Tag Archive | "Europa"

Terorismul în cifre, în Europa


Numărul suspecților de terorism care au fost arestați pe teritoriul UE a crescut anul trecut, fiind al treilea an consecutiv în care se înregistrează o astfel de creștere, conform Europol.

Raportul (citat de Mediafax) arată că, în 2016, au fost arestate 718 persoane suspectate de Read the full story

Posted in InternaţionalComments (0)

O voce de ascultat și înțeles, din Bruxelles, atunci când se cutremură lumea: arhiepiscopul Josef de Kesel


– „Ne gândim la voi”- îi spun, ca ultim lucru, cu vocea în lacrimi, Johannei, înainte să închid telefonul. E marți dimineața, după atentatele din Bruxelles. Mobilul nu-i mergea, căzuseră rețelele. Am sunat pe fix, la Comisia Conferinţelor Episcopale din Comunitatea Europeană (COMECE), la purtătoarea lor de cuvânt, să întreb de va exista o declarație a președintelui COMECE, cardinalul Reinhard Marx. Inițial, Johanna mi-a spus că nu va exista. Că sunt toți șocați. Și doar stau în birouri și… Apoi a venit și declarația, seara. Despre tristețe și rugăciuni. Deocamdată.

Dar cel mai important, atunci când cuvintele începeau să fie folosite Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

PR-ul de tragedie. Catolicii au și ei uscăturile lor.


Se clatină lumea. De pleci urechea la pământ, sigur ceva o să sune altfel decât ieri, decât un alt ieri. Și sigur sunetul acela din trecut nu va mai fi la fel nicicând. Nu mai suntem siguri, nu ne mai tihnesc multe. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi avem mâncare pe masă, acoperișuri și ne pică bine lipsa unei arme la tâmplă. Dar, pe lângă mizeriile care se întâmplă în lume, suntem bombardați de manipularea cu care ne asaltează cei de lângă noi, cu diverse motive și prin varii mijloace. Sau cu prostia lor gureșă, poleită, oferită ca normă. Presa, biserica, rețelele de socializare, medicii, armata, pompierii – toți – mai mult sau mai puțin – devin hultanii unei hălci de imagine, de „relații publice” („PR” – cum s-a încetățenit termenul și la noi), zguduindu-ne și mai mult, ades fără chiar să sesizăm intențiile lor, peticul de cer spre care mai privim. Nu aveam arma la tâmplă dar, acum, parcă o simțim. Grație LOR, a celor ce se ocupă cu PR-ul de tragedie.

Era pâinea aceea pe care o împărțeam în Revoluție, toți. Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

Putem păstra democraţia fără a o transforma în altceva?


Filosoful, istoricul şi sociologul Marcel Gauchet susţinea că, în esenţă, creştinismul este o religie a ieşirii din religie. Unul dintre sensurile care s-au dat acestei expresii este aceea că religia permite o laicizare lentă. Cred că acelaşi lucru se poate spune şi despre democraţie. Este singurul sistem care permite ieşirea din democraţie.

La fel ca religia, democraţia nu are o capacitate rapidă de adaptare la realităţi. Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

Despre EROI…


Am ajuns în stadiul în care suntem agasaţi de atâtea festivităţi. Nu mai depăşim de mult imaginea superficială în care pompierismul oamenilor în costume militare de astăzi, generali şi locotenenţi care nu au cunoscut războiul decât din cărţi, se învârt ţanţoşi printre alţi aşa-zişi militari, plictisiţi de lumina soarelui şi de mulţimea multicoloră.

Evenimentele dedicate înaintaşilor nu mai sunt de mult timp decât nişte zile colorate în calendar. Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

Cronica unei sinucideri anunțate!


Spume la gură și de o parte a taberei și de cealaltă. Diversiuni ieftine și manipulări grosolane și într-o tabără și în cealaltă. Lipsă de bun simț, mojicie, jigniri, insulte și sofisme. Cam așa a arătat o campanie electorală într-o țară care se vrea Europeană dar care rămâne, cel puțin din punctul de vedere al clasei politice, la periferia Europei.

Ce mă miră însă în continuare este lipsa de anticipare a „specialiștilor” din politica dâmbovițeană în această campanie electorală. Read the full story

Posted in EditorialComments (2)

Românii, un fel de aborigeni cu corpurile pictate şi cercei în nas?


Nu am pus niciodată preţ pe folclor şi tradiţii. Ca şi în cazul religiei însă, asta nu a însemnat că am detestat tot ceea ce ţine de acest lucru, pe oamenii care se ocupă de ele sau că le neg importanţa în lumea în care trăim. Pur şi simplu, eu nu m-am regăsit în ele şi tocmai de aceea nu mi s-au părut reprezentative pentru mine şi pentru ţara în care astăzi trăim. Folclorul şi tradiţiile reprezintă, în accepţiunea mea, un episod important în istoria acestui popor, dar un episod pe care l-am depăşit de foarte mult timp. Tocmai de aceea, mi se pare, cel puţin deplasat, să reprezinţi România de astăzi doar printr-un element al trecutului ei, un element care, haideţi să fim cinstiţi, nici nu ne face prea multă cinste. Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult