Tag Archive | "Franta"

Cum n-am murit a doua oară, în 4 martie 1977


Astăzi este ziua mea. Am atâtea zile de naștere, că aproape le-am pierdut șirul. E firesc, când ai o meserie în care mai există și risc. Au mai venit, în timp, Revoluție, războaie, boli. Dar azi e una din zilele mele de demult. Pentru că în 4 martie 1977 trebuia să mor a doua oară.

Nu, nu eram în București în ziua cutremurului, și nici nu am ajuns sub dărâmături. Eram în Arad Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

A plecat la cerşit şi acum studiază dreptul la Sorbona


Povestea tinerei românce de etnie romă, Anina Ciuciu a început în 1997 când, la vârsta de 7 ani, a plecat împreună cu părinţii şi cele două surori către „ţara portocalelor şi mandarinelor”, cum botezase ea Franţa. După ce au ajuns în Bourg-en-Bresse tatăl s-a ocupat de vândut ziare, iar mama şi copiii de cerşit. Au ajuns însă într-o asociaţie care i-a ajutat să capete o locuinţă şi să îşi găsească de lucru. De aici a început şi aventura Aninei.

Născută la periferia Craiovei, în condiţii insalubre Read the full story

Posted in SocialComments (0)

Corespondență din Paris. Primarul de periferie pariziană ce face istorie


Moda primarului care dă din umeri, după alegeri, și spune că n-a știut că nu existau fonduri pentru proiectele pe care le propusese în campania electorală primește o lovitură de la Paris. Alesul unei suburbii din nordul capitalei franceze, al Sevranului, de peste 50.000 de locuitori, s-a săturat să își amâne cetățenii atunci când e vorba de lucrările necesare pentru o viață mai bună a orășelului. Și a venit lângă Parlamentul Franței pentru a protesta. Altfel.

Stéphane Gatignon este tânăt, înalt, subțire și amabil Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

PS Virgil Bercea, drumurile credinței – Helsinki și Zagreb


Diverse întâlniri poartă fețe bisericești pe harta Europei. Uneori, noi, cei din afara birourilor episcopale, profanii, ne întrebăm ce rămâne după aceste întâlniri, dincolo de comunicatele de presă, dincolo de o agendă pe ore, cu nume și măriri. Dar, atunci când treci de documentele oficiale, o recapitulare cu cei care sunt invitați la aceste întâlniri înalte arată că respectivele aduceri împreună pot avea influențe în viața omului de rând, el fiind cel de care o adevărată biserică nu uită niciodată. O discuție despre oamenii din spatele acestor întâlniri am avut cu Prea Sfinția Sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic al Oradiei, la întoarcerea sa de la Helsinki și Zagreb, unde l-a reprezentat pe Prea Fericitul Lucian Mureșan, conducătorul Bisericii Greco-Catolice din România, și Consiliul Conferințelor Episcopilor Catolici Europeni.

În ultimele zile din septembrie 2010 a avut loc Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (1)

Africa de Sud – cine va intra în careul de ași?


Vineri, Campionatul Mondial din Africa va intra în sferturi de finală, acolo unde au reuşit să ajungă Argentina, Germania, Spania, Paraguay, Brazilia, Olanda, Uruguay şi Ghana. Surprizele le reprezintă până acum Uruguay, Ghana şi Paraguay, echipe cărora puţină lume le dădea la începutul campionatului şanse să depăşească faza grupelor. Cine va merge mai departe şi va ajunge în ginală vom vedea începând de vineri.

Nu putem să începem acest articol fără a aminti de Read the full story

Posted in SportComments (0)

„Salutul suprem” al lui Jonatahan Lambert era adresat ţiganilor sau românilor?


Şi eu, la fel ca mulţi dintre dumneavoastră m-am simţit ofensat, ca român, de gluma aceea deocheată în care s-a spus despre noi că suntem un soi de cerşetori. Că a fost o jignire mascată sau doar o glumă deplasată este mai puţin important acum după ce fapta a fost consumată şi cei de la Daily Cotcodac cu a lor „Salut franţuzesc” ne-au răzbunat pe deplin. Din păcate, comical francez nu este singurul care are o problemă cu noi românii. Mulţi dintre cei pe care i-am văzut la TV şi s-au exprimat prin ziare au ţinut să ne disocieze de ţigani. Nu noi românii cerşim în metrourile din Franţa şi umplem puşcăriile din Italia, ci ei, ţiganii din România pe care îi tolerăm cu bravură pentru că nu vrem să părem faţă de europeni rasişti. În realitate, nu există nicio dată statistică în sprijinul acestui tip de argumentaţie. Asta nu înseamnă că nu este adevărată, înseamnă doar că este cel puţin deplasat să îţi axezi o întreagă argumentaţie pe o probabilitate. Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult