Tag Archive | "inimă"

Bătaia de joc din transplantul românesc rămâne la cote alarmante


Doamnă ministru, ministru al Sănătății, vă întreb, acum, de v-ați gândit să vă dați demisia. Toți, dintre cunoscuții mei, care vă știu, spun că sunteți om fain – și am mulți cunoscuți medici, și nu medici de azi, de ieri. Așadar, vă întreb ca pe un om fain, care a făcut (voit, din neștiință, forțat) o greșeală urâtă, dacă puteți merge mai departe cu ea pe conștiință. Mă refer la ce se întâmplă cu Agenția Națională de Transplant, prioritar.

Sigur, problemele din sistemul care v-a ajuns pe mână, spre conducere, sunt multe și grave. Read the full story

Posted in Actualitate, SanatateComments (1)

Spațiul dintre două inimi de doctori de păsări


Mai întâi au fost prietenul meu, Olimpiu, care știe că scriu despre inimi, și ideea că putem ajuta pe cineva să trăiască mai bine. Să trăiască, adică. Apoi, a venit căutarea – medici, date, explicații, fire, oameni, locuri care se întrețeseau pe hărți. Apoi a fost OK-ul. Apoi a venit ziua operației. Apoi, pe patul de spital, Bianca mi-a spus ceva ce, dintr-un miliard de replici pe care ar fi putut să le spună, m-a atins personal, adânc și concret, și mi-am spus, iar, că toată zdroaba are sens. Că nu trăim decât prin ce dăm înspre alții. Că așa se sădesc copacii pentru viitorime. Și că nu murim niciodată, trăind așa.

De fiecare dată cînd cineva îmi spune de biserici, că, mânca-le-ar lupii, nu fac nimic pentru semeni, decât jecmănesc Read the full story

Posted in SocialComments (0)

Un concurs ce a aşezat „inima” Institutului de Cardiologie din Timişoara. Tenii şi eprubete.


Dacă sistemul medical timişorean ar fi o râmă mare, fiecare dintre compartimentele anelidei hirudinee ar putea funcţiona cu inimioara sa proprie, în egalitate cu celelalte, iar o secţionare a animalului nu ar duce la moartea sa. Dar povestea stă altfel – în acest oraş din vestul ţării, căutat (încă) pentru serviciile sale medicale, unele sectoare stau mai bine decât altele sau sunt mai cu „success de scenă” decât altele. Iar sectorul care era chiar inima poveştii avea, de o vreme, de suferit, în lipsă de director medical. A fost un concurs (în fapt, mai multe), există director acum. Directoare, chiar. Să vedem cum se vede noutatea, acum, vorbind despre Institutul de Boli Cardiovasculare Timişoara.

Alina Lupu, cea care a ajuns director medical în toată povestea asta, e medic de laborator şi cadru didactic la UMF Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Despre cum aș renunța la inima ta


Ai auzit luni de zile că am nevoie să-ți fotografiez mâinile pentru un proiect. Doar că nu ți-am spus despre ce proiect este vorba. Ți le-am prins în cadre ce n-aveau legătură cu nimic, în momente care de care mai nepotrivite. Degetele lungi ba-ți acopereau fața, ba se jucau cu obiecte pe care nu le-aș fi dorit. Sunt faine pozele dar nu pentru ce doream eu, și n-am să le folosesc. Ceva nu se leagă, totuși. Pentru că am nevoie să-ți povestesc despre cum ți-aș da inima.

Sună puțin a telenovelă. Dar treci de primul moment – știi că scriu, ca ziarist, despre donarea de organe, despre transplant. Read the full story

Posted in SanatateComments (0)

Visele unei inimi italiene de la început


În toate lucrurile ce cresc drept spre soare stă o inimă. (Chiar și-n cele strâmbe stă, dar ele nu fac obiectul nostru, aci). Și-n toate creșterile inimilor se ascund umbre. Vedem cum se pune cărămidă peste cărămidă în alcătuiri ce zidesc temeliile societății noastre moderne. Doar că, uneori, uităm umbrele amestecate în mâzga ce face ca totul să se lege și să existe, azi. Așa este și cu transplantul de inimă, la noi, la alții, peste tot. Ni se pare ceva firesc, acum. Nu nouă, ca români, pentru că noi – noi și vietnamezii, ca să fim mai preciși – suntem ceva mai bătuți de Dumnezeu,  și povestea s-a oprit (chiar dacă nume mari vă vor spune altceva, numele mari mai și mint). Așadar, nu nouă ni se pare, acum, firesc, ci oamenilor celorlalți, din ”lumea bună”, care serbează deja zeci de ani de transplant necontenit, fără sincope – nu ca noi… Dar peste tot a existat cândva… o primă inimă. Și, pentru că lucrurile s-au potrivit frumos, aș vrea să facem parte din mințile și inimile noastre, cu ajutorul acestui material, acelei umbre din mortarul medicinei italiene ce a însemnat, acum aproape 30 de ani, primul cord transplantat în Italia.

Trecem de Barnard și ne oprim la Shumway, rapid. Între 1968 și 1980 se lucrează la a se înțelege mai bine rejetul Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Când moare un om cu transplant, doi oameni se sting, împreună…


Oamenii-mozaic… Facebook. Le răspund la add fără să mai caut prea mult, atunci când văd că au în listă Asociația Transplantaților din România, și pe unul, sau doi, sau mai mulți din cei pe care-i știu că sunt transplantați. E ca o parolă între noi. O parolă eficientă. Îmi sunt dragi necondiționat. Ei sunt altfel, sunt oamenii care au primit o a doua viață și o trăiesc cumva altfel decât noi. Și mor altfel…

Nu contează dacă nu suntem de aceeași părere când vine vorba dacă Arșinel e măgar sau nu Read the full story

Posted in Sanatate, ReportajComments (0)

De ce nu se fac transplanturi, când nu se fac


Se pierd organe. Se pierd vieţi. Oameni care ar putea trăi cad în ei înşişi, din cauza bolii, şi mai apoi mor, din lipsă de organe. România e o ţară în derivă din punct de vedere medical. Dar cum arată deriva asta atunci când e vorba de transplant? Cu ajutorul câtorva oameni implicaţi în sistem am încercat să găsim răspunsul. Nu l-am găsit. Dar unele dintre fire duc la peniţa ministrului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu.

Probabil pentru un economist cu ASE-ul făcut la „fără frecvenţă” e ceva mai greu de înţeles cum devine chestia cu timpul de ischemie la rece şi cu împărţeala pe căprării a centrelor de transplant Read the full story

Posted in ReportajComments (1)

Cum alţi patru copii n-au primit viaţă din cauza încurcatelor iţe ortodoxe


Ortodoxia şi transplanturile… Unde am mai auzit noi de treaba asta? AICI, când cu alte cazuri aberante, unde oamenii arhiepiscopului Tomisului schimbă decizia unei familii de a dona, când cu moartea preotului Remus Dumbravă, şi când Arhiepiscopia Aradului nu are nimic împotrivă ca un călugăr de sub poala ei să vorbească în biserică împotriva transplanturilor. Dar pata ortodoxiei cu două feţe, în această problemă, se întinde şi la Oradea.

 

Acum o săptămână, un copil ce tocmai păşea spre adolescenţă ajunge în moarte cerebrală la un spital din Oradea. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (2)

„Femeie, dă-ne inima copilului tău!” – și foarfeca lui Atropos, ce remaiază vieți


…Ea crede că moartea are felii și compartimente – dar nu e așa, nu e niciodată așa. Ea crede că există moarte și mai puțin moarte. Dar e doar speranța ei, himera ei, născută din nimic. Ar minți cu orice, cu mâini, cu picioare, cu cuvinte, ar spune de vise cu părinți și bunici, de marțieni, de orice, și nici n-o condamn, și o înțeleg, și mă doare cu ea.

Și doare tare: fiul ei pleacă, a plecat deja, doar ea nu știe, nu vrea să știe, ea spune că el e aici Read the full story

Posted in ReportajComments (1)

advert

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult