Tag Archive | "Dumnezeu"

Nu islamismul sau teroriștii, RELIGIA ucide!


Am tot citit în ultimul timp faptul că tot răul din spatele atentatelor este produsul unei singure religii, islamismul. Cei care spun asta uită că în urmă cu câteva sute de ani, religia din care fac parte, creștinismul, ardea pe rug oamenii care gândeau diferit și trecea prin foc și sabie femei și copii doar pentru că erau dintr-o altă parte a lumii.

În fapt, între sălbaticii ăștia care se detonează în public luând cu ei suflete nevinovate și creștinii „bine intenționați” Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

Țara în care se ard cărțile celor propuși pentru Nobel


pataratAșadar, Taxi bagă un clip fain, în care se spun lucruri de enorm bun simț, după mine. Apar niște oameni, susțin proiectul, adăugând imaginea și spusa lor ideii de bază: că nu ai nevoie de acareturi înzorzonate pentru credință. Unul dintre ei e Mircea Cărtărescu. Un cretin dă un google pe „răzbunare” și vine cu o soluție măreață pentru a-și arăta atașamentul pentru ortodoxie: se chinuie până aprinde o carte a lui Cărtărescu. Unde suntem și cum am ajuns aici?

Suntem într-un stat în care oamenii se declară ortodocși pentru că așa e frumos față de vecinii de bloc (a se vedea aici). Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

„Lecția Corneanu” sau „Cazul Corneanu”?


A murit un om bun. Nu contează că era mitropolit, că era preot că era altele. A murit un om bun. Și ăștia sunt puțini. Tragem linia și vedem – ce am învățat noi de la părintele Corneanu?

„Ce face rău un om trăiește încă și după ce-a murit. Ades se-ngroapă binele cu el”. Din Iulius Cezar, de Shakespeare. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (2)

Sfinţii „de planetariu” – în Baia Mare şi aiurea…


Mă uit ca proasta în dexonline să văd ce scrie la planetariu, că, poate, nu ştiu eu bine. Că, poate, s-o fi schimbat ceva între timp. Sau, poate, există o stratigrafie a definiţiilor, şi una mai veche s-o fi oprit la prăjirea lui Giordano Bruno ca eretic. Iată ce scrie la definiţia care-mi place mie cel mai mult: „PLANETÁRIU ~i n. 1) Instalație pentru reprezentarea mișcării planetelor și a altor aștri pe baza modelului boltei înstelate a cerului. 2) Instituție culturală în care se citesc lecții de popularizare a științei, folosindu-se o astfel de instalație.” Aşadar încep să cred că am dreptate: la un planetariu este vorba despre ŞTIINŢĂ, nu despre sfinţi. Ceea ce trebuie să se afle şi la Planetariul din Baia Mare.

De unde a pornit toată povestea? Într-o seară, acum puţin timp, văd pe pagina de Facebook a Planetariului Baia Mare Read the full story

Posted in ReportajComments (8)

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult