Tag Archive | "Europa"

Terorismul în cifre, în Europa


Numărul suspecților de terorism care au fost arestați pe teritoriul UE a crescut anul trecut, fiind al treilea an consecutiv în care se înregistrează o astfel de creștere, conform Europol.

Raportul (citat de Mediafax) arată că, în 2016, au fost arestate 718 persoane suspectate de Read the full story

Posted in InternaţionalComments (0)

O voce de ascultat și înțeles, din Bruxelles, atunci când se cutremură lumea: arhiepiscopul Josef de Kesel


– „Ne gândim la voi”- îi spun, ca ultim lucru, cu vocea în lacrimi, Johannei, înainte să închid telefonul. E marți dimineața, după atentatele din Bruxelles. Mobilul nu-i mergea, căzuseră rețelele. Am sunat pe fix, la Comisia Conferinţelor Episcopale din Comunitatea Europeană (COMECE), la purtătoarea lor de cuvânt, să întreb de va exista o declarație a președintelui COMECE, cardinalul Reinhard Marx. Inițial, Johanna mi-a spus că nu va exista. Că sunt toți șocați. Și doar stau în birouri și… Apoi a venit și declarația, seara. Despre tristețe și rugăciuni. Deocamdată.

Dar cel mai important, atunci când cuvintele începeau să fie folosite Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

PR-ul de tragedie. Catolicii au și ei uscăturile lor.


Se clatină lumea. De pleci urechea la pământ, sigur ceva o să sune altfel decât ieri, decât un alt ieri. Și sigur sunetul acela din trecut nu va mai fi la fel nicicând. Nu mai suntem siguri, nu ne mai tihnesc multe. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi avem mâncare pe masă, acoperișuri și ne pică bine lipsa unei arme la tâmplă. Dar, pe lângă mizeriile care se întâmplă în lume, suntem bombardați de manipularea cu care ne asaltează cei de lângă noi, cu diverse motive și prin varii mijloace. Sau cu prostia lor gureșă, poleită, oferită ca normă. Presa, biserica, rețelele de socializare, medicii, armata, pompierii – toți – mai mult sau mai puțin – devin hultanii unei hălci de imagine, de „relații publice” („PR” – cum s-a încetățenit termenul și la noi), zguduindu-ne și mai mult, ades fără chiar să sesizăm intențiile lor, peticul de cer spre care mai privim. Nu aveam arma la tâmplă dar, acum, parcă o simțim. Grație LOR, a celor ce se ocupă cu PR-ul de tragedie.

Era pâinea aceea pe care o împărțeam în Revoluție, toți. Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

Putem păstra democraţia fără a o transforma în altceva?


Filosoful, istoricul şi sociologul Marcel Gauchet susţinea că, în esenţă, creştinismul este o religie a ieşirii din religie. Unul dintre sensurile care s-au dat acestei expresii este aceea că religia permite o laicizare lentă. Cred că acelaşi lucru se poate spune şi despre democraţie. Este singurul sistem care permite ieşirea din democraţie.

La fel ca religia, democraţia nu are o capacitate rapidă de adaptare la realităţi. Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

Despre EROI…


Am ajuns în stadiul în care suntem agasaţi de atâtea festivităţi. Nu mai depăşim de mult imaginea superficială în care pompierismul oamenilor în costume militare de astăzi, generali şi locotenenţi care nu au cunoscut războiul decât din cărţi, se învârt ţanţoşi printre alţi aşa-zişi militari, plictisiţi de lumina soarelui şi de mulţimea multicoloră.

Evenimentele dedicate înaintaşilor nu mai sunt de mult timp decât nişte zile colorate în calendar. Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

Cronica unei sinucideri anunțate!


Spume la gură și de o parte a taberei și de cealaltă. Diversiuni ieftine și manipulări grosolane și într-o tabără și în cealaltă. Lipsă de bun simț, mojicie, jigniri, insulte și sofisme. Cam așa a arătat o campanie electorală într-o țară care se vrea Europeană dar care rămâne, cel puțin din punctul de vedere al clasei politice, la periferia Europei.

Ce mă miră însă în continuare este lipsa de anticipare a „specialiștilor” din politica dâmbovițeană în această campanie electorală. Read the full story

Posted in EditorialComments (2)

Românii, un fel de aborigeni cu corpurile pictate şi cercei în nas?


Nu am pus niciodată preţ pe folclor şi tradiţii. Ca şi în cazul religiei însă, asta nu a însemnat că am detestat tot ceea ce ţine de acest lucru, pe oamenii care se ocupă de ele sau că le neg importanţa în lumea în care trăim. Pur şi simplu, eu nu m-am regăsit în ele şi tocmai de aceea nu mi s-au părut reprezentative pentru mine şi pentru ţara în care astăzi trăim. Folclorul şi tradiţiile reprezintă, în accepţiunea mea, un episod important în istoria acestui popor, dar un episod pe care l-am depăşit de foarte mult timp. Tocmai de aceea, mi se pare, cel puţin deplasat, să reprezinţi România de astăzi doar printr-un element al trecutului ei, un element care, haideţi să fim cinstiţi, nici nu ne face prea multă cinste. Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

advert

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult