Archive | Reportaj

Despre dreptul de a nu sărbători Unirea, și despre istoria roz. Cu Lucian Boia

Suntem într-un an în care mai toată lumea vorbește despre Unirea românilor, aflată la 100 de ani. A devenit o obligație să-ți duci mâna la piept când auzi imnul, și să ai și un rând despre pomenitul centenar, în speech, atunci când faci ceva, orice – academic, instituțional – oricum. Dar, de prea puține ori românii își pun întrebări, deși tema merită. Oare așa trebuia să se facă unirea asta? Oare mai e uzual statul național? Oare autonomia regiunilor distruge o țară? Am discutat despre aceste lucruri, și nu numai, cu istoricul Lucian Boia.

La sfârșitul lui martie, istoricul a ținut o conferință, „100 de ani de la Unirea românilor din 1918. Read the full story

Posted in Reportaj, NaţionalComments (0)

Filosoful de la Merito

…că, altceva, ce ar putea să fie unul care ia judecata copiilor, și o duce spre locuri mai altfel decât înainte, mai bune, mai luminate, decât un filosof?… Unul care se împotrivește epocii, demagogiei, ipocriziei, non-valorii, și-și pune elevii să-ți gândească detașarea de rău, să-și formeze ei înșiși un set de reguli ale binelui. Așadar, despre ce face frumos profesorul Doru Căstăian, din Galați, premiat în cadrul Proiectului Merito, de recunoaștere a excelenței în educație.

Aș putea spune „Căstăian, prietenul nostru”, deși ne desparte o țară, Read the full story

Posted in Educatie, ReportajComments (0)

Gânduri, la plecarea Regelui Mihai

Plecarea ultimă cea mare, a Regelui Mihai, a dat loc exprimării unor sentimente pe care le credeam uitate, la români. Credeam că oamenii nu au ochi pentru frumusețea, decența și profunzimea lucrurilor spuse de acest om. Dar romanii și-au amintit. Sau au învățat (fie ca modă a momentului, fie onest) câte ceva despre Rege. S-ar putea da doctorate în sociologie, legat de felul în care au trecut compatrioții noștri prin dispariția Regelui Mihai. Poate se vor și face, cândva.

Am cunoscut mulți monarhiști de conjunctură, în ani. Ei nu sunt decât Read the full story

Posted in ReportajComments (1)

Despre intrarea împreună pe ușa evreilor timișoreni

Îmi aduc aminte de pâinea primită în vecini, în copilărie, cu Rosh Hashanah acesta. Nu de la a avea și a nu avea, ci de la cât de bună era bucățica de pâine „de la alții”, pe care o ronțăiam nu de foame ci de poftă, alături de ceilalți copii, pentru că nimic nu era mai bun decât lucrul primit, în care celălalt se punea întrucâtva, ca să trăiască prin tine, și tu prin el, încă puțin.

Așa e și acum, aceeași senzație – Noul An evreiesc, la care am ajuns, Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

„Toți fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun”

Nici măcar nu se întâmplă treaba asta pentru că pe 1 august a fost ziua de naștere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crișana. Ci pentru că, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expoziții cu fotografii de-ale lui, din Cuba, și al unei degustări de Cuba Libre, cu o muzică potrivită ca fundal. Doar că, din varii motive, aproape binecuvântate, nu toți cei care și-ar fi dorit au ajuns la vernisaj. Și abia atunci toate acestea au devenit pretext – pentru un dialog, cu colegul nostru, despre „pozarul de ziar”, azi.

Ne știm de niște ani, cum ne mai intersectăm prin Oradea, la pozat. Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Despre somnul bun, de dinainte de examen

„- Dacă stația de tramvai de mers încolo este aici, stația de mers în cealaltă parte aveți idee unde este?” – l-am întrebat. Habar n-avea. Mi-a spus după, credea că vreau să-l agăț, cu un text cretin. Ne-am lămurit puțin mai târziu – dădeam amândoi examen la facultate la Cluj, și nu prea știam pe ce lume ne aflăm. Deși exact în momentele alea e destul de important să știi pe ce lume te afli.

Era puțin după Revoluție, îmi doream să ajung studentă în Cluj Read the full story

Posted in Educatie, ReportajComments (0)

Am mers pe drum de țară, cu banii unui deputat

Niște bănuți care pleacă dinspre Parlamentul României, și ajung pe un card din Timișoara, își continuă drumul puțintel mai aparte. S-a spus despre ei că țin de o schiță de imagine. Și totuși, ei nu se opresc în poza de ziar, de după o declarație de presă. Am bătut județul în lung și-n lat, să vedem unde ajung ei, unde zbârnâie – metaforic – firul de telegraf de la poștă, să-i anunțe, și cum se schimbă viața unor copii din coadă de Timiș bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, în mână. Pentru că bogăția și sărăcia se cuantifică altfel, pe drum de țară, decât în vreunul din mall-urile timișorene. Și se numără frumos, în lucruri importante: o carte, o hăinuță, o vioară, mâncare.

Cristina stă sub copacul mare, din curte, și se joacă. Read the full story

Posted in Social, ReportajComments (0)

Bolnavi omorâți cu zile, la sanatoriul din Nucet!

Conform unui raport al unei organizații neguvernamentale la Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet, pacienții sunt ținuți sub cheie, tunși ca la carceră, trăiesc în camere întunecate, cu miros puternic de urină și le sunt luați banii. Concluzia? Cine ajunge la Nucet are șanse mai mari să moară decât să se trateze.

Cel mai important ospiciu din județul Bihor, unitate în care își duc zilele Read the full story

Posted in Sanatate, ReportajComments (0)

Copiii din casa unde concediile paternale se leagă ca țigara de la țigară

Drumul la Ineu (Bihor), nu a fost un safari pentru studierea, de sub clopotul de sticlă, a „altora”, ci o vizită pentru a cunoaște o altă variantă de „noi”. Aici, în grădinița și în casele romilor, e de văzut că nu suntem diferiți. Și de gândit împreună ce e de făcut să ne fie tuturor bine.

Câteva grădinițe din Bihor și Sălaj au ajuns să ofere o soluție pentru acest „bine”, apucându-l de jos, de la rădăcină. Read the full story

Posted in Social, ReportajComments (0)

advert

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult