Tag Archive | "Bădăcin"

Ziua în care Sf. Matei și-a luat nume de om: Boilă


Am știut, de când am intrat să vizitez fosta pușcărie de la Sighet, că va veni ziua în care evenimentele vor cere să folosesc versurile pe care le-am fotografiat acolo, scrise de întemnițați. A venit. Părintele Matei Boilă, preotul greco-catolic, țărănistul, senatorul, deținutul, tatăl de familie, dârzul, iertătorul, nepotul lui Maniu și unul din seniorii dreptății românești – Matei Boilă – nu mai este. Și lucrul pe care-l simt cel mai aproape de cele ce-ar fi de spus sunt acele versuri.

Părintele Matei Boilă a fost înmorântat ieri, în Cluj. Pentru toată suferința îndurată de omul acesta, Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (2)

Un drum spre rădăcini cu profesorul Radu Deac din Târgu Mureş


Unele titluri îi onorează pe cei care le primesc, altele, în circumstanţe deosebite, aduc un plus de personalitate celor care le oferă, dată fiind legătura care se înfiripează sau se certifică, de atunci, cu recipientul titlului. Cel din urmă este şi cazul onorurilor oferite duminică, 9 octombrie, profesorului Radu Deac, din Târgu Mureş, în localităţi din Satu Mare şi Sălaj, din partea Consiliului Local Supur precum şi din partea unor comunităţi greco-catolice din Eparhia de Oradea.

Academicianul si profesorul Radu Deac, chirurg de chirurgie cardiovasculară la Târgu-Mureş, Read the full story

Posted in ReportajComments (1)

Cum pică stropul de Cetate Eternă în viața unui viitor preot


Tot acest material a plecat, de fapt, de la o fotografie, de la o curiozitate, de la un context de împrejurări. Eram curioasă a ști de unde apar câteva dintre obiectele folosite la o sfințire de biserică, cine sunt cei care au treabă cu ele și ce fac ei în viața de zi cu zi. Nu mi-am răspuns la întrebări în ziua cu pricina dar nu a trecut mult și răspunsurile au venit ele la mine, firesc, de parcă atâta ar fi așteptat. Așa l-am cunoscut și pe Eugen Ivuț, student teolog, student mai întâi la Oradea, apoi la Roma, pe care deja îl știam bine, cu ale lui, atunci când ne-am strâns, finalmente, mâna, la clasicul loc de întâlnire ”la Obelisc”, pe pământurile Vaticanului. Read the full story

Posted in ReportajComments (3)

„Toţi suntem pelerini” – spune vicarul orădean Florian Gui înainte de pelerinajul pe care l-a pornit acum 10 ani şi-l duce mai departe


„M-am întrebat cum să fac să existe un  alt pelerinaj, m-am întrebat unde, şi de unde – trebuia să fie o zonă să o cunosc, dar mă întrebam şi cine o să vină. Mi-am zis că vor veni cei mici cu care eu lucram, mai repede decât adulţii, şi trebuia să fie atractivă zona, şi cultural, şi geografic, pe lângă spiritual, şi am ales Sighetul, îi avem aici pe ai noştri, ce au murit pentru o credinţă extraordinară.” Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (2)

Iuliu Maniu – mai apoape de Bădăcin cu o biserică!


Vrei, nu vrei, Bădăcinul înseamnă Iuliu Maniu. Politician carismatic, a condus Patridul Naţional Ţărănesc şi chiar ţara, ca prim ministru. A avut un rol important în unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat. A obținut, alături de partidul său, victoria la alegerile din 19 noiembrie 1946 dar rezultate au fost  falsificate de către comuniști. După o viaţă închinată ţării, Iuliu Maniu a fost judecat pentru înaltă trădare şi întemniţat la Sighet, unde a şi murit, la 5 februarie 1953. Cenotaful său de la Bădăcin îi aşteaptă oasele, conţinând, în lipsă, doar o mână de pământ de la Sighet, din Cimitirul Săracilor… Iuliu Maniu şi-a donat averea Episcopiei Greco-Catolice din Oradea. Dar şi acum, când România se laudă cu 20 de ani de democraţie post-revoluţionară, dorinţa clar exprimată a unuia dintre cei mai mari bărbaţi de stat pe care i-am avut nu poate fi împlinită. Pentru că aşa sunt vremurile – etichetele sunt una, conţinutul e altul. Dar comunitatea din Bădăcin şi-a primit, totuşi, biserica greco-catolică pe care o visa Maniu: în duminica aceasta a avut loc sfinţirea ei, şi, astfel, încă ceva din respectul pe care ţara i-l datorează lui Iuliu Maniu a ajuns să se strângă pe firul istoriei. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Needucați, indolenți sau complici? Cum ar trebui să ne raportăm la PSD-iști?

Nu toți sunt condamnați pentru fraudă electorală, nu toți merg la vânătoare cu Țiriac, nu toți înjură ziariști sau debiteză obscenități în fața femeilor. Nu toți se laudă că au mitraliere acasă, nu toți vin la muncă cu mașini de zeci de mii de euro, nu toți truchează licitații. Alături de ei, într-o țesătură fină, sunt vârstnici vulnerabili și copii neștiutori, tineri plini de elan și medici cu halate rupte în coate pe băncile universităților. Exact cum militanții Statului Islamic își făceau „cuiburi” în școli și grădinițe ca să nu îi poată găsi rachetele inamice fără a face victime nevinovate. Cum poți tu, univeresitar cu lucrări științifice de valoare să nu vezi că Daea sau Dăncilă sunt, după toate defenițiile, analfabeți funcționali? Asta este meritocrația în care îți dorești să trăiască copiii tăi? Cum poți să nu vezi clar că legile justiției sunt modificate ca să servească unui om sau unui grup de oameni? Și nu o lege, ci mai multe legi, cu același target? Cum poți să te mulțumești cu 60 de km de autostradă pe an? Și dacă continui să faci parte din așa ceva, cum ar trebui eu și ceilalți care vrem să trăim într-o țară condusă de oameni competenți, cu legi care să îi bage pe cei care fură în pușcărie și în fața cărora să fim toți egali și cu drumuri decente pe care să putem circula, cum ar trebui să ne raportăm la tine?

Citește mai mult