Tag Archive | "democraţie"

Nu islamismul sau teroriștii, RELIGIA ucide!


Am tot citit în ultimul timp faptul că tot răul din spatele atentatelor este produsul unei singure religii, islamismul. Cei care spun asta uită că în urmă cu câteva sute de ani, religia din care fac parte, creștinismul, ardea pe rug oamenii care gândeau diferit și trecea prin foc și sabie femei și copii doar pentru că erau dintr-o altă parte a lumii.

În fapt, între sălbaticii ăștia care se detonează în public luând cu ei suflete nevinovate și creștinii „bine intenționați” Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

Sunt pesedist, liberal, băsist sau ce vreţi voi. Da’ mă tratez!


Pentru că, în general, jurnaliştilor li se pun etichete, că sunt pesedişti, liberali, băsişti etc. sau, şi mai rău, pentru că opiniile lor, atunci când nu sunt considerate părtinitoare, sunt văzute ca inconstante, merită reamintit un lucru: jurnaliştii lucrează cu fapte, principii sau legi. Iar faptele reprobabile, încălcarea principiilor sau a legilor, nu sunt apanajul unui singur partid politic, personaj public sau a unei singure instituţii.

Vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Luaţi-l pe Victor Ponta Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

Asistăm la amurgul libertății în SUA și Europa?


Răposatul Osama bin Laden i-a făcut pe americani să se îndoiască de propriile principii. Să calce în picioare unul dintre pilonii democrației, libertatea. După evenimentele din 9/11, atât conducătorii americani cât și oamenii de rând au refuzat deliberat să îl asculte pe cel care a întemeiat Statele Unite, Thomas Jefferson, dovedind că nu merită nici libertatea și nici securitatea de care dispun. Mutată în Europa, limitarea, de bună voie, a libertăților umane ar putea duce la sfârșitul progresului.

Unul dintre cei care au semnat Declarația de independență a Statelor Unite, Thomas Jefferson Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

DNA-ul şi prinsul în ofsaid!


Multe din personajele care sunt duse astăzi la DNA se declară nevinovate şi nu înţeleg, nici măcar după ce îşi execută pedeapasa (cazul Năstase este aici relevant), cu ce au greşit. Dincolo de teatralitatea şi pozele pentru „dat bine pe sticlă”, dincolo de faptul că nu toţi infractorii îşi recunosc faptele, cred că o parte dintre aceşti oameni chiar nu înţeleg de ce ajung în puşcărie. Asta pentru că, regatul lor, construit pe pile şi relaţii, pe făcut lucrurile „între noi” şi „aşa cum e mai bine pentru toată lumea” a devenit peste noapte desuet.

Nu e nicio noutate aici. S-a întâmplat aşa şi în Grecia Antică, pe timpul lui Platon Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

Privind înapoi cu… optimism!


Ne-am obişnuit ca la finalul fiecărui an să facem câte un bilanţ, fie pe anul care tocmai se încheie fie pe timpul care curge diferit de 25 de ani încoace, de la Revoluţie. Observ însă că mai toate bilanţurile, atât din presa naţională cât şi din cea locală, se axează pe ce nu s-a făcut sau pe ce ar trebi să facem ca „să fie bine, ca să nu fie rău”. În acest fel, ratăm o dimensiune foarte importantă a timpului nostru, şi anume, ce am realizat deja.

Nimeni nu pune la îndoială utilitatea unui bilanţ critic. Evoluţia are loc de obicei mijlocită de contrarii Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

Optimism de 2012


Se mai sfârșește un an. Cu bune și rele, 2011 este deja istorie. Ca și în anii precedenți oamenii au ieșit în stradă și au protestat. Mai mulți sau mai puțini, mai mult sau mai puțin motivat, cu o paletă mai mare sau mai mică de nemulțumiri. Evident, opoziția a văzut în asta o delăsare nefirească a „bravului popor român” în timp ce Guvernul a înțeles că astea sunt regulile democrației.

Fac aici o mică paranteză. În urmă cu câteva luni am luat masa la cantina Primăriei Oradea și s-a nimerit să mânânc cu primarul Ilie Bolojan Read the full story

Posted in EditorialComments (3)

România, țara în care doar cei mici au obligații


Suntem o țară în tranziție. Nu îmi fac iluzii că voi apuca să văd o Românie democrată (în adevăratul sens al cuvântului) până în ziua în care voi închide ochii. Și asta pentru că democrația pleacă de la lucrurile mărunte, de la viața fiecăruia dintre noi, de la raporturile pe care le avem și le stabilim noi cu ceilalți sau cu instituțiile democratice și invers, de la raportul pe care îl stabilesc instituțiile democrației cu noi. Aici, fie suntem deficitari, fie suntem indiferenți. Cert este că maxime ca cele din Occident, de genul „clientul nostru stăpânul nostru”, sunt „răsuflate” și luate în derâdere aici. În România contractul social între indivizi și instituții este bazat pe două legi distincte și bine atribuite: oamenii simpli sau clienții au obligații, firmele, corporațiile sau instituțiile au drepturi.

Să luăm spre exemplu relația stabilită de firma care are monopol pe piața românească a energiei electrice și clienții ei. Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

Guvernul Boc continuă să se autoproclame Dumnezeul tuturor românilor


De cele mai multe ori oamenii merg la judecător când consideră că li s-a făcut o nedreptate. După o perioadă de timp (în România, o perioadă lungă de timp) tribunalul decide şi, dacă oamenii au dreptate, li se dă dreptate. Asta înseamnă că trăiesc într-un stat democrat, un stat în care oamenii au drepturi şi obligaţii şi în care li se respectă drepturile. Nu vorbim aici doar de un sentiment de siguranţă şi de o stare de fapt, vorbim de o anumită organizare pe care oamenii au acceptat-o şi au decis să o respecte pentru a le fi lor bine. Şi totuşi, în România democrată, la 21 de ani de la Revoluţie, puterea juridică este bătaia de joc a Guvernului iar sentinţele, unele chiar irevocabile, nu sunt puse în aplicare.

Mai mult, dacă luăm drept exemplu cazul profesorilor, Guvernul nu doar că nu pune în aplicare nişte hotărâri judecătoreşti irevocabile dar Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult