Tag Archive | "Arad"

O primă zi de școală, după 40 de ani


Era ultima zi din viață când mai puteam merge la o școală de la începuturi, ca școler. Așa că, în ciuda oboselii ce a venit cu niște proiecte tocmai încheiate, am prins un tren de dimineață (de foarte dimineață, de mă întrebați pe mine) și am ajuns la Arad, să fiu acolo la primul clopoțel al Școlii Generale nr. 5 din Podgoria (cum se numea pe vremea mea), ca acum 40 de ani.

Nu știu dacă treaba cu 40 de ani de la începutul școlii e mult sau puțin, la o viață de om. Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Despre țâfrul unui cimitir ce se duce


Dragă Diana, îți scriu despre lucruri pe care, de regulă, noi două nu le discutăm, pentru că încă avem timp. Dar care țin de noi, de neamul nostru, de cum se așază lucrurile. Povestea noastră, ce va urma ca feliuță, aici, este și povestea atâtora, în locurile de unde ai plecat, și unde eu am rămas. De aceea o să public scrisoarea pentru tine ca articol. Am înțelest un lucru nou (pentru mine), despre cum se duce un cimitir, și m-am gândit la noi, la ce a fost înaintea noastră și ce va rămâne după noi.

Voi ați reușit să plecați, încă înainte de căderea lui Ceaușescu, Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Despre ultimul vis în germană din acel sat


Visele sunt locuri importante. Locuri unde îți poți crește pădurea ta, în care nu intră nimeni cu drujba. În care poți ține capul ridicat, de unde, poate, în viața de toate zilele te-ai obișnuit cu el plecat. În care ai iar organele pierdute, și vezi iar, sau alergi iar, sau înoți. În care te simți pe tine însuți aproape de fericire, și te auzi cântând. Într-o limbă care aproape a murit. În cazul ăsta, germana.

O privesc, în biserica aceea de sat bogat și tihnit, cât o catedrală mai mică. Penultima/ultima din specia lor. Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Împreună, de demult


Preiau porumbelul la gară – cobor scurt din Expresul 1, îl smulg din mâinile Tinei, urc repede înapoi. Busul a făcut enorm până aici, și mai are cam tot pe-atâta până unde trebuie s-ajung. E Ziua Morților, viii se calcă-n picioare și-n roți, în Timișoara e o regulă să te duci cu lumină la cei plecați, ai tăi, în ziua asta, de-i ai aici. De ești de-aici.

Nașterea nimănui, într-un anume loc, nu e un merit. Uneori, însă, poate fi un noroc. Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Probleme reale, și miorlăituri, pe marginea Sistemului Sanitar


În Arad, la începutul săptămânii, medicul de familie Adrian Dărăbanțiu bate la poarta Spitalului Județean să-și depună actele pentru postul de brancardier, spunând că e mai bine plătit decât ce face el, și că ar rămâne în mână cu aproape dublul banilor. Și țara ia foc, la nivelul presei, cei mai mulți arătând cu degetul spre respectivul spital, și pornindu-se o vânătoare de vrăjitoare, la nivel declarativ, împotriva sărmanului brancardier invocat. Care n-are vreo vină. Dar vina există.

Dărăbanțiu vorbește de „peste 4.000 de lei” pe care i-ar putea primi în mână acel brancardier. Read the full story

Posted in SanatateComments (0)

Despre somnul bun, de dinainte de examen


„- Dacă stația de tramvai de mers încolo este aici, stația de mers în cealaltă parte aveți idee unde este?” – l-am întrebat. Habar n-avea. Mi-a spus după, credea că vreau să-l agăț, cu un text cretin. Ne-am lămurit puțin mai târziu – dădeam amândoi examen la facultate la Cluj, și nu prea știam pe ce lume ne aflăm. Deși exact în momentele alea e destul de important să știi pe ce lume te afli.

Era puțin după Revoluție, îmi doream să ajung studentă în Cluj Read the full story

Posted in Educatie, ReportajComments (0)

Bikeri și sfinți, la Maria Radna


Mi-am spus mereu că „a ajuta”, pe oricine, orice, oricând, ar trebui să aibă rubrică distinctă în nomenclatorul de meserii. Deși, în România, facerea de bine e socotită pe același loc cu incestul iar cel care ajută e văzut ca fraierul satului. Dar uite că nemții au alte proverbe decât noi, și o altă înțelegere pentru felul în care viața ne împarte pe căprării neconvenționale. De aceea, zilele trecute, la Radna, județul Arad, ne-am întâlnit cu o trupă de bikeri din Germania, ocupați cu făcutul de bine, cărora li s-a dedicat o seară de rugăciune specială, ecumenică, la Bazilica Minoră Sf. Maria Radna.

Parcă nu pușcă treaba asta, cu o mănăstire și cu niște tipi pe care-i asociezi mai degrabă cu sintagma „Hell’s Angels”. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Cum n-am murit a doua oară, în 4 martie 1977


Astăzi este ziua mea. Am atâtea zile de naștere, că aproape le-am pierdut șirul. E firesc, când ai o meserie în care mai există și risc. Au mai venit, în timp, Revoluție, războaie, boli. Dar azi e una din zilele mele de demult. Pentru că în 4 martie 1977 trebuia să mor a doua oară.

Nu, nu eram în București în ziua cutremurului, și nici nu am ajuns sub dărâmături. Eram în Arad Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Copiii voștri de mâine au nevoie de doctorii ce-s azi copii


Societatea Timișoara a dat în judecată Muzeul Banatului pentru că prezintă Expoziția „Our body: Universul Interior”. Mi se pare o greșeală a prietenilor și colegilor mei de la Societatea Timișoara, și voi explica aici de ce. Sigur, aș fi putut să le scriu privat celor din Societate. Dar mă uit la oamenii din jur, din oraș, la colegii din presă, la oamenii de la muzeu. Mai ales la oamenii din jur mă uit. Pentru că gâlceava aceasta nu este o dispută dintre două instituții ci este ca un fel de tablou grotesc al lui Bruegel, ca și „Lupta Carnavalului cu P(r)ostul”, în care intră mult mai mulți. În care intrăm toți. Și, după ce am citit platitudinile colegilor mei din presă, care informează căutând senzaționalul efemer dar uitând să aibă și păreri, cred că un punct de vedere ceva mai migălit ar putea fi util.

Să vedem care sunt acuzele Read the full story

Posted in SanatateComments (1)

Iranul, butoiul cu pulbere al Orientului!

Modul de acțiune al Iranului pare a fi copiat după cel rusesc. Deși știau clar că au încălcat legea încercând să livreze petrol unui stat care se afla în embargou, au reacționat violent sechestrând o navă britanică și punând în pericol întreaga securitate a strâmtorii Ormuz pe unde tranzitează o treime din petrolul transportat pe cale maritimă în toată lumea. Atacul cu drone s-a făcut prin intermediari, neasumat, la fel cum a făcut Putin când a anexat Crimeea, utilizând militari „anonimi” fără însemnele țării. Retorica internațională a ministrului Iranian de externe, Mohammad Javad Zarif, și a președintelui Hassan Rouhani pare a fi copiată după cea utilizată de Vladimir Putin și Sergey Lavrov.

Citește mai mult