Tag Archive | "catedrala"

Despre regii de la început și despre puterea gențianei lui Ladislau


Ce se întâmplă atunci când două bucăți ale aceluiași întreg se reîntâlnesc? Depinde – în funcție de întreg, ajungem la Mitul Androginului, de Platon, la mama ce-și ține copilul în brațe întâia oară sau la frumosul nas al Fecioarei Maria, din Pieta de Michelangelo. Sau, ca în cazul Oradiei, în 14 mai, la un prilej de a rememora istoria locului, într-un alt mod de ani-lumină: ani de la canonizarea unui rege al începuturilor. Ladislau. La 825 de ani de când e sfânt.

Acuma, sigur, o groază de lucruri le gândim altfel, în zilele noastre, Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (2)

Țara în care se ard cărțile celor propuși pentru Nobel


pataratAșadar, Taxi bagă un clip fain, în care se spun lucruri de enorm bun simț, după mine. Apar niște oameni, susțin proiectul, adăugând imaginea și spusa lor ideii de bază: că nu ai nevoie de acareturi înzorzonate pentru credință. Unul dintre ei e Mircea Cărtărescu. Un cretin dă un google pe „răzbunare” și vine cu o soluție măreață pentru a-și arăta atașamentul pentru ortodoxie: se chinuie până aprinde o carte a lui Cărtărescu. Unde suntem și cum am ajuns aici?

Suntem într-un stat în care oamenii se declară ortodocși pentru că așa e frumos față de vecinii de bloc (a se vedea aici). Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

Legenda fariseilor, despre Corneanu, se oprește aici


300567. Este un cod pentru o bucată de stradă din Timișoara. Strada Surorile Martir Caceu. Margareta și Silvia-Mariana Caceu. Am găsit din multele scrise până acum că ele sunt dintre cei omorâți lângă Catedrala Ortodoxă, în 17 decembrie 1989. Mă întreb de se mai sinchisește cineva de vinovați. N-o să ajut prea mult, acum, legat de cei vinovați. Mă interesează, însă, a arăta iar nevinovăția unuia dintre cei care au fost acuzați. E vorba despre mitropolitul Nicolae Corneanu. S-a creat legenda că el ar fi ordonat închiderea ușilor Catedralei și, astfel, cei ce n-au putut să se refugieze au fost împușcați. El a spus mereu, de a fost întrebat, că nu era atunci în țară. Doar că puțini l-au crezut. Revin cu o dovadă clară, azi.

Mulți timișoreni au mârâit, după Revoluție, când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (1)

La Lugoj nu a fost de sărbătorit, ieri, nimic deosebit. Doar 25 de ani de normalitate ecumenică.


Trist că normalul ajunge senzaţional, iar furtul, normă. În 1948, greco-catolicii din România erau scoşi în afara legii de către comunişti. Tot ce era al lor le-a fost luat, ierarhii lor au ajuns în puşcării. Au urmat zeci de ani de teroare şi nedreptate, de rezistenţă în catacombe. Apoi Revoluţia. Apoi. Apoi doar Nicolae Corneanu, mitropolitul drag al Banatului, a făcut ce era normal să se facă – a oferit bisericile furate de comunişti, şi încredinţate ortodocşilor, stăpânilor lor de drept. Catedrala din Lugoj a ajuns iar greco-catolică acum 25 de ani, în 21 ianuarie 1990.

Volumul „Ecumenismul – Drumul spre unitatea creştină”, scris de Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Iarnă a credinţei. Orădeană. Acasă.


Toată povestea pleacă de la o replică a cuiva, pe Facebook, acolo unde postasem câteva fotografii de la Liturghia de Crăciun din Catedrala greco catolică Sf. Nicolae din Oradea. Spunea acea persoană că ce frumoasă este biserica. Şi m-am uitat la poză ca şi când aş fi văzut locul prima dată. Pentru că, în ani, devenise „acasă” – ca şi Oradea – de altfel, fără să realizez. Iar „acasă” e pur şi simplu „acasă”, şi intri acolo cu plăcere şi cu drag, şi nu mai gândeşti în termeni de „frumos” sau „util”, ci de „firesc”. Dar, la replica aceea, m-am tras un pas în spate, am privit iar, şi mi-am spus că aici e de scris.

Pentru că m-am întrebat şi zilele acestea, când cu Crăciunul, ce este firesc şi ce nu în viaţa noastră. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (1)

Doliul Micii Rome…


Un tren pleacă în noapte, după luminițele orașului nu mai urmează nimic, decât beznă. Apoi, târziu, cumva cu durere, și renunțare la o stare mai bună,pe care noi n-o știm, pornește ziua, crescând din umbre, din fuioare de aburi ce se ridică prin relieful ce nu mai e plat ci a ajuns, pe nesimțite, curbat de văi și dealuri domoale. E o dimineață de toamnă ce, poate, va fi frumoasă, sau poate nu, dar tristă sigur va fi – frunzele cărnoase din malurile apelor și picurii ce stau să cadă sau nu de pe ele sunt ale pământului iar unul dintre marii iubitori a tot ce era pe pământ, cu ploaie, și soare, și tot, se va întoarce azi în pământ. Părintele Bernard Ștef al Blajului nu mai e… Iar asta face frumos tot ce e în drum. Când se duce un om bun, toate cele devin frumoase, gîndindu-te că lui i-ar fi fost drag să le mai vadă, și nu mai are când. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (4)

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult