Tag Archive | "Daniel Ciobotea"

Va fi caterisit mitropolitul actual al Banatului, sau nu?


Nu e un titlu de acum nouă ani, chiar de pare. Dar vine ca urmare a ce s-a întâmplat acum nouă ani, când șobolănia din Biserica Ortodoxă Română era să ducă la caterisirea celui mai vrednic dintre ierarhii acelei instituții, mitropolitul Nicolae Corneanu. Acum, acela care încearcă să-i țină locul întru vrednicie, se află într-o situație similară. Ce va face BOR, în cazul acesta?

În 22 ianuarie, finala Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor a strâns Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Dar ce aveți, oameni buni, cu Drincec? Protestez!


După cum deja am aflat toți – deși poate că ar fi trebuit să fie doar o știre de nișă, care să nu intereseze pe mulți dintre noi – niște călugări ai (ați ghicit!) Bisericii Ortodoxe Române s-au inflamat pentru că unii dintre capii lor au fost la o reuniune ceva mai largă, internațională, de ortodocși, unde s-a pronunțat și cuvântul „ecumenism”. Acuma, că nu s-a pronunțat întrutotul ca mângâiere ci, mai degrabă, ca piatră în geamul vecinului, este un detaliu care poate scăpa ușor unui cuib de vipere precum cel de la Mănăstirea Neamț. Și astfel s-a ajuns ca doi dintre ierarhii ortodocși, mai precis mitropolitul Teofan din Iași și episcopul Sofronie din Oradea, să fie mângâiați în răspăr, cu sancțiune scrisă și amenințări suave, de tot felul de vigilenți. Cu câteva semne de întrebare cu care toată povestea a venit la pachet.

Am citit despre treaba asta mai întâi în „Adevărul”, acum câteva zile. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Țara în care se ard cărțile celor propuși pentru Nobel


pataratAșadar, Taxi bagă un clip fain, în care se spun lucruri de enorm bun simț, după mine. Apar niște oameni, susțin proiectul, adăugând imaginea și spusa lor ideii de bază: că nu ai nevoie de acareturi înzorzonate pentru credință. Unul dintre ei e Mircea Cărtărescu. Un cretin dă un google pe „răzbunare” și vine cu o soluție măreață pentru a-și arăta atașamentul pentru ortodoxie: se chinuie până aprinde o carte a lui Cărtărescu. Unde suntem și cum am ajuns aici?

Suntem într-un stat în care oamenii se declară ortodocși pentru că așa e frumos față de vecinii de bloc (a se vedea aici). Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

PR-ul de tragedie. Catolicii au și ei uscăturile lor.


Se clatină lumea. De pleci urechea la pământ, sigur ceva o să sune altfel decât ieri, decât un alt ieri. Și sigur sunetul acela din trecut nu va mai fi la fel nicicând. Nu mai suntem siguri, nu ne mai tihnesc multe. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi avem mâncare pe masă, acoperișuri și ne pică bine lipsa unei arme la tâmplă. Dar, pe lângă mizeriile care se întâmplă în lume, suntem bombardați de manipularea cu care ne asaltează cei de lângă noi, cu diverse motive și prin varii mijloace. Sau cu prostia lor gureșă, poleită, oferită ca normă. Presa, biserica, rețelele de socializare, medicii, armata, pompierii – toți – mai mult sau mai puțin – devin hultanii unei hălci de imagine, de „relații publice” („PR” – cum s-a încetățenit termenul și la noi), zguduindu-ne și mai mult, ades fără chiar să sesizăm intențiile lor, peticul de cer spre care mai privim. Nu aveam arma la tâmplă dar, acum, parcă o simțim. Grație LOR, a celor ce se ocupă cu PR-ul de tragedie.

Era pâinea aceea pe care o împărțeam în Revoluție, toți. Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

Domnule patriarh, „locurile unde s-a suferit au creat catedrale”!


Încerc să nu mă lungesc, promit. Drama Colectiv. Morți, răniți. Solidaritate. Sânge. Bun, și ce a mai urmat? Industria lumânărilor, cea a declarațiilor, a căutării țapului ispășitor. Jos toți. Creștini ce l-au dat afară pe Cristos din creștinism. E timpul când se plămădește un aluat incert. Luați aminte cum arată sângele românului, acum. Pentru că, mie, toată povestea asta îmi aduce aminte de securiștii care spărgeau geamuri în Timișoara, când se cocea schimbarea, în 89. Și de cei care au profitat, după.

După o dramă se plânge. Apoi se tace. Personal îi prefer pe cei ce încearcă să ajute – celor ce aprind lumânări. Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

Despre cum și-a dus o mamă copilul peste deal, la botez


-Nu merge la mama! – a strigat, cu oarecare disperare în voce. Sau exasperare – nu mai știu. Probabil mă credea în stare de orice și nu voia să-și supună mama unui șir de întrebări care s-o obosească așa cum îl oboseam eu uneori pe el. Dar era totul destul de nou pentru mine, visam materiale – articole – cu volute interesante între prezent și trecut, cu subtitrări dinspre rădăcini, cu istorie vie, cu… din astea. Însă, dacă mi-a spus să nu mă duc, nu m-am dus. Uneori chiar îl ascultam.

Au trecut ani, și mama și tata erau duși deja, era iarnă, iarna aceasta Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Un patriarh depășit, ahtiat după titluri și bani, vrea să facă legea în Banat. Ghinion.


Numărăm nu pe calendar ci deja pe ceas timpul care a mai rămas până când se va vota cine să fie mitropolitul ortodox nou al Banatului. Așa că și dracu-și bagă coada mai abitir ca oricând. Ciudat – albul devine negru și negrul devine alb într-un vârtej amețitor, când e vorba de cozi băgate. Iar straiele albe ale patriarhului nu garantează prin nimic aceeași culoare a cozii pe care și-o bagă el în treburile Banatului ortodox – dimpotrivă. Atâta doar că i se mai și înfundă.

În 16 decembrie 2014 ierarhii din Sinodul Bisericii Ortodoxe Române se vor strange în București și vor vota viitorul Banatului Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

„Lecția Corneanu” sau „Cazul Corneanu”?


A murit un om bun. Nu contează că era mitropolit, că era preot că era altele. A murit un om bun. Și ăștia sunt puțini. Tragem linia și vedem – ce am învățat noi de la părintele Corneanu?

„Ce face rău un om trăiește încă și după ce-a murit. Ades se-ngroapă binele cu el”. Din Iulius Cezar, de Shakespeare. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (2)

Complicatele odgoane din jurul unui hotel ce a primit stăpân ortodox


Ponta face cadou o viluță sereiștilor și un complex hotelier ortodocșilor din Covasna, lumea se agită, se reamintește de nesimțirea din calupurile căreia se clădește Catedrala Mântuirii Neamului (Prost), mai ales că vine după ce a ieșit pe piață și povestea cu patriarhul Daniel Ciobotea, care cere un tas (contribuție benevolă strecurată cu mâna într-un săculeț ce se plimbă prin biserică, de regulă cu palma într-o poziție de nu se vede bancnota plasată) de 300.000 de lei pentru, ați ghicit, aceeași catedrală-piramidă.

Asociația Secular Umanistă din România se enervează și, în ziua în care Cuza băga brișca în averile mănăstirești Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (1)

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult