Tag Archive | "Florentin Crihalmeanu"

Măcinare între generații, în Sinodul Bisericii Greco Catolice din România


Acum opt ani, când ÎPSS Nicolae Corneanu, mitropolitul ortodox al Banatului, urma să fie judecat în Sinodul BOR pentru că se împărtășise într-o biserică greco-catolică, m-am străduit după puterile și mintea mea să contribui la a nu fi caterisit. Un prieten, preot ortodox influent, m-a întrebat atunci: de ce te zbați pentru el, că va cădea oricum. I-am răspuns că poate va cădea, poate nu dar, dacă va cădea, aș vrea ca istoria să nu consemneze că a căzut fără să fi încercat cineva să facă să nu fie așa. Asta fac și acum. Nu este datoria mea să fac ca BRU (Biserica Română Unită cu Roma Greco Catolică) să nu ajungă în derizoriu. Doar că mi-ar părea rău să se întâmple așa. Și, din respect pentru Școala Ardeleană, pentru episcopii martiri ai închisorilor și pentru câțiva oameni de bună credință pe care îi cunosc aici, mi-am făcut datoria de a pune în cuvinte felul în care văd eu impasul în care se află această instituție, acum.

O aniversare de la Lugoj, a ierarhului greco-catolic Alexandru Mesian, a fost un bun prilej de rememorări. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții. Dar nici cu înalt prea sfințiții nu mi-i rușine…


Mă gândesc la Papa Ioan Paul al II-lea, sfântul inimilor noastre… Când un băiat e hirotonit preot, se spune că e sfințit – deci ar primi un dram de sfințenie de la episcop. Acela e, potrivit rangului său, „prea sfințit”. Vin arhiepiscopul și mitropolitul, care sunt „înalt prea sfințiți” – așa li se adresează lumea. Galoane se-adună, într-ale sfințeniei, lăsându-l pe bietul nostru papă, de lângă care s-a strigat, la vizita lui în România, „Unitate, unitate”!, un amărât de sfânt, care se uită de jos la engolpionații noștri, ce se întrec în sfințiri și măriri.

Am, totuși, o problemă cu felul în care aceștia-și momesc mântuirea Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (3)

Cine vinde Biserica Greco-Catolică din România, și pe cât?


Acest material nu este pentru a acuza persoane ci pentru a discuta idei, nu cere spațieri ci arată nevoia de comunicare. Pulsul societății românești din acest an arată că românii încă au nevoie de Biserică. Ne-am obișnuit că, în lumea ortodoxă, totul se vinde și se cumpără, inclusiv voturile, dar, oare, a ajuns această meteahnă și în spațiul catolic, ce era, măcar până acum, un oferitor al unei curățenii mai mari, un receptor al unei încrederi mai mari? Și dacă da, cu ce preț?

Pun întrebările acestea pentru că s-au strîns o serie de gesturi Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (4)

I-am făcut sfinți!


Bine, puteam să zic și că „îi sfințirăm” dar era o doză prea mare, nemeritată, de ironie, aici. Așa, e doar puțin, puțin de tot, cât un guler de spumă pe o cafea, pentru un moment frumos și care vorbește lumii de bunătate, de spirit, de lumină. Pentru că nu cred că, existând sfinți, cineva ne-sfânt ar putea să-i producă. Sunt doar convenții. Dar sunt convenții pentru oameni care au schimbat timpul lor. În bine. Cum au fost Papa Ioan al XXIII-lea și Papa Ioan Paul al II-lea.

Știți cine au fost ei, există google. Dincolo de asta, câteva considerații și felul în care a curs o zi a bucuriei. Cam asta e ce vreau să scriu aici. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (3)

Momente: credinţe, tradiţii, aniversări (2)


Am vorbit, în materialul precedent, despre două aniversări religioase din Banat, una marcând intrarea în Noul An evreiesc iar a doua având loc la Lugoj, de Sf. Maria Mică, atunci când Comunitatea Surorilor Baziliene greco-catolice de aici a sărbătoit 20 de ani de la înregistrarea oficială a grupului lor. De aici m-am gândit să ofer o continuare, unde este vorba nu de sărbători în sine ci de oamenii care ajută alţi oameni, cu ocazia acestor sărbători.

Am auzit deseori criticile cum că politicienii ajută de sărbători ca să fie vizibili pentru electorat Read the full story

Posted in SocialComments (0)

PF Lucian Mureșan, cardinal. Când periferia devine centru. Din stânga Papei.


Un lucru care bucură nu doar catolicii din România (greco-catolici și romano-catolici) ci și pe toți cei care cred că suferința și credința într-o idee, ale unui om, trebuie răsplătite, a avut loc acum câteva zile la Roma sau, ca să fim mai exacți, în Bazilica Sf Petru din Vatican: întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice din România, Prea Fericitul Lucian Mureșan, arhiepiscop major de Făgăraș și Alba Iulia, a fost creat cardinal de către Papa Benedict al XVI-lea. Dar ce înseamnă numirea unui cardinal, în macrocosmos, ce înseamnă în microcosmos? Și cum a curs acest moment acolo, în inima Vaticanului, în imediata apropiere a Papei Benedict al XVI-lea?

Noaptea de 5 spre 6 ianuarie a fost una de emoții pentru mulți. A doua zi urma ca Papa Benedict al XVI-lea să anunțe crearea unui nou cardinal pentru România. O zi istorică. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (8)

Două doctorate și o lecție a istoriei, la Cluj


Posted in Religie/CulteComments (7)

Aurora boreală a Virginiei Zeani


Ascult iar „Sempre libera” de pe youtube, de pe linkul pe care l-am primit ca prim contact cu opera Virginiei Zeani. Drumul de la acea primă audiţie, cu o Violettă extraordinară, de o culoare, o prestanţă, un joc şi o strălucire aparte, din Traviata, Violettă pe care încă nu o descoperisem pe-atunci, din trecut, şi întâlnirea cu minunatul om care a întruchipat-o de sute de ori, se va aşterne îndată pe hârtie. Nu ştiam de ce nu auzisem despre aşa o cântăreaţă fantastică, în ciuda faptului că iubesc opera şi că am căutat-o, în timp, şi ca spectacol, şi doar ca audiţie.

Mai apoi, solicitând informaţii despre Virginia Zeani dar mai ales citind cartea „Canta che ti passa”, care prezintă mult din viaţa artistei Read the full story

Posted in ReportajComments (1)

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult