Da, ştiu. Sunteţi sătui deja de toate materialele apărute în presă despre defunctul Păunescu, sanctificat de unii, condamnat de alţii. După principiul „după război mulţi viteji se arată” şi în presa românească au apărut, acum, după ce personajul a decedat, tot felul de indivizi care îşi dau cu părerea, dar care în urmă cu câţiva ani au tăcut mâlc atunci când era adus în discuţie „bardul” din Bălţi. Pornind de la această constatare, m-am gândit că ar fi interesant să readuc în atenţia celor interesaţi un material pe care l-am publicat la 10.07.2008 într-un săptămânal din Valea Jiului, un material care îl are în prim plan pe Adrian Păunescu, pe atunci senator de Hunedoara. Un articol de opinie pe care eu îl consider şi astăzi la fel de actual. Read the full story

Nu avem nevoie de o altă cultură decât cea care ne vorbeşte despre „oţel şi pâine” spuneau în urmă cu două-trei decenii comuniştii. În seculul XXI aceleaşi lichele, îmbrăcate în haine de mari democraţi, ne explică faptul că România nu are nevoie de cultură, că se poate trăi şi fără ea şi că unele instituţii de cultură ar trebui închise. Aşa s-a întâmplat în cazul închiderii Operei din Constanţa, a bibliotecii din acelaşi oraş (unde angajaţii au intrat în şomaj tehnic) sau în cazul Corului Filarmonicii din Arad. În judeţul Dâmboviţa  Actorii Teatrului Tony Bulandra, împreună cu angajaţii Filarmonicii Muntenia au ieşit în stradă încă de la începutul anului să-şi ceară drepturile şi să protesteze împotriva reducerilor de personal. Şantierele de reabilitare ale unor monumente istorice se închid subit de către domnii de la Minister.  Peste tot unde se vorbeşte de disponibilizări, comasări, reduceri de cheltuieli sau de personal, primele care sunt trecute pe listă sunt instuituţiile de cultură. Read the full story