Tag Archive | "Cluj"

O fișă aparte a unui post de voluntar


Până când am cunoscut-o pe sălăjeanca Mariana Olariu, verbul „a mijloci” nu-mi locuia urechea decât ca o chestie religioasă. Pentru că doar acolo îl auzisem folosit. Acum zâmbesc, atunci când îl aud: nu mai e vorba de munci din ceruri, ci de o treabă de aici de jos, de a uni lucruri și oameni astfel încât transplantul de celule stem, cel care ajută când cu leucemia, să se întâmple.

Avem câteva posibilități de a ne întâlni, Read the full story

Posted in SanatateComments (0)

Greta, adică îngerul


Poate are părul lung și blond, și se piaptănă, în fiecare dimineață, în fața unei oglinzi care-o cuprinde, cum palma copilului, prima cireașă din an. Poate e mămică de șobolani, și copiii ei blănoși mănâncă snacksuri afumate de cașcaval, din farfuriuțe de jucărie. Poate votează cu SPD sau cu CDU. Poate a durut-o tare, și a vrut să renunțe. Și poate n-a avut mâna nici unuia aproape, să se întrebe, muțește, atingând-o, de e bine ce face, sau nu. Dar nu a spus nu. De două ori. Și a donat. Ea e Greta. Pentru că tot ce ne e lipit de suflet poartă un nume.

Nu știu germana, dar, dacă aș fi un zeu al lingvisticii, Read the full story

Posted in SanatateComments (0)

Două piese de văzut, despre cel de lângă noi


M-am săturat de aberații și de ipocrizie. De marșurile Coaliției pentru Familie. De talibani ai credinței. Și de situația  în care familii trebuie să se jure pe cravata lor că-s familii, chiar de nu au numărul standard de membri. Teatrul trebuie să fie turnesolul acestei societăți nenorocite. Iar piesa celor de la Teatrul 3G din Târgu Mureș a fost.

Așa a fost filmul, că nu știam la ce piesă o să asist, Read the full story

Posted in CulturăComments (0)

Despre dreptul de a nu sărbători Unirea, și despre istoria roz. Cu Lucian Boia


Suntem într-un an în care mai toată lumea vorbește despre Unirea românilor, aflată la 100 de ani. A devenit o obligație să-ți duci mâna la piept când auzi imnul, și să ai și un rând despre pomenitul centenar, în speech, atunci când faci ceva, orice – academic, instituțional – oricum. Dar, de prea puține ori românii își pun întrebări, deși tema merită. Oare așa trebuia să se facă unirea asta? Oare mai e uzual statul național? Oare autonomia regiunilor distruge o țară? Am discutat despre aceste lucruri, și nu numai, cu istoricul Lucian Boia.

La sfârșitul lui martie, istoricul a ținut o conferință, „100 de ani de la Unirea românilor din 1918. Read the full story

Posted in Reportaj, NaţionalComments (0)

Despre somnul bun, de dinainte de examen


„- Dacă stația de tramvai de mers încolo este aici, stația de mers în cealaltă parte aveți idee unde este?” – l-am întrebat. Habar n-avea. Mi-a spus după, credea că vreau să-l agăț, cu un text cretin. Ne-am lămurit puțin mai târziu – dădeam amândoi examen la facultate la Cluj, și nu prea știam pe ce lume ne aflăm. Deși exact în momentele alea e destul de important să știi pe ce lume te afli.

Era puțin după Revoluție, îmi doream să ajung studentă în Cluj Read the full story

Posted in Educatie, ReportajComments (0)

Despre Oradea și „gustul publicului din cartiere”, ce poate fi schimbat – cu Florin Estefan, directorul Operei Naționale Române din Cluj-Napoca.


Este cumva trist să scrii despre lipsuri, să faci comparații puțin măgulitoare, să te uiți la alții și să constați: „ei pot”. Dar poate așa încep pașii spre a putea și tu. Spre a nu aștepta schimbarea ci a o face. Sigur, există statistici pentru o mie de chestii, pe lumea asta. Pentru o sută de mii. Știm cam la câte milioane de locuitori ar trebui să existe un centru de transplant renal. Dar o opera? Un teatru liric? Dar ține, oare, de numărul de locuitori al unui oraș, al unei regiuni? Sau de trecutul său, care a modelat oamenii de azi? De setea de cultură, de frumos, de muzică? De rafinament, de capacitatea de a discerne valori, de a alunga impostura, de a nu face concesii degradante?

Stau comod, în Timișoara mea, unde am avut operă de când mă știu Read the full story

Posted in CulturăComments (0)

Măcinare între generații, în Sinodul Bisericii Greco Catolice din România


Acum opt ani, când ÎPSS Nicolae Corneanu, mitropolitul ortodox al Banatului, urma să fie judecat în Sinodul BOR pentru că se împărtășise într-o biserică greco-catolică, m-am străduit după puterile și mintea mea să contribui la a nu fi caterisit. Un prieten, preot ortodox influent, m-a întrebat atunci: de ce te zbați pentru el, că va cădea oricum. I-am răspuns că poate va cădea, poate nu dar, dacă va cădea, aș vrea ca istoria să nu consemneze că a căzut fără să fi încercat cineva să facă să nu fie așa. Asta fac și acum. Nu este datoria mea să fac ca BRU (Biserica Română Unită cu Roma Greco Catolică) să nu ajungă în derizoriu. Doar că mi-ar părea rău să se întâmple așa. Și, din respect pentru Școala Ardeleană, pentru episcopii martiri ai închisorilor și pentru câțiva oameni de bună credință pe care îi cunosc aici, mi-am făcut datoria de a pune în cuvinte felul în care văd eu impasul în care se află această instituție, acum.

O aniversare de la Lugoj, a ierarhului greco-catolic Alexandru Mesian, a fost un bun prilej de rememorări. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Ziua în care Sf. Matei și-a luat nume de om: Boilă


Am știut, de când am intrat să vizitez fosta pușcărie de la Sighet, că va veni ziua în care evenimentele vor cere să folosesc versurile pe care le-am fotografiat acolo, scrise de întemnițați. A venit. Părintele Matei Boilă, preotul greco-catolic, țărănistul, senatorul, deținutul, tatăl de familie, dârzul, iertătorul, nepotul lui Maniu și unul din seniorii dreptății românești – Matei Boilă – nu mai este. Și lucrul pe care-l simt cel mai aproape de cele ce-ar fi de spus sunt acele versuri.

Părintele Matei Boilă a fost înmorântat ieri, în Cluj. Pentru toată suferința îndurată de omul acesta, Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (2)

Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții. Dar nici cu înalt prea sfințiții nu mi-i rușine…


Mă gândesc la Papa Ioan Paul al II-lea, sfântul inimilor noastre… Când un băiat e hirotonit preot, se spune că e sfințit – deci ar primi un dram de sfințenie de la episcop. Acela e, potrivit rangului său, „prea sfințit”. Vin arhiepiscopul și mitropolitul, care sunt „înalt prea sfințiți” – așa li se adresează lumea. Galoane se-adună, într-ale sfințeniei, lăsându-l pe bietul nostru papă, de lângă care s-a strigat, la vizita lui în România, „Unitate, unitate”!, un amărât de sfânt, care se uită de jos la engolpionații noștri, ce se întrec în sfințiri și măriri.

Am, totuși, o problemă cu felul în care aceștia-și momesc mântuirea Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (3)

Iranul, butoiul cu pulbere al Orientului!

Modul de acțiune al Iranului pare a fi copiat după cel rusesc. Deși știau clar că au încălcat legea încercând să livreze petrol unui stat care se afla în embargou, au reacționat violent sechestrând o navă britanică și punând în pericol întreaga securitate a strâmtorii Ormuz pe unde tranzitează o treime din petrolul transportat pe cale maritimă în toată lumea. Atacul cu drone s-a făcut prin intermediari, neasumat, la fel cum a făcut Putin când a anexat Crimeea, utilizând militari „anonimi” fără însemnele țării. Retorica internațională a ministrului Iranian de externe, Mohammad Javad Zarif, și a președintelui Hassan Rouhani pare a fi copiată după cea utilizată de Vladimir Putin și Sergey Lavrov.

Citește mai mult