Tag Archive | "Bruegel"

ˑˑˑ – – – ˑˑˑ Cârnat, caut neamț


Nu știu de la ce vârstă poți să te califici pentru Olimpiada Nostalgiei. Știu doar că pregătirea mi-am început-o undeva înainte de revoluție. Și că, îmbătrânind, practic tot mai des sportul ăsta, așa cum s-a întâmplat și acum, la Buziaș, la degustarea unor cârnați.

Colegii noștri, de la  „Banater Zeitung”, ne-au chemat și anul acesta la „Degustarea cârnaţilor bănăţeni” – „Worschkoschtprob”, Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

„Prin vis” – impactul, ca amintire, și rit


Mă gândesc la niște căni din casa tatălui meu. Și la alte căni din trecut. Pe unde or fi? Ce se întâmplă cu aceste căni dintr-o casă, în ani, în decenii sau după ce moare cineva? Un gând simplu, care nu râcâie sau arde. Doar există. Pentru că mașina de pe scenă, din spectacolul „Prin vis”, al Teatrului Național Mihai Eminescu din Timișoara (scenariul – Matyas Varga, regia – Pal Frenak), e dătătoare de gânduri. E ca acel spațiu-timp aparte, de după un impact covârșitor, când se spune că revezi ceva din viața ta. Sau din moartea ta. Din morțile mărunte care te compun, din zguduiri, din nereușite.

Este bine să existe aduceri aminte ale morților mici. Read the full story

Posted in CulturăComments (0)

O voce de ascultat și înțeles, din Bruxelles, atunci când se cutremură lumea: arhiepiscopul Josef de Kesel


– „Ne gândim la voi”- îi spun, ca ultim lucru, cu vocea în lacrimi, Johannei, înainte să închid telefonul. E marți dimineața, după atentatele din Bruxelles. Mobilul nu-i mergea, căzuseră rețelele. Am sunat pe fix, la Comisia Conferinţelor Episcopale din Comunitatea Europeană (COMECE), la purtătoarea lor de cuvânt, să întreb de va exista o declarație a președintelui COMECE, cardinalul Reinhard Marx. Inițial, Johanna mi-a spus că nu va exista. Că sunt toți șocați. Și doar stau în birouri și… Apoi a venit și declarația, seara. Despre tristețe și rugăciuni. Deocamdată.

Dar cel mai important, atunci când cuvintele începeau să fie folosite Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

Needucați, indolenți sau complici? Cum ar trebui să ne raportăm la PSD-iști?

Nu toți sunt condamnați pentru fraudă electorală, nu toți merg la vânătoare cu Țiriac, nu toți înjură ziariști sau debiteză obscenități în fața femeilor. Nu toți se laudă că au mitraliere acasă, nu toți vin la muncă cu mașini de zeci de mii de euro, nu toți truchează licitații. Alături de ei, într-o țesătură fină, sunt vârstnici vulnerabili și copii neștiutori, tineri plini de elan și medici cu halate rupte în coate pe băncile universităților. Exact cum militanții Statului Islamic își făceau „cuiburi” în școli și grădinițe ca să nu îi poată găsi rachetele inamice fără a face victime nevinovate. Cum poți tu, univeresitar cu lucrări științifice de valoare să nu vezi că Daea sau Dăncilă sunt, după toate defenițiile, analfabeți funcționali? Asta este meritocrația în care îți dorești să trăiască copiii tăi? Cum poți să nu vezi clar că legile justiției sunt modificate ca să servească unui om sau unui grup de oameni? Și nu o lege, ci mai multe legi, cu același target? Cum poți să te mulțumești cu 60 de km de autostradă pe an? Și dacă continui să faci parte din așa ceva, cum ar trebui eu și ceilalți care vrem să trăim într-o țară condusă de oameni competenți, cu legi care să îi bage pe cei care fură în pușcărie și în fața cărora să fim toți egali și cu drumuri decente pe care să putem circula, cum ar trebui să ne raportăm la tine?

Citește mai mult