Tag Archive | "Alexandru Todea"

Despre cum și-a dus o mamă copilul peste deal, la botez


-Nu merge la mama! – a strigat, cu oarecare disperare în voce. Sau exasperare – nu mai știu. Probabil mă credea în stare de orice și nu voia să-și supună mama unui șir de întrebări care s-o obosească așa cum îl oboseam eu uneori pe el. Dar era totul destul de nou pentru mine, visam materiale – articole – cu volute interesante între prezent și trecut, cu subtitrări dinspre rădăcini, cu istorie vie, cu… din astea. Însă, dacă mi-a spus să nu mă duc, nu m-am dus. Uneori chiar îl ascultam.

Au trecut ani, și mama și tata erau duși deja, era iarnă, iarna aceasta Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

La Lugoj nu a fost de sărbătorit, ieri, nimic deosebit. Doar 25 de ani de normalitate ecumenică.


Trist că normalul ajunge senzaţional, iar furtul, normă. În 1948, greco-catolicii din România erau scoşi în afara legii de către comunişti. Tot ce era al lor le-a fost luat, ierarhii lor au ajuns în puşcării. Au urmat zeci de ani de teroare şi nedreptate, de rezistenţă în catacombe. Apoi Revoluţia. Apoi. Apoi doar Nicolae Corneanu, mitropolitul drag al Banatului, a făcut ce era normal să se facă – a oferit bisericile furate de comunişti, şi încredinţate ortodocşilor, stăpânilor lor de drept. Catedrala din Lugoj a ajuns iar greco-catolică acum 25 de ani, în 21 ianuarie 1990.

Volumul „Ecumenismul – Drumul spre unitatea creştină”, scris de Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Este o înmormântare o tribună a populismului sau nu?


Unele explicaţii pe care le-am oferit joi, 4 iulie, pe Facebook s-au constituit de la sine într-un material de presă. Este vorba de discuţiile colaterale apărute în urma înmormântării unu regretat preot ortodox orădean, părintele Ioan Ciordaş.

Preotul ortodox Ioan Ciordaş a decedat zilele trecute în urma unui accident stupid. A lăsat în urma sa trei copii şi o comunitate care l-a iubit. Read the full story

Posted in SanatateComments (0)

Aurora boreală a Virginiei Zeani


Ascult iar „Sempre libera” de pe youtube, de pe linkul pe care l-am primit ca prim contact cu opera Virginiei Zeani. Drumul de la acea primă audiţie, cu o Violettă extraordinară, de o culoare, o prestanţă, un joc şi o strălucire aparte, din Traviata, Violettă pe care încă nu o descoperisem pe-atunci, din trecut, şi întâlnirea cu minunatul om care a întruchipat-o de sute de ori, se va aşterne îndată pe hârtie. Nu ştiam de ce nu auzisem despre aşa o cântăreaţă fantastică, în ciuda faptului că iubesc opera şi că am căutat-o, în timp, şi ca spectacol, şi doar ca audiţie.

Mai apoi, solicitând informaţii despre Virginia Zeani dar mai ales citind cartea „Canta che ti passa”, care prezintă mult din viaţa artistei Read the full story

Posted in ReportajComments (1)

Şi istoria moare… Arhiepiscopul Guţiu condus pe ultimul său drum.


George Guţiu, arhiepiscop. Portret din faţă, portret din profil. Şi 14 ani de puşcărie. În 1948 absolvă la Teologie Greco Catolică, în Blaj. În 1 decembrie 1948 se dă un decret prin care Biserica Greco Catolică este declarată… ilegală. Se ştia ce urmează: prigoana, arestările, puşcăria. Cel care avea să devină ierarh de Cluj – Gherla este hirotonit o săptămână mai târziu, în 8 decembrie, hirotonit preot al unei biserici ce fusese condamnată la intrarea în catacombe. Părea o nebunie. Nu era.  Arhiepiscopul a murit acum o săptămână. A lăsat în spate o biserică renăscută. La respiraţia căreia a contribuit şi el. Mai ales când aceasta se făcea doar pe ascuns, ca printr-o tulpină de trestie.

În 30 ianuarie 1951 a fost arestat la Reghin, anchetat la Ministerul de Interne – Bucureşti, până la 15 februarie 1952 şi judecat şi condamnat de Tribunalul Militar Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (4)

Ziua când Roma a devenit polacă


Poate nu este cel mai nimerit titlu, poate ar fi fost o sută de altele care să atragă ochiul, să mişte, sa spună ceva. Poate nu este nici cel mai „vero”, dat fiind că acolo au fost sute de mii de pelerini care nu erau polonezi. Şi totuşi, mi-e cel mai drag, şi a venit de atunci de când bântuiam pe străzile Romei şi o mulţime de oameni din jurul nostru vorbeau poloneza. Agitau steaguri poloneze. Purtau cravate cu nume de oraşe poloneze. Pentru că polonezii au fost fantastici la Roma. Au venit să-şi arate iubirea faţă de Papa Ioan Paul al II-lea, plecat de pe pământurile lor. Şi au făcut-o atât de vizibil încât… te întrebai cine a mai rămas acasă, în Polonia, pentru această zi de 1 mai, ziua beatificării unui om care a fost atât de iubit.

Ce e drept, şi celelalte seminţii ale pământului şi-au trimis reprezentanţii lor la Roma. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Bogdanffy, ungurul. Fratele meu. Lecție de manipulare.


Am făcut lecții despre manipulare, în Facultatea de Jurnalistică. Trebuie să știi cum să faci o manipulare, ca să ajuți binele, uneori. Trebuie să știi cum se face, ca să nu cazi în rău. Trebuie să o recunoști, atunci când, în jurul tău, se ajunge la valențe grosolane ale interpretărilor, și să o denunți, de crezi în adevăr. Acest lucru e bine să se întâmple și acum, înaintea beatificării episcopului Bogdanffy Szilard. Pentru că e de văzut cum de se ajunge ca un om al credinței, care a sprijinit alți oameni, indiferent de naționalitate și credințe religioase, să nu mai poată fi văzut, acolo unde activase, în Oradea, drept ceea ce era: un om bun.  Atunci când o singură voce se aude, în timpul ceremoniei de ridicare la o treaptă superioară, a cuiva, în biserică, și spune ”nu”, la întrebarea ”vrednic este?”, e bine să te întrebi ce s-a întâmplat, și să nu lași lucrul acela nelămurit. Read the full story

Posted in ReportajComments (2)

Doliul Micii Rome…


Un tren pleacă în noapte, după luminițele orașului nu mai urmează nimic, decât beznă. Apoi, târziu, cumva cu durere, și renunțare la o stare mai bună,pe care noi n-o știm, pornește ziua, crescând din umbre, din fuioare de aburi ce se ridică prin relieful ce nu mai e plat ci a ajuns, pe nesimțite, curbat de văi și dealuri domoale. E o dimineață de toamnă ce, poate, va fi frumoasă, sau poate nu, dar tristă sigur va fi – frunzele cărnoase din malurile apelor și picurii ce stau să cadă sau nu de pe ele sunt ale pământului iar unul dintre marii iubitori a tot ce era pe pământ, cu ploaie, și soare, și tot, se va întoarce azi în pământ. Părintele Bernard Ștef al Blajului nu mai e… Iar asta face frumos tot ce e în drum. Când se duce un om bun, toate cele devin frumoase, gîndindu-te că lui i-ar fi fost drag să le mai vadă, și nu mai are când. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (4)

Iranul, butoiul cu pulbere al Orientului!

Modul de acțiune al Iranului pare a fi copiat după cel rusesc. Deși știau clar că au încălcat legea încercând să livreze petrol unui stat care se afla în embargou, au reacționat violent sechestrând o navă britanică și punând în pericol întreaga securitate a strâmtorii Ormuz pe unde tranzitează o treime din petrolul transportat pe cale maritimă în toată lumea. Atacul cu drone s-a făcut prin intermediari, neasumat, la fel cum a făcut Putin când a anexat Crimeea, utilizând militari „anonimi” fără însemnele țării. Retorica internațională a ministrului Iranian de externe, Mohammad Javad Zarif, și a președintelui Hassan Rouhani pare a fi copiată după cea utilizată de Vladimir Putin și Sergey Lavrov.

Citește mai mult