Tag Archive | "Ioan Selejan"

10 ani de la o mult-prea-celebră împărtășanie


„Este o întâmplare a ființei mele”. Este o întâmplare a ființei altor câtorva persoane, care mai sunt sau nu mai sunt. Este o întâmplare care a schimbat reguli. Și vieți. Și lucrări ale sufletului. Au trecut 10 ani de atunci. Un gest simplu, ca o respirație, a primit nimb de furtună. Sunt 10 ani de când un preot ducea un potir la buze. Și se împărtășea cu Isus al lui. Pentru că, la scurt timp după, s-a arătat că există mai mulți Isuși…

Credincioasă nu m-a făcut. M-a învățat, doar, să privesc credința altora. Și să văd lumina sau fariseismul lor. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Va fi caterisit mitropolitul actual al Banatului, sau nu?


Nu e un titlu de acum nouă ani, chiar de pare. Dar vine ca urmare a ce s-a întâmplat acum nouă ani, când șobolănia din Biserica Ortodoxă Română era să ducă la caterisirea celui mai vrednic dintre ierarhii acelei instituții, mitropolitul Nicolae Corneanu. Acum, acela care încearcă să-i țină locul întru vrednicie, se află într-o situație similară. Ce va face BOR, în cazul acesta?

În 22 ianuarie, finala Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor a strâns Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Zânele bune nu-s ca la televizor. Dar există.


Uneori, primăvara începe ca un drug în gură. Un fel de bucurie planetară de la care ești exclus. Tu nu făceai altceva decât să te târăști de pe ieri pe azi, de acum spre următoarele cinci minute. Doar pentru că inerția a fost deja inventată. Și ai fost și tu inventat. Dar uite că vine și blestemata asta de primăvară, ce nu aduce altceva bun decât că e puțin mai cald. Pe tine nu te-a întrebat nimeni dacă te-ar bucura venirea ei. Pentru că tu nu ai drept de vot.

Nu era o metaforă asta cu dreptul de vot. Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Mitropolitul Ioan a dus un strop de lumină cucilor din Gătaia


Aș fi putut da un titlu bombastic, gen „Mitropolit la psihiatrie”, care să vă facă un moment să credeți că părintele Banatului s-a dilit, sau ceva de genul acesta. N-are rost – oricum, pentru unii, a ajuta, a renunța la confortul palatului tău pentru niște morminte din iarba udă și pentru niște necăjiți jumate vii, la ceas aniversar, e o formă de dileală. Dar materialul acesta este pentru oameni, nu pentru hahalere. Și cum judecă hahalerele nu e treaba noastră. Oamenii, însă, se vor bucura să afle ce a făcut UN OM în ziua când împlinea un an de când a ajuns mitropolit.

Îl văd cum se desprinde din ceață, pe un drum lateral, așteptându-mă. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Cine câștigă când o zi națională se bate cu un sfânt – cu lasere?


Unii se bucură pentru că au șansa de a câștiga dublu, pe două zile. Alții își spun că nu va fi aglomerație, deci e mai ușor. Alții… se uită pe geamul magazinului de hrăpăreți, în care au fost cantonați, la artificiile de peste drum, acolo unde petrec oamenii liberi. Aici, unde suntem noi, nu e nimeni liber, e muncă pe plantație. În magazin.

Zilele Sfântului Andrei, cel „primul chemat”, și 1 decembrie, Ziua Națională a țării ăsteia, sunt libere în România. Vorba vine. Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

PR-ul de tragedie. Catolicii au și ei uscăturile lor.


Se clatină lumea. De pleci urechea la pământ, sigur ceva o să sune altfel decât ieri, decât un alt ieri. Și sigur sunetul acela din trecut nu va mai fi la fel nicicând. Nu mai suntem siguri, nu ne mai tihnesc multe. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi avem mâncare pe masă, acoperișuri și ne pică bine lipsa unei arme la tâmplă. Dar, pe lângă mizeriile care se întâmplă în lume, suntem bombardați de manipularea cu care ne asaltează cei de lângă noi, cu diverse motive și prin varii mijloace. Sau cu prostia lor gureșă, poleită, oferită ca normă. Presa, biserica, rețelele de socializare, medicii, armata, pompierii – toți – mai mult sau mai puțin – devin hultanii unei hălci de imagine, de „relații publice” („PR” – cum s-a încetățenit termenul și la noi), zguduindu-ne și mai mult, ades fără chiar să sesizăm intențiile lor, peticul de cer spre care mai privim. Nu aveam arma la tâmplă dar, acum, parcă o simțim. Grație LOR, a celor ce se ocupă cu PR-ul de tragedie.

Era pâinea aceea pe care o împărțeam în Revoluție, toți. Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

Domnule patriarh, „locurile unde s-a suferit au creat catedrale”!


Încerc să nu mă lungesc, promit. Drama Colectiv. Morți, răniți. Solidaritate. Sânge. Bun, și ce a mai urmat? Industria lumânărilor, cea a declarațiilor, a căutării țapului ispășitor. Jos toți. Creștini ce l-au dat afară pe Cristos din creștinism. E timpul când se plămădește un aluat incert. Luați aminte cum arată sângele românului, acum. Pentru că, mie, toată povestea asta îmi aduce aminte de securiștii care spărgeau geamuri în Timișoara, când se cocea schimbarea, în 89. Și de cei care au profitat, după.

După o dramă se plânge. Apoi se tace. Personal îi prefer pe cei ce încearcă să ajute – celor ce aprind lumânări. Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

Ecumenism, meschinării, informatori vocali, Paști – Bihor şi Banat


Din ce în ce mai mult, societatea este invitată să privească înspre munca Bisericii, să o prețăluiască și să decidă cine sunt adevărații păstori. Nu, lucrurile nu se împart între catolici și ortodocși, între protestanți și neoprotestanți, între creștini și musulmani, dacă vreți. Sau chiar între credincioși și atei, nu. Lucrurile spiritului uman, ale conștiinței, se împart, acolo, la bază, între a îi ajuta pe cei din jur sau a te ghiftui pe tine însuți, ca un porc autist, fără a ține seama de suferințele celor de lângă tine.

Acolo, la bază, la rădăcina celor ale spiritului este și Isus, deci creștinismul. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (1)

Un patriarh depășit, ahtiat după titluri și bani, vrea să facă legea în Banat. Ghinion.


Numărăm nu pe calendar ci deja pe ceas timpul care a mai rămas până când se va vota cine să fie mitropolitul ortodox nou al Banatului. Așa că și dracu-și bagă coada mai abitir ca oricând. Ciudat – albul devine negru și negrul devine alb într-un vârtej amețitor, când e vorba de cozi băgate. Iar straiele albe ale patriarhului nu garantează prin nimic aceeași culoare a cozii pe care și-o bagă el în treburile Banatului ortodox – dimpotrivă. Atâta doar că i se mai și înfundă.

În 16 decembrie 2014 ierarhii din Sinodul Bisericii Ortodoxe Române se vor strange în București și vor vota viitorul Banatului Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

advert

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult