Tag Archive | "BOR"

10 ani de la o mult-prea-celebră împărtășanie


„Este o întâmplare a ființei mele”. Este o întâmplare a ființei altor câtorva persoane, care mai sunt sau nu mai sunt. Este o întâmplare care a schimbat reguli. Și vieți. Și lucrări ale sufletului. Au trecut 10 ani de atunci. Un gest simplu, ca o respirație, a primit nimb de furtună. Sunt 10 ani de când un preot ducea un potir la buze. Și se împărtășea cu Isus al lui. Pentru că, la scurt timp după, s-a arătat că există mai mulți Isuși…

Credincioasă nu m-a făcut. M-a învățat, doar, să privesc credința altora. Și să văd lumina sau fariseismul lor. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Va fi caterisit mitropolitul actual al Banatului, sau nu?


Nu e un titlu de acum nouă ani, chiar de pare. Dar vine ca urmare a ce s-a întâmplat acum nouă ani, când șobolănia din Biserica Ortodoxă Română era să ducă la caterisirea celui mai vrednic dintre ierarhii acelei instituții, mitropolitul Nicolae Corneanu. Acum, acela care încearcă să-i țină locul întru vrednicie, se află într-o situație similară. Ce va face BOR, în cazul acesta?

În 22 ianuarie, finala Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor a strâns Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

De unde te tragi tu, omule?


Chiar dacă legislaţia Europeană cere românilor să asomeze porcul, ca în ceea ce numim „ţările civilizate”, nu acelaşi lucru, cu armonizarea, se întâmplă atunci când e vorba despre educaţia pe care o primesc copiii şi adolescenţii, în şcoli. Dacă în aceleaşi „ţări civilizate” (iar ghilimelele desemnează o etichetă, nu o ironie) este firesc ca evoluţionismul să nu mai fie predat ca o teorie ci ca singurul adevăr, în legătură cu evoluţia speciilor, România avantajează net, prin sistemul educaţional, creaţionismul şi legendele sale.

Sau, ca să nu rămânem în zona aseptică, legendele ortodoxe, „dreapta credință” (da, aici e ironic) Read the full story

Posted in EducatieComments (0)

Un patriarh depășit, ahtiat după titluri și bani, vrea să facă legea în Banat. Ghinion.


Numărăm nu pe calendar ci deja pe ceas timpul care a mai rămas până când se va vota cine să fie mitropolitul ortodox nou al Banatului. Așa că și dracu-și bagă coada mai abitir ca oricând. Ciudat – albul devine negru și negrul devine alb într-un vârtej amețitor, când e vorba de cozi băgate. Iar straiele albe ale patriarhului nu garantează prin nimic aceeași culoare a cozii pe care și-o bagă el în treburile Banatului ortodox – dimpotrivă. Atâta doar că i se mai și înfundă.

În 16 decembrie 2014 ierarhii din Sinodul Bisericii Ortodoxe Române se vor strange în București și vor vota viitorul Banatului Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Am cunoscut un sfânt!


Atunci când oamenii iau ca pe o jignire proprie, din partea sorții, dispariția ta, ai fost iubit. Nespus de iubit. Totul a început în iulie 2007. Privesc în spate și mi se pare așa de demult… Și totuși, când număr anii, sunt doar șapte. Și pare puțin. Dar au fost ani plini, ani umpluți de evenimente, ani în care lumea aceasta, a credinței, cu care nu am personal vreo legătură, a devenit viața mea, locul unde am încercat să ajut să se limpezească lumea.

Totul a pornit de la o prietenă a mea, Dana, cu care și făceam limba engleză, acasă. Avea o problemă medicală și ajunsese în spital Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (1)

O carte ca o inimă deschisă. Reportajele Ramonei Băluțescu, de pe Oradea Press, au văzut lumina tiparului!


Librăria Gutenberg din Oradea a fost joi gazda unei lansări de carte și a unei expoziții foto inedite. Autoarea, jurnalistul timișorean Ramona Băluțescu, a spus că prin intermediul evenimentului vrea să convingă oamenii să se implice mai mult în donarea de organe iar pe membrii bisericilor să fie mai informați atunci când enoriașii le cer sfatul cu privire la acest gest.

Lansare cărții „Inimă, transplant, donare – abordare jurnalistică”, a avut loc la ora 17.00, în prezența episcopilor Read the full story

Posted in Cultură, SanatateComments (0)

Cine jură strîmb pe Apollo nu-l trădează şi pe Isus?


Voi eraţi îngerii noştri, ai unei generaţii care ştia cu câţi „i” se scrie „noştri”. Nu ne trebuiau îngeri din cer, eram liceenii de dinainte de revoluţie şi citeam, învăţam, dezbăteam, acumulam, aşteptam să rodim aici şi vă aveam ca exemple aproape nouă şi totuşi intraţi deja pe un drum pentru care vă invidiam cu sfântă invidie: medicinişti, aproape-doctorii! V-am revăzut acum, la început de vară, la Timişoara, una din cele trei-patru generaţii de aur de dinaintea mea. Cu bucurie, cu emoţie – v-am revăzut. Dar şi cu o întrebare, adusă de ultimii ani ai meseriei mele, ce se culcuşeşte uneori lâng-a voastră, ca într-un pat al lui Procust prea scurt: „Cine jură strâmb pe Apollo nu-l trădează şi pe Isus?”

E vineri, iunie dincolo de miez, un fel de vineri 13 deşi calendarul pariază pe 21, la cât de coaptă e ziua. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (2)

Este o înmormântare o tribună a populismului sau nu?


Unele explicaţii pe care le-am oferit joi, 4 iulie, pe Facebook s-au constituit de la sine într-un material de presă. Este vorba de discuţiile colaterale apărute în urma înmormântării unu regretat preot ortodox orădean, părintele Ioan Ciordaş.

Preotul ortodox Ioan Ciordaş a decedat zilele trecute în urma unui accident stupid. A lăsat în urma sa trei copii şi o comunitate care l-a iubit. Read the full story

Posted in SanatateComments (0)

Cum am invitat Festivalul de Film din Veneția să treacă de film, spre viață


Uneori o poveste are mai multe planuri, are personaje care nu vin niciodată în contact sau care ai crede că nu vor avea niciodată vreo legătură – doar că viața dovedește, finalmente altceva. Așa e și cu filmul despre care vom vorbi, care se cheamă „E la vita continua” și care a fost produs anul acesta în Italia pentru a sensibiliza italienii în legătură cu donarea de organe pentru transplant, astfel încât viețile altora să poată continua. Și pe care l-am adus și pentru români.

Cred că nimeni din organizarea Bienalei de la Veneția, de anul acesta, care are în componență și „Mostra Internazionale d’Arte Cinematografica” Read the full story

Posted in ReportajComments (1)

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult