Tag Archive | "Bucuresti"

Atunci când moartea NU te eliberează


Frasul știe… Se spune că moartea absolvă și eliberează. Și totuși, nu întotdeauna e așa. Un caz, al unui deținut ce ispășea în Oradea, s-a terminat lăsându-ne câteva întrebări în brațe. Și, în definitiv, nici nu știu dacă se poate spune că s-a încheiat. Pentru că moartea sa încă nu e moarte, iar viața sa n-a mai ajutat nimănui. Din cauza unor reguli stupide. Iar rădăcina celor rele e undeva mai departe. Și cine știe dacă vrem s-o vedem…

Găsesc cazul într-un articol al colegilor de la Adevărul, din vara lui 2014: un băiat din Sălaj, de 19 ani Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Turneu Worldwired, Metallica, 2019. Unde preferați să vedeți concertul, la Viena sau București?


Legendara trupă Metallica revine la București în turneul Worldwired, într-un concert senzațional ce va avea loc pe 14 august 2019, pe Arena Națională. Biletele se pun în vânzare vineri, 28 septembrie, la ora 10:00. În deschidere vor cânta trupele Ghost și Bokassa. Pentru iubitorii muzicii rock din Nord-Vestul țării o destinație mai avantajoasă, din mai multe puncte de vedere (distanță, calitatea drumurilor), ar fi Viena, unde trupa va concerta la doar două zile după show-ul de la București.

După seria de concerte indoor din 2017 – 2018 ce a depășit recorduri în 29 de locuri de pe tot continentul, Read the full story

Posted in EvenimentComments (0)

Cum n-am murit a doua oară, în 4 martie 1977


Astăzi este ziua mea. Am atâtea zile de naștere, că aproape le-am pierdut șirul. E firesc, când ai o meserie în care mai există și risc. Au mai venit, în timp, Revoluție, războaie, boli. Dar azi e una din zilele mele de demult. Pentru că în 4 martie 1977 trebuia să mor a doua oară.

Nu, nu eram în București în ziua cutremurului, și nici nu am ajuns sub dărâmături. Eram în Arad Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Cum se vede viața, dintr-un Spital al Morții, din Timișoara? Cu minciuni și cu cinism.


Nu știu cât costă viața unui om, în România, atunci când nu e vorba de o lovitură de imagine. Nu știu cine stabilește paritățile, în Sănătate – câte vieți „neinteresante” contrabalansează „un greu”. Nu știu cum decide un manager de spital, pe bănuții pe care îi primește, cu ce să se doteze sau nu. E greu cu banii. Totuși, cine își va asuma rolul de a ne spune, nouă, ăstora din afara sistemului, cum se rezolvă cu adevărat problemele și cum se decide cinicul drum al banilor, al vieții și al morții?

A mai murit un copil, la Timișoara. Vorbim de Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș” Read the full story

Posted in SanatateComments (0)

Cu artiștii e o chestie ciudată: iau răul și îl transformă-n lumină pentru ceilalți!


Dacă Murivale s-ar duce, azi, la îngeri, să le împartă și înaripaților din bulgării lui de fericire, și-aceia nu l-ar mai lăsa să vină-napoi, mâine ar fi deja o coadă a lăudătorilor la el la atelier…

Dar este, încă, azi. Și vă spun de ce scriu rândurile astea, de acum. Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Ce ți-era boschetarul din Galați? Și ce vei face acum?


Cum, care boschetar? Ăla! Ah, ai fost preocupat să dai hashtag pe „Colectiv”. Foarte bine, dar cu ce ai rămas după Colectiv? Ce întrebări ți-ai pus în anul ăsta? Cum de nu ai auzit de omul fără adăpost care a fost incendiat, împreună cu altul, în Galați, acum zece zile, apoi a murit? Și cu cine ai vorbit despre asta?

Da, vorbesc cu tine, cel care stă acum pe comp și a ajuns, din cine știe ce „binecuvântate pricini”, aici. Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

„Una voce con anima” – Roxana Constantinescu


În fond, totul a început cu o mică grevă a mea, în La Fenice. Sunt jurnalist român, de ce ar fi trebuit să recurg la o grevă în celebra operă venețiană? Păi nu vorbeam de o grevă ci de o „mică grevă” – pentru că unele idei frumoase merită o grevă mică, aproape de neobservat, pentru a rămâne, măcar în vibrația intimă a pereților încărcați de marea istorie, că cineva a apărat un gând, pe făgașul a ce e drept. Lângă ușa pe care, în seara aceea scria „Roxana Constantinescu – Adalgisa”. Aproape de care ne grupaserăm, ca o ambasadă mică „a altceva”, eu și doi dintre cei mai aparte bărbați ai serii.

Am mai vorbit de multe ori despre „cum se face”, chiar și în operă. Despre cum apare un spectacol Read the full story

Posted in CulturăComments (1)

Despre Oradea și „gustul publicului din cartiere”, ce poate fi schimbat – cu Florin Estefan, directorul Operei Naționale Române din Cluj-Napoca.


Este cumva trist să scrii despre lipsuri, să faci comparații puțin măgulitoare, să te uiți la alții și să constați: „ei pot”. Dar poate așa încep pașii spre a putea și tu. Spre a nu aștepta schimbarea ci a o face. Sigur, există statistici pentru o mie de chestii, pe lumea asta. Pentru o sută de mii. Știm cam la câte milioane de locuitori ar trebui să existe un centru de transplant renal. Dar o opera? Un teatru liric? Dar ține, oare, de numărul de locuitori al unui oraș, al unei regiuni? Sau de trecutul său, care a modelat oamenii de azi? De setea de cultură, de frumos, de muzică? De rafinament, de capacitatea de a discerne valori, de a alunga impostura, de a nu face concesii degradante?

Stau comod, în Timișoara mea, unde am avut operă de când mă știu Read the full story

Posted in CulturăComments (0)

PR-ul de tragedie. Catolicii au și ei uscăturile lor.


Se clatină lumea. De pleci urechea la pământ, sigur ceva o să sune altfel decât ieri, decât un alt ieri. Și sigur sunetul acela din trecut nu va mai fi la fel nicicând. Nu mai suntem siguri, nu ne mai tihnesc multe. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi avem mâncare pe masă, acoperișuri și ne pică bine lipsa unei arme la tâmplă. Dar, pe lângă mizeriile care se întâmplă în lume, suntem bombardați de manipularea cu care ne asaltează cei de lângă noi, cu diverse motive și prin varii mijloace. Sau cu prostia lor gureșă, poleită, oferită ca normă. Presa, biserica, rețelele de socializare, medicii, armata, pompierii – toți – mai mult sau mai puțin – devin hultanii unei hălci de imagine, de „relații publice” („PR” – cum s-a încetățenit termenul și la noi), zguduindu-ne și mai mult, ades fără chiar să sesizăm intențiile lor, peticul de cer spre care mai privim. Nu aveam arma la tâmplă dar, acum, parcă o simțim. Grație LOR, a celor ce se ocupă cu PR-ul de tragedie.

Era pâinea aceea pe care o împărțeam în Revoluție, toți. Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

Cum să iei de proști 200.000 de orădeni!

Un oraș de proști. Asta cred despre orădeni atât miticii de la Tarom cât și conducerea Aeroportului, incompetenți puși acolo pe un singur criteriu, carnetul de membru de partid! Un oraș de proști pe care poți să îi duci de nas distribuind presei un fake news pe care să-l rostogolească în ziarele lor și pe rețelele de socializare.
Aeroportul din Oradea este la un pas de a deveni un fânaț pe care să mai pască doar vitele și oile țăranilor din zonă. Din marea realizare a alianței UDMR-PSD-ALDE care conduce județul a mai rămas doar o rută de zbor spre București pe care cei de la Tarom au scumpit-o atât de tare încât nu va mai zbura nici dracu din Oradea. În acest context, cei vinovați, atât marionetele politice cât și cei care le-au pus acolo, în loc să explice cum s-a ajuns la situația de față și ce fac pentru a schimba lucrurile, trimit presei fake-news-uri în care se ceartă cu primarul Ilie Bolojan.

Citește mai mult