Tag Archive | "Ioan Paul al II-lea"

Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții. Dar nici cu înalt prea sfințiții nu mi-i rușine…


Mă gândesc la Papa Ioan Paul al II-lea, sfântul inimilor noastre… Când un băiat e hirotonit preot, se spune că e sfințit – deci ar primi un dram de sfințenie de la episcop. Acela e, potrivit rangului său, „prea sfințit”. Vin arhiepiscopul și mitropolitul, care sunt „înalt prea sfințiți” – așa li se adresează lumea. Galoane se-adună, într-ale sfințeniei, lăsându-l pe bietul nostru papă, de lângă care s-a strigat, la vizita lui în România, „Unitate, unitate”!, un amărât de sfânt, care se uită de jos la engolpionații noștri, ce se întrec în sfințiri și măriri.

Am, totuși, o problemă cu felul în care aceștia-și momesc mântuirea Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (3)

I-am făcut sfinți!


Bine, puteam să zic și că „îi sfințirăm” dar era o doză prea mare, nemeritată, de ironie, aici. Așa, e doar puțin, puțin de tot, cât un guler de spumă pe o cafea, pentru un moment frumos și care vorbește lumii de bunătate, de spirit, de lumină. Pentru că nu cred că, existând sfinți, cineva ne-sfânt ar putea să-i producă. Sunt doar convenții. Dar sunt convenții pentru oameni care au schimbat timpul lor. În bine. Cum au fost Papa Ioan al XXIII-lea și Papa Ioan Paul al II-lea.

Știți cine au fost ei, există google. Dincolo de asta, câteva considerații și felul în care a curs o zi a bucuriei. Cam asta e ce vreau să scriu aici. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (3)

Cum am invitat Festivalul de Film din Veneția să treacă de film, spre viață


Uneori o poveste are mai multe planuri, are personaje care nu vin niciodată în contact sau care ai crede că nu vor avea niciodată vreo legătură – doar că viața dovedește, finalmente altceva. Așa e și cu filmul despre care vom vorbi, care se cheamă „E la vita continua” și care a fost produs anul acesta în Italia pentru a sensibiliza italienii în legătură cu donarea de organe pentru transplant, astfel încât viețile altora să poată continua. Și pe care l-am adus și pentru români.

Cred că nimeni din organizarea Bienalei de la Veneția, de anul acesta, care are în componență și „Mostra Internazionale d’Arte Cinematografica” Read the full story

Posted in ReportajComments (1)

A curs „unitatea” pe apa Crișului?…


Acum trei ani, de Bobotează, episcopii Sofronie Drincec și Virgil Bercea, primul ortodox și al doilea greco-catolic, ambii din Oradea, au sfințit împreună Crișul Repede. Era un gest care nu a putut decât să bucure pe toți cei ce, în mai 1999, au strigat ”unitate” atunci cand Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România. Dar ortodocșii care au făcut gesturile de apropiere între cele două culte, ortodox și catolic (iar aici intra și mitropolitul ortodox Nicolae Corneanu al Banatului) au avut de plătit. Au fost judecați de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române (B.O.R.), au fost la un pas de caterisire. B.O.R. a dat o regulă potrivit căreia preoții ortodocși nu pot concelebra cu nimeni altcineva, cu nici un preot al altui cult.

De curând un preot din Banatul Montan, Daniel Crecan, a fost caterisit, considerându-se că a încălcat Read the full story

Posted in ReportajComments (4)

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult