc în camere întunecate, cu miros puternic de urină și le sunt luați banii. Concluzia? Cine ajunge la Nucet are șanse mai mari să moară decât să se trateze.

Cel mai important ospiciu din județul Bihor, unitate în care își duc zilele Read the full story

Posted in Sanatate, ReportajComments (0)

Copiii din casa unde concediile paternale se leagă ca țigara de la țigară

Drumul la Ineu (Bihor), nu a fost un safari pentru studierea, de sub clopotul de sticlă, a „altora”, ci o vizită pentru a cunoaște o altă variantă de „noi”. Aici, în grădinița și în casele romilor, e de văzut că nu suntem diferiți. Și de gândit împreună ce e de făcut să ne fie tuturor bine.

Câteva grădinițe din Bihor și Sălaj au ajuns să ofere o soluție pentru acest „bine”, apucându-l de jos, de la rădăcină. Read the full story

Posted in Social, ReportajComments (0)

Poate nu râdem la aceleași lucruri, dar zâmbim la fel

Dacă aș fi în lumea lor, aș putea fi bunică și m-aș pregăti să devin străbunică, la vârsta mea. În lumea asta a mea, încă nu am copil, pentru că au fost mereu școlile, scrisul, încă n-am bifat doctoratul – mereu e ceva. În lumea lor, au făcut, poate, patru clase, demult, și au uitat de multă vreme ce au învățat, descurcându-se fără scris, neavând probleme cu cititul – cu neștiutul lui, vreau să spun – cu rânduitul la venirea copiilor în funcție de carieră.

Dar sunt lumile noastre așa de diferite, totuși? Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Cum n-am murit a doua oară, în 4 martie 1977

Astăzi este ziua mea. Am atâtea zile de naștere, că aproape le-am pierdut șirul. E firesc, când ai o meserie în care mai există și risc. Au mai venit, în timp, Revoluție, războaie, boli. Dar azi e una din zilele mele de demult. Pentru că în 4 martie 1977 trebuia să mor a doua oară.

Nu, nu eram în București în ziua cutremurului, și nici nu am ajuns sub dărâmături. Eram în Arad Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Cu artiștii e o chestie ciudată: iau răul și îl transformă-n lumină pentru ceilalți!

Dacă Murivale s-ar duce, azi, la îngeri, să le împartă și înaripaților din bulgării lui de fericire, și-aceia nu l-ar mai lăsa să vină-napoi, mâine ar fi deja o coadă a lăudătorilor la el la atelier…

Dar este, încă, azi. Și vă spun de ce scriu rândurile astea, de acum. Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Radu Poklitaru – sau despre ochiul ce are dans la capătul lui

Îi bat în ochi, în ochiul lui drept, peste care-și coboară grijuliu o pleoapă, când vede că-mi duc mâna spre el. Simt că o să fie un fel de parolă a noastră, pe viitor. Abia apoi pleacă. E Radu Poklitaru, cunoscutul șef al unui balet din Kiev, și ne aflăm în fața Intrării Actorilor, a Operei din Timișoara, după un dialog în care presa și mișcarea scenică s-au întrepătruns util și bizar, cu rădăcini în viitor și trecut, cu fructe acum.

Sînt așa de nerăbdătoare să scriu despre Radu Poklitaru Read the full story

Posted in Cultură, ReportajComments (0)

Însemnări din casa ludăii

Această scriere nu este despre Zilele Ludăii, de acum o săptămână, din Serbia, ci despre Kikinda, locul care ne-a primit. Și care, doar pe lângă altele, multe altele, a făcut o treabă faină și din dovlecii pe care te urci să iscodești zarea, în Voivodina.

„N-o să vin cu clișeul de oameni primitori”, și d-astea. Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Impresii din cămara cu jucării. Cum se nasc carele de la Carnavalul Florilor

Munca din atelierul de la Debrecen, acolo unde se construiesc 11 din carele ce vor defila la Carnavalul Florilor pare una migăloasă dar, în realitate, este una relaxantă. Asta pentru că voluntarii, majoritatea tineri de liceu, găsesc în întălnirile din jurul coșurilor cu flori, un prilej numai bun de a evada, de a fugi de pe Facebook și a descoperi lumea reală din jurul lor.

Cu ochii în coşurile cu flori, se leagă prietenii, se râde Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Zânele bune nu-s ca la televizor. Dar există.

Uneori, primăvara începe ca un drug în gură. Un fel de bucurie planetară de la care ești exclus. Tu nu făceai altceva decât să te târăști de pe ieri pe azi, de acum spre următoarele cinci minute. Doar pentru că inerția a fost deja inventată. Și ai fost și tu inventat. Dar uite că vine și blestemata asta de primăvară, ce nu aduce altceva bun decât că e puțin mai cald. Pe tine nu te-a întrebat nimeni dacă te-ar bucura venirea ei. Pentru că tu nu ai drept de vot.

Nu era o metaforă asta cu dreptul de vot. Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

  • Editorial